Cataracta

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre cataractă

Cristalinul este o lentilă biconvexă, aflată în spatele irisului, ce are rolul de a focaliza razele de lumină pe retină.

Cataracta presupune modificarea transparenţei cristalinului ca urmare a perturbării metabolismelor intracristaliniene (hidroelectrolitic, proteic, glucidic), rezultând opacifieri cristaliniene ce nu permit trecerea luminii în interiorul globului ocular.

Cataracta legată de vârstă reprezintă principala cauză reversibilă a scăderii vederii. Astfel, la nivel mondial, 15 milioane de oameni erau afectați de cataractă în anul 2005 și se preconizează că numărul lor va creşte la 40 milioane până în anul 2025.

Clasificarea cataractei, din punct de vedere al zonei afectate din cristalin, este:

cataractă nucleară;
cataractă corticală;
cataractă subcapsulară posterioară.

Cataracta se poate manifesta la ambii ochi simultan sau pe rând, sub forma unuia sau a mai multor tipuri de cataractă.

Cauze

Cataracta este o afecțiune ce poate afecta orice vârstă. Totuși, în aproximativ 90% din cazuri, cataracta este determinată de îmbătrânirea fiziologică a cristalinului iar, în acest caz, este denumită cataractă legată de vârstă.

De asemenea, există și cataracte congenitale, care presupun existența opacifierilor cristaliniene la naștere, dar și cataracte juvenile, care afectează copiii.

Cataracta poate fi și o afecțiune secundară, existând alte cauze responsabile de apariția ei:

bolile metabolice (diabetul);
afecțiunile dermatologice;
alte afecțiuni oculare (uveită);
anumite intervenții chirurgicale oculare folosite în tratamentul glaucomului sau patologiei retiniene;
anumite medicamente (cortizon, fenotiazine, statine, etc);
expunerea la radiații;
diverse traumatisme oculare.

Factori de risc

Factorii de risc pentru această afecțiune sunt:

predispoziția genetică;
vârsta;
expunerea excesivă la soare;
hipertensiunea arterială;
fumatul excesiv;
diverse afecțiuni metabolice (diabetul);
intervențiile chirurgicale la nivelul ochiului;
anumite tratamente medicamentoase;
infecțiile și inflamațiile oculare (uveita);
traumatismul ocular.

Simptome

Simptomatologia variază în funcție de tipul de cataractă, însă toate se asociază cu scăderea acuității vizuale. În general, pacientul se confruntă cu:

scăderea acuităţii vizuale la distanţă din cauza miopiei cristaliniene, cu o îmbunătăţire aparentă a vederii la aproape, în special în cataracta nucleară;
schimbarea frecventă a ochelarilor;
vedere înceţoşată noaptea sau la lumină puternică;
sensibilitate la lumină;
diplopie monoculară (vedere dublă cu un singur ochi) cauzată de modificările inegale ale indicelui de refracţie în interiorul cristalinului;
afectarea sensibilităţii la contrast;
anomalii ale vedereii cromatice: culorile galben, portocaliu, roşu devin mai pronunțate, iar obiectele albe au un aspect gălbui-maroniu.

Diagnosticare

Diagnosticul cataractei se face de medicul oftalmolog prin biomicroscopia polului anterior. Se recomandă ca acest examen să se realizeze cu pupila dilatată, pentru a se putea examina în totalitate cristalinul și pentru a se putea diagnostica și alte afecțiuni oculare prezente.

Tratament

Cataracta nu se poate trata fără operație. Singurul tratament eficient este cel chirurgical și se recomandă atunci când:

cataracta influenţează negativ activitatea profesională şi stilul de viaţă al pacientului - astfel, în cataractele incipiente, care sunt periferice și nu afectează acuitatea vizuală semnificativ, intervenția chirurgicală poate fi temporizată;
cataracta determină diverse complicaţii oculare (glaucom facolitic, glaucom facomorfic, uveită facotoxică, cristalin luxat în camera anterioară) - în acest caz, intervenția chirurgicală este o urgență;
opacifierea cristalinului nu permite examinarea fundului de ochi, investigație necesară pentru urmărirea evoluţiei sau tratamentul unor afecţiuni retiniene sau ale nervului optic.

Pentru realizarea operației se realizează o serie de investigații:

Biometria este procesul prin care se calculează puterea cristalinului artificial care va înlocui cristalinul cataractat;
Microscopia speculară reprezintă numărarea celulelor endoteliale și măsurarea pahimetriei (grosime corneană);
Examenul fund de ochi se realizează pentru evidențierea altor afecțiuni oculare care justifică nerecuperarea în totalitate a acuității vizuale postoperator;
Ecografia oculară este recomandată în cazul cataractelor foarte avansate, pentru a exclude o dezlipire de retină.

