Deficit de vitamina D

Cauze

Oamenii pot dezvolta deficit de vitamina D din diverse motive:

• aportul obișnuit este mai mic decât nivelurile recomandate;
• expunerea la lumina soarelui este limitată;
• rinichii nu pot converti vitamina D în forma sa activă;
• absorbția vitaminei D din tractul digestiv este inadecvată; dietele sărace în vitamina D sunt mai frecvente la persoanele care au alergie la lapte sau intoleranță la lactoză, la cei care consumă o dietă ovo vegetariană sau vegană și la cei cu intervenție de bypass gastric;
• consumul anumitor medicamente (laxative, corticosteroizi, medicamente pentru slăbit, antiepileptice, hipocolesterolemiante).

Simptome

Semnele și simptomele în deficitul ușor de vitamina D nu sunt foarte evidente și nici foarte specifice și, de cele mai multe ori, sunt confundate cu alte probleme de sănătate.

Dacă vorbim de un deficit moderat, acesta favorizează apariția osteoporozei (scăderea densității osoase), cu apariția riscului de fractură spontană și a hiperparatiroidismului secundar.

În cazul unui deficit sever de vitamina D, se produce demineralizarea osoasă cu apariția osteomalaciei în cazul adulților.

Cele mai comune semne și simptome ale carenței de vitamina D sunt:

• oboseală;
• durere osoasă;
• slăbiciune musculară;
• spasme sau crampe musculare;
• tulburări de dispoziție, precum depresia;
• vărsături;
• afectarea calității firului de păr;
• paloare;
• scăderea apetitului;
• tulburări ale somnului.

Studiile arată că lipsa vitaminei D poate favoriza apariția infecțiilor, a diabetului zaharat de tip 2, hipertensiunii arteriale, insuficienței cardiace, hiperlipidemiei, depresiei, schizofreniei, autismului, sclerozei multiple, sindromului nefrotic; în acelaşi timp, determină un risc crescut de preeclampsie la gravide.

În ceea ce privește deficitul de vitamina D la copii, acesta duce la o serie de tulburări, cu consecințe asupra sănătăţii acestora. Una dintre cele mai cunoscute afecțiuni în rândul copiilor este rahitismul. Acesta apare din cauza deficitului de calciu și fosfor, prin lipsa vitaminei D. Carența de vitamina D se mai poate manifesta prin:

• deformări ale oaselor (membrelor, toracelui, claviculei, cutiei craniene, coloanei vertebrale, erupție dentară întârziată și carii dentare);
• hipotonie musculară;
• dureri musculare;
• deformări articulare;
• convulsii hipocalcemice;
• stridor laringian;
• scăderea imunității;
• întârziere în dezvoltarea psiho-motorie.

Tratament

Tratamentul deficitului de vitamina D se face cu ajutorul preparatelor medicamentoase: colecalciferol / vitamina D3 și ergocalciferol / vitamina D2. Deși suplimentele cu Vitamina D sunt sigure, acestea trebuie administrate doar în funcție de recomandările medicului, până la normalizarea valorilor serice, pentru a evita efectele adverse ale hipervitaminozei D.

De asemenea, este recomandată schimbarea stilului de viață prin adoptarea unei diete bogate în acizi grași polinesaturaţi Omega 3 și expunerea moderată la soare.

Insuficiența vitaminei D este obișnuită și este definită ca un nivel de vitamina D mai scăzut decât normalul, care nu are semne sau simptome vizibile. Este considerată fiziologică la sfârșitul sezonului rece, având în vedere expunerea redusă la lumina soarelui. Cu toate acestea, insuficiența vitaminei D este, adesea, asociată cu absorbția gastrointestinală redusă de calciu, scăderea densității osoase (osteopenie sau osteoporoză) și, în unele cazuri, o scădere ușoară a nivelului de calciu din sânge, creșterea hormonului paratiroidian (care accelerează resorbția osoasă), creșterea riscului de fracturi - toate acestea putând afecta grav calitatea vieții unei persoane.

Astfel, identificarea și tratarea insuficienței sau deficienței de vitamina D este importantă pentru menținerea rezistenței osoase. Tratamentul poate chiar îmbunătăți sănătatea altor sisteme ale corpului, cum ar fi sistemul imunitar, muscular și cardiovascular.

Complicații

Cele mai grave complicații ale carenţei de vitamina D includ:

• niveluri scăzute de calciu din sânge (hipocalcemie);
• niveluri scăzute de fosfat în sânge (hipofosfatemie);
• rahitism la copii;
• osteomalacie la adulți.

Aceste complicații au devenit mai puțin frecvente în ultimul timp datorită prevenției hipovitaminozei D. Totodată, aceste afecțiuni sunt tratabile în formele lor ușoare, de aceea este importantă abordarea cât mai timpurie.

Atunci când nu sunt tratate, cazurile ușoare de rahitism pot provoca leziuni osoase pe termen lung, care pot afecta creşterea corectă a oaselor. Cazurile severe, care nu sunt tratate, pot duce la convulsii, leziuni ale inimii și chiar deces.

Autor

Echipa medicală MedLife