Despre gonartroză
Artroza este o boală degenerativă noninflamatorie articulară, ce poate afecta mai multe ţesuturi intraarticulare. Este o boală a întregii articulaţii, care cuprinde osul, cartilajul, ligamentele, ţesutul grăsos intraarticular, precum şi ţesutul sinovial.
Articulaţia genunchiului este formată din trei oase: femurul, tibia şi rotula. La acest nivel, oasele sunt acoperite de un ţesut neted, cartilajul, care are rol de amortizor în timpul activităţilor fizice. Cele trei oase sunt conectate între ele prin patru ligamente şi două tendoane, cunoscute ca stabilizatori primari axiali ai articulaţiei, şi prin structuri musculare puternice, care stabilizează secundar articulaţia genunchiului. La acestea se adaugă meniscul, o structură fibrocondrocitară, care funcţionează ca rotator al genunchiului şi care are rol în amortizarea şocurilor. În cazul unui genunchi sănătos, toate aceste structuri acţionează sincron şi permit mişcările cursive nedureroase ale articulaţiei.
Artroza poate provoca degradarea cartilajului şi poate modifica forma osului subcondral, producând fracturi locale sau inflamaţie. Toate acestea au ca efect apariţia durerii, redoare articulară şi scăderea progresivă a mobilităţii articulare.
Artroza poate afecta orice articulaţie, dar apare, mai ales, la nivelul mâinilor, coloanei cervicale, coloanei lombosacrate (discartroză), şoldului (coxartroză) sau al genunchiului (gonartroză).
În gonartroză, cartilajul de la nivelul genunchiului se degradează progresiv, acesta devenind friabil (casant) şi rugos, iar spaţiul articular se micşorează progresiv. De asemenea, apar osteofiţii marginali şi se reduce spaţiul articular.
Gonartroza evoluează lent, în timp, iar durerea creşte odată cu trecerea timpului.
Cauze
Artroza este cea mai comună artrită noninflamatorie.
Gonartroza primară, idiopatică, este rezultatul degradării lente a cartilajului, determinată de stresul fizic anormal sau prelungit al cartilajului, caracterizat prin scăderea proteoglicanilor (proteine glicozilate), ruptura reţelei de colagen, necroza şi proliferarea de condrocite (celule care produc și mențin matricea cartilaginoasă) anormale, urmate în final de calcificări. Pentru a compensa aceste modificări, la nivelul osului apare scleroza subcondrală şi osteofitoza marginală.
Gonartroza secundară poate apărea din cauza:
- artropatiilor inflamatorii care, în stadiile avansate, produc distrugeri ale cartilajului, ceea ce are ca rezultat distrugerea rapidă a sistemului articular al genunchiului;
- traumatismelor:
− fracturile periarticulare de la nivelul genunchiului şi complicaţiile acestora pot avea ca rezultat modificarea axelor biomecanice articulare, cu apariţia relativ rapidă a leziunilor cartilaginoase;
− entorsa de genunchi, în care leziunile ligamentare (ligamentul încrucişat anterior sau posterior, ligamentele colaterale) netratate duc la instabilitate cronică a genunchiului, ceea ce creşte stresul mecanic de la nivelul cartilajului şi al osului subcondral;
− luxaţia recidivantă de rotulă, care poate da naştere artrozei femuropatelare;
− iatrogenia, cum ar fi în cazul meniscectomiei totale sau al fracturilor articulare ale genunchiului netratate. - defectelor congenitale, atât de la nivelul şoldului, cât şi al genunchiului: displazia luxantă de şold sau displazia condililor femurali;
- bolilor de colagen, diabet zaharat sau hemosideroză, hipercolesterolemie (risc de necroză aseptică);
- infecţiilor intraarticulare.