Tehnica chirurgicală cea mai uzuală este extracția extracapsulară prin facoemulsificare cu ultrasunete, care se realizează cu ajutorul microscopului chirurgical. Se folosesc incizii de aproximativ 2 mm și se lucrează sub protecția substanțelor vâscoelastice. Se decupează partea anterioară a sacului cristalinian, pentru a avea acces la cristalinul opacifiat care va fi apoi emulsificat cu ajutorul ultrasunetelor și aspirat. În sacul cristalinian va fi introdus cristalinul artificial foldabil. În final, se spală substanța vâscoelastică și se face hidrosutura inciziilor. De asemenea, se aplică un pansament ocular care va fi menținut 24 de ore.

Progresul înregistrat în ultimii ani în oftalmologie a permis îmbunătățirea fiecărei etape a operației de cataractă. Astfel, anestezia se poate face cu picături atunci când pacientul este compliant și colaborează cu medicul oftalmolog în timpul operației.

Extracţia extracapsulară prin Facoemulsificare a cataractei este o tehnică foarte performantă, cu complicaţii reduse intra- şi postoperator, cu o recuperare vizuală rapidă și care nu necesită internare pe o perioadă lungă de timp, pacientul fiind lăsat să plece acasă după operaţie.

Extracţia extracapsulară a cataractei cu ajutorul Femtolaser-ului este ultima noutate în domeniul chirurgiei cataractei și oferă o precizie sporită a manoperei chirurgicale precum și un management de succes al cazurilor complicate.

O cataractă avansată este mai dificil de extras de medic și se acompaniază de o frecvență mai mare a complicațiilor chirurgicale. Din această cauză, se recomandă realizarea operației într-un moment oportun atât pentru pacient cât și pentru medic.

În general, operația de cataractă nu necesită spitalizare, decât în situații excepționale, care prezintă complicații. Având în vedere că, în peste 90% din cazuri, operația de cataractă este considerată un real succes cu tehnologia disponibilă azi, pacientul va pleca acasă în ziua operației.

Este important de reținut că recuperarea acuității vizuale este influențată de prezența altor afecțiuni oculare preexistente și care, în unele cazuri, nu pot fi diagnosticate decât postoperator.

În funcție de tipul de cristalin utilizat, pacientul va purta sau nu ochelari de distanță sau de aproape după aproximativ 6 săptămâni postoperator. În prima lună după operație este obligatorie administrarea unui tratament cu antibiotic și antiinflamator local, o igienă riguroasă, evitarea contaminării ochiului și evitarea efortului fizic.

Complicații

Dacă pacientul refuză operația de cataractă, el trebuie să fie conștient că pot să apară o serie de repercusiuni, precum glaucomul, ce poate determina dureri oculare severe, creșterea riscului de fracturi prin cădere de la aceeași înălțime (pacientul se împiedică de obiectele din jur pe care nu le poate vedea), risc crescut de realizarea unui accident auto pentru șoferi.

Cataractele hipermature pot deveni cataracte Morganiene atunci când cristalinul devine lichid; această formă se asociază de multiple complicații.

Nici chirurgia cataractei nu este lipsită de complicații iar, în această situație, pacientul trebuie să se adreseze de urgență medicului care l-a operat. Este posibil să apară:

infecții postoperatorii (endoftalmită);
creșterea tensiunii oculare;
dezlipire de retină.

Foarte rar, poate apărea descentrarea cristalinului artificial, cel mai frecvent după traumatisme la nivelul capului. Una dintre complicațiile specifice operației de cataractă este apariția edemului macular cistoid, care presupune acumulare de lichid în straturile retinei. Această afecțiune necesită tratament de specialitate.

O altă complicație frecvent întâlnită este „opacifierea capsulei posterioare”, care înseamnă modificarea transparenței sacului în care stă cristalinul artificial.

Cataracta congenitală se poate acompania de apariția ambliopiei, strabismului și a nistagmusului, dacă nu este operată în momentul potrivit.

Prevenție

Pentru a preveni apariția cataractei este obligatoriu să realizăm examinări oftalmologice periodice, în special după vârsta de 40 de ani și mai ales dacă avem în familie cazuri de cataractă.

În plus, este posibil să urmăm zilnic anumite sfaturi pentru a diminua riscul de apariție a acestei afecțiuni:

trebuie să avem o dietă echilibrată, bogată în vitamine, antioxidanți și alimente cu un conținut crescut de luteină, precum pepene galben, paste, porumb, morcovi, ardei, pește (somon), ouă, broccoli, kale și afine;
este indicat să evităm expunerea prelungită la soare vara, în orele cu radiații UV maxime, și să purtăm ochelari de soare;
consumul excesiv de tutun și alcool trebuie evitat;
administrarea diverselor medicamente se recomandă să fie făcută doar sub monitorizare medicală de specialitate;
afecțiunile medicale sistemice, precum diabetul zaharat și hipertensiunea arterială, trebuie foarte bine ținute sub control;
orice afecțiune oftalmologică trebuie tratată cu mare seriozitate.