Diabet zaharat (Mellitus)

Cauze

Cauza apariției diabetului de tip 1 este încă necunoscută, aceasta fiind o boală autoimună. În diabetul de tip 2 se cunosc o parte din cauze, cea mai importantă fiind rezistența la insulină (pancreasul produce insulină, dar nu o folosește eficient).

De cele mai multe ori, cel mai important factor care duce la insulino-rezistență este comportamentul nutrițional.

Factori de risc

Factorii implicați în apariția diabetului zaharat diferă în funcție de tipul afecțiunii:

• diabet zaharat de tip 1: factori genetici și de mediu (infecții virale, factori nutriționali care acționează în copilărie);
• diabet zaharat de tip 2: istoric familial, factori de mediu (alimentație, sedentarism, hipertensiune arterială), obezitate.

Simptome

Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 1 se instalează rapid și brusc. Printre acestea se numără:

• vedere neclară din cauza hiperglicemiei;
• scădere bruscă în greutate;
• astenie și fatigabilitate;
• sete constantă;
• eliminarea unei cantități mari de urină;
• vărsături (în cazuri extreme);
• irascibilitate.

Simptomele pacienților cu diabet zaharat de tip 2 se instalează pe parcurs, iar hiperglicemia poate fi asimptomatică inițial. Printre simptome se numără:

• pofta crescută de mâncare, numită polifagie;
• urinare excesivă, inclusiv noaptea, numită poliurie;
• sete intensă;
• prezența de zahăr în urină, numită glicozurie;
• inapetența poftei de mâncare;
• furnicături în picioare, amorțeală sau senzație de arsură.

Diagnosticare

Diagnosticul de diabet zaharat este pus de către medicul diabetolog care urmărește evoluția pacientului și care solicită efectuarea de analize de sânge specifice bolii: dozarea concentrației de glucoză sau a glicemiei.

Se efectuează:

• glicemia à jeun (pe nemâncate, dimineața);

 Următorul tabel cuprinde valori ale glicemiei la adulții sănătoși:

• TTGO (testul de toleranță la glucoză pe cale orală) - se măsoară glicemia à jeun, apoi se bea o soluție ce conține 75 grame de glucoză dizolvată în apă. După o oră și după două ore de la momentul înghițirii glucozei se măsoară din nou glicemia. Diagnosticul de diabet se pune la un nivel al glicemiei > 200 mg/dl la 2 ore.
• HbA1C (hemoglobina glicozilată) - indică media glicemiei în ultimele 3 luni și joacă un rol important în ceea ce privește riscul complicațiilor diabetului.

Tratament 

Este important de menționat faptul că diabetul nu poate fi vindecat, dar prin tratamentul adecvat poate fi ținut sub control.

În cazul pacienților diagnosticați cu diabet zaharat tip 1, administrarea insulinei este primordială și permanentă. Există mai multe tipuri de insulină disponibile pentru diferite etape ale bolii. De asemenea, se poate utiliza și pompa de insulină care monitorizează continuu nivelul glicemiei și eliberează o anumită doză de insulină, însă acestea sunt prescrise doar de medicul diabetolog.

Pacienții diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2 au un tratament diferit. În comportamentul zilnic, aceștia trebuie să integreze mișcarea, organizarea dietei și tratamentul medicamentos. Medicul diabetolog îi va prescrie antidiabetice orale pentru a-i ajuta organismul să folosească eficient insulina.

Hipoglicemia se definește ca fiind o scădere a concentrației de glucoză din sânge sub 70 mg/dl, iar aceasta apare atunci când pacientul nu respectă sau își modifică fără sfatul specialistului tratamentul medicamentos, omite sau întârzie servirea unei mese, consumă cantități exagerate de alcool sau efectuează o activitate fizică intensă. Principalele simptome ale hipoglicemiei sunt: durere de cap, senzație de greață, stări de somnolență, oboseală, confuzie, tulburări de vedere și de vorbire.

Hiperglicemia se definește ca fiind o stare în care nivelul de zahăr în sânge este crescut. Aceasta apare atunci când se secretă insuficientă insulină, când se fac excese alimentare și nu se respectă planul alimentar. Principalele simptome ale hiperglicemiei sunt: urinări dese, senzație de sete excesivă, vedere încețoșată, dureri de cap și oboseală.