Factori de risc
Printre factorii de risc în apariţia gonartrozei se numără:
- vârsta: riscul creşte odată cu îmbătrânirea, primele simptome resimțindu-se în jurul vârstei de 50 de ani;
- traumatismele periarticulare ale genunchiului, fracturile, entorsele (leziuni ligamentare): pot duce la apariţia gonartrozei mult mai rapid decât în cazul genunchilor atraumatici;
- suprasolicitarea articulaţiei genunchiului, cum ar fi în cazul sportivilor care fac aceeaşi mişcare repetitivă;
- obezitatea: excesul de greutate creşte forţele care acţionează asupra articulaţiei genunchiului, iar prin celulele grasoase este promovată inflamaţia;
- anomaliie muscoscheletale: deficitul de aliniere biomecanic al genunchiului poate contribui la apariţia rapidă a gonartrozei;
- musculatura deficitară: dacă musculatura periarticulară nu are capacitatea de a compensa stabilitatea articulară, pot apărea deformări ale articulaţiei genunchiului, care pot degenera în artroză locală;
- genetica: persoanele care au rude de gradul unu cu gonartroză sunt mai susceptibile de a dezvolta boala;
- sexul: femeile sunt mai predispuse la a face gonartroză;
- factorii de mediu: pot influenţa apariţia precoce a gonartrozei.
Simptome
Articulaţia genunchiului afectată de artroză poate fi dureroasă şi inflamată. Boala poate scădea calitatea vieţii pacienţilor, pentru care activităţi zilnice simple, precum mersul sau urcatul scărilor, pot deveni dificile.
Semnele de gonartroză includ:
- durerea la nivelul genunchiului, care se poate accentua în timpul unor mişcări sau exerciţii fizice, inclusiv la mers prelungit sau stat în picioare pentru mai mult timp. Durerea se dezvoltă gradual în timp, dar poate apărea şi brusc. Articulaţia poate fi inflamată, cu tumefacţie locală şi cu redoare de diferite grade, manifestată prin greutate la flexia sau extensia completă articulară a genunchiului;
- blocarea articulaţiei genunchiului sau cracmente (zgomote) osoase pot apărea din cauza fragmentelor cartilaginoase lezate desprinse (corpi liberi intraarticulari) sau când suprafaţa cartilaginoasă devine rugoasă. Numeroşi pacienţi se plâng de senzaţia de instabilitate articulară sau de scăderea forţei musculare locale, ca urmare a limitării dureroase în articulaţie.
Multe persoane cu gonartroză acuză intensificarea simptomelor la schimbarea condiţiilor meteorologice.
Diagnosticare
Susceptibilitatea diagnosticului de gonartroză este mai mare în anumite condiţii:
- durerea afectează ambii genunchi;
- durerea apare la iniţierea mişcărilor din repaus prelungit sau se accentuează la mersul în rampă ori la urcatul scărilor;
- vârsta este peste 50 de ani;
- apar tumefacţii articulare sau modificări ale axului biomecanic articular;
- apar cracmente dureroase la mobilizarea articulară sau instabilitate articulară locală la anumite mişcări.
În acest caz, medicul poate recomanda efectuarea unor analize de sânge (proteina C reactivă, viteza de sedimentare a hematiilor) pentru excluderea artritelor inflamatorii.
De asemenea, este necesară investigaţia imagistică - radiografii de genunchi faţă şi profil în ortostatism, care reprezintă principala metodă de screening în gonartroză. Pe baza acestor investigaţii imagistice se poate determina, indirect, starea capitalului cartilaginos, în funcţie de menţinerea sau îngustarea spaţiului articular (cartilajul nu poate fi văzut la investigaţia radiologică). De asemenea, investigaţia radiologică permite stadializarea gonartrozei, în funcţie de mărimea spaţiului articular.
Alte investigaţii imagistice, precum CT sau RMN, nu sunt recomandate doar în cazul gonartrozelor în stadii iniţiale, când este necesară inventarierea capitalului cartilaginos articular. Odată început procesul de artroză la nivel articular, tradus prin îmbătrânirea şi pierderea cartilajului, acesta este ireversibil.
Tratament
Tratamentul gonartrozei trebuie personalizat în funcție de vârstă, gradul durerii, stadiul radiologic al artrozei, antecedentele personale patologice și modul de afectare în cursul activităților zilnice. Tot acest plan este întocmit de medicul ortoped.