Tratamentul copiilor cu diabet zaharat insulino-dependent impune stabilirea unor standarde diferite față de cele ale adulților, deoarece copiii diabetici au caracteristici şi nevoi ce atrag după sine norme speciale (tratamentul medicamentos este dat în funcție de grupa de vârstă și de greutate). Alimentația copilului cu diabet zaharat este asemănătoare cu alimentația celorlalți copii și asigură creșterea și dezvoltarea normală, în condițiile menținerii glicemiei în limite normale și are ca scopuri:

• promovarea unei alimentații sănătoase pentru toată familia;
• contribuirea la optimizarea cantității de zahăr din sânge, prevenind crizele de hipoglicemie și hiperglicemie;
• promovarea creșterii și a dezvoltării normale;
• minimalizarea complicațiilor secundare ale bolii;
• îmbunătățirea sănătății.

Complicații

Un diabet zaharat netratat la timp sau neglijat duce la complicații pe tot parcursul vieții. De aceea, pacientul diabetic trebuie să respecte recomandările medicului diabetolog. Principalele complicații cronice sunt:

• boala vasculară (accident vascular cerebral, atac de cord etc.);
• probleme oculare (retinopatie diabetica);
• afectarea nervilor (neuropatie diabetică);
• boli renale (nefropatia diabetică);
• infecții sau afecțiuni cutanate;
• dureri;
• ulcerații.

Prevenție

Diabetul zaharat de tip 1 nu poate fi prevenit. În schimb, diabetul zaharat de tip 2 poate fi prevenit, prin reducerea factorilor de risc. Recomandarea ar fi ca prevenția să înceapă încă din copilărie, când educația alimentară a copilului trebuie formată (evitarea dulciurilor, a sucurilor carbogazoase, practicarea sportului, mese organizate).

Dieta reprezintă o componentă esențială a îngrijirii diabeticului și trebuie să asigure un aport adecvat de calorii și principii nutritive. Din acest motiv, vizita la nutriționist nu trebuie amânată.

Planul de îngrijire a pacienților diabetici trebuie să fie efectuat de o echipă multidisciplinară (cardiolog, dietetician, psiholog, neurolog, nefrolog, oftalmolog etc.), în care coordonarea acesteia revine specialistului diabetolog, dar în care un rol important îl are pacientul, care trebuie să participe activ la toate deciziile legate de îngrijirea lui.

Regimul alimentar în diabet este primordial și se referă la adoptarea unei diete echilibrate, axate pe consumul de legume, fructe, cereale integrale și proteine. 

Principalul „dușman” în această afecțiune îl reprezintă zahărul. Prin urmare, alimentele interzise în diabetul zaharat sunt toate alimentele pe bază de zahăr (care oferă calorii goale și care nu au beneficii nutriționale), în special cele procesate (zahăr alb, zahăr brun, miere, dulciuri, produse de patiserie, sucuri, biscuiți, prăjituri, gemuri, dulcețuri, chipsuri etc.). O altă categorie de alimente care se pot consuma în cantități limitate (în această boală se lucrează cu cântarul de bucătărie) sunt fructele, leguminoasele, cerealele, proteinele, lactatele și brânzeturile.

Alimentele care se pot consuma în cantități nelimitate sunt legumele care cresc la suprafața solului.

De asemenea, se recomandă practicarea regulată de exerciții fizice (minimum 30 minute/ zi).

Dacă pacientul este expus riscului de a face diabet, este posibil să prevenă sau să întârzie apariția acestuia. Acest lucru implică un stil de viață mai sănătos: pierderea în greutate și menținerea acesteia, adoptarea unui plan alimentar corespunzător nevoilor nutriționale, mișcare regulată, renunțarea la vicii (alcool și fumat).

Obiectivele regimului alimentar în diabetul zaharat sunt:

• menținerea glicemiei la un nivel cât mai apropiat de valorile normale;
• asigurarea aportului caloric adecvat pentru atingerea și menținerea unei greutăți optime, respectiv acoperirea nevoilor metabolice;
• prevenirea și tratarea complicațiilor diabetului;
• creșterea continuă a calității vieții printr-un stil de viață sănătos.