În stadiile ușoare ale bolii sau atunci când antecedentele personale patologice nu permit altă terapie, se poate iniția tratamentul conservator, care constă în:
- modificarea activităților zilnice: evitarea exercițiilor cu impact mare asupra articulației genunchilor, cum ar fi alergatul sau săriturile, și orientarea către înot sau aquagym;
- kinetoterapia: poate îmbunătăți starea articulațiilor;
- scăderea ponderală: poate reduce stresul de la nivel articular;
- imobilizarea în orteze mobile de genunchi: crește stabilitatea articulară;
- mersul asistat în cârje: scade presiunea la nivel articular;
- tratament medicamentos:
− antidurere;
− antiinflamatorii nesteroidiene;
− injectare intraarticulară de antiinflamatorii steroidiene.
Dacă aceste măsuri nu au efect, se poate interveni cu:
- fizioterapie - TENS (Transcutaneous electrical nerv stimulation): poate reduce durerea;
- infiltrații intraarticulare cu acid hialuronic: acționează asupra durerii locale.
În cazurile medii și grave de gonartroză, ortopedul poate indica tratamentul chirurgical, care este singurul curativ.
Pentru gonartroza medie unicompartimentală cu ax biomecanic se poate recurge la osteotomii osoase periarticulare, prin intermediul cărora se modifică forțele de la nivelul articular, reechilibrând spațiul articular, scăzând durerea și crescând mobilitatea. De asemenea, se poate face artroplastie cu proteză totală unicompartimentală, prin intermediul căreia se protezează doar compartimentul vizat.
În cazul gonartrozei bi sau tricompartimentale, singura metodă terapeutică este endoprotezarea totală de genunchi.
Aceste metode chirurgicale curative au o perioadă de recuperare de maximum șase săptămâni.
Complicații
Gonartroza este o boală degenerativă noninflamatorie cu evoluție lentă, pe parcursul mai multor ani, care poate produce doar mici modificări intraarticulare.
În anumite cazuri, însă, cartilajul se poate subția atât de mult, încât să lase osul subcondral dezgolit; acest lucru provoacă durere și incapacitate funcțională la nivelul articulației genunchiului.
Prin fisurile cartilaginoase, lichidul sinovial intraarticular poate pătrunde în spatele genunchiului, unde se acumulează într-o „pungă”, formând un chist Baker. Acesta se simte ca o umflătură în spatele genunchiului, dar, de cele mai multe ori, nu are nicio semnificație clinică.
Prevenție
Majoritatea cazurilor de gonartroză primară nu pot fi prevenite, deoarece sunt declanșate de factori ce nu pot fi controlați:
- moștenirea genetică;
- anomaliile osoase;
- procesul de îmbătrânire;
- apariția traumatismelor locale.
Menținerea unei greutăți optime, evitarea de activități fizice care supun genunchii la un stres fizic crescut după vârsta de 50 de ani, dar, mai ales, tratarea la timp a traumatismelor de la nivelul genunchiului pot atenua simptomatologia gonartrozei.
Gonartroza primară este o boală degenerativă noninflamatorie, care progresează sub diferite stadii de-a lungul vieții și a cărei simptomatologie variază, odată cu înaintarea în vârstă.
Alte afecțiuni similare
Gliom
Gliomul este un tip de tumoră care își are originea în creier sau în măduva spinării și provine din celulele gliale. Acestea sunt celule de susținere din sistemul...
Vezi detalii
Glomerulonefrita
Glomerulonefrita este o afecțiune caracterizată prin inflamarea glomerulilor, care sunt vase mici de sânge din rinichi ce joacă un rol crucial în filtrarea deșeurilor și...
Vezi detalii
Glosita
Glosita este o afecțiune care determină inflamarea limbii din cauze care includ reacții alergice, infecții și o consecință a gurii uscate. Persoanele care dezvoltă...
Vezi detalii
Gonoree
Gonoreea este o boală infecțioasă produsă de Neisseria gonorrhoeae, transmisă aproape exclusiv pe cale sexuală, care afectează predominant mucoasa urogenitală. Este una...
Vezi detalii
Granulom
Granulomul dentar este o inflamație cronică care afectează vârful rădăcinii dintelui, adesea fără simptome, și este un semn de degenerare a pulpei dentare. Când un dinte...
Vezi detalii
Greata si varsaturile
Greata este un termen care descrie senzatia ca s-ar putea sa vomiti, dar de fapt nu vomiti. Varsaturile sunt un reflex incontrolabil care expulzeaza continutul...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.