Hepatita A

Descoperă informații utile despre hepatita a: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre Hepatita A

Hepatita A este o infecţie autolimitată, asociată unei inflamații a ficatului, cauzată de virusul hepatitei A (HAV).

Hepatita A virală este o boală transmisibilă care nu conduce la infecții cronice, cunoscută și sub denumirea de „boala mâinilor murdare”.

Pe de altă parte, din cauza modului de răspândire, hepatita A are tendința de a apărea sub formă de epidemii.

Una din trei persoane are anticorpi pentru hepatita A deoarece a fost expusă anterior la virus, însă majoritatea oamenilor nu dezvoltă simptome.

Cauze

Hepatita A apare în urma contractării virusului hepatic A. De cele mai multe ori, transmiterea hepatitei A se face prin consumul de apă sau de alimente contaminate, dar și prin contactul direct cu o persoană care are deja virusul ori prin produse de sânge, dar această situaţie este rar întâlnită.

Persoana infectată cu hepatita A elimină virusul hepatic prin materiile fecale. Atunci când un alt individ consumă mâncare sau apă contaminată cu urme de materii fecale infectate, acesta dezvoltă hepatita A. Virusul hepatitei A poate supravieţui perioade îndelungate în mediul înconjurător, de aceea majoritatea infecțiilor sunt transmise de la o persoană la alta în cadrul familiei cu un membru infectat cu VHA.

O altă cauză a răspândirii infecției este și contactul sexual neprotejat, mai ales în cuplurile de homosexuali. De asemenea, persoanele care călătoresc în țările cu grad crescut de endemicitate sunt predispuse la infectare. Igiena precară este o altă problemă ce poate să crească șansele de a dezvolta hepatita A.

Pentru a înțelege cum se transmite hepatita A, este important de știut că, la persoanele care dezvoltă boala clinic aparentă, excreţia unor cantităţi importante de virus în materiile fecale începe cu două-trei săptămâni anterior debutului şi poate continua timp de câteva săptămâni după instalarea icterului.

Perioada medie de incubație pentru VHA este de două-şase săptămâni, iar virusul poate să reziste în afara corpului chiar și mai multe luni, în funcție de condițiile de mediu.

Odată ce virusul a fost ingerat, acesta intră în circulația sangvină, traversând mucoasa digestivă la nivel intestinal și multiplicându-se în intestinul subțire. Apoi, virusul este transportat direct spre ficat, unde pătrunde și se înmulțește în hepatocite și celule Kupffer. Virionii sunt secretați în bilă și, de aici, ajung în fecale.

Factori de risc

Orice persoană care nu a fost vaccinată sau expusă anterior la virus poate să contracteze VHA. În zonele în care rata de infectare este ridicată, cele mai multe infecții se manifestă în copilăria timpurie.

Factorii de risc includ:

contact direct cu o persoană care suferă de hepatita A;
călătorii în țări cu endemicitate ridicată a infecției cu VHA;
contact sexual între persoane de același sex (bărbați);
contact sexual neprotejat cu o persoană cu infecție acută cu hepatita A;
consumul de droguri recreative;
conviețuirea cu o persoană infectată;
igienă precară;
lipsa apei potabile;
tulburări ale factorului de coagulare.

Simptome

Mai multe simptome pot indica prezența în organism a virusului hepatic A. Totuși, unii pacienți pot să fie asimptomatici. De cele mai multe ori, persoana infectată are și un aspect fizic ce indică infecția.

Severitatea simptomelor se corelează cu vârsta, adică infecţia acută simptomatică, însoţită de icter, se întâlneşte cel mai frecvent la adulţi şi la adolescenţii cu vârsta peste 16 ani, în timp ce copiii sub doi ani se prezintă foarte rar cu o hepatită cu manifestări clinice.

Simptomele comune ale hepatitei A includ:

oboseală extremă;
pierderea apetitului;
dureri musculare;
greață și vărsături;
febră;
durere sau disconfort abdominal, în special în zona ficatului;
dureri articulare;
urină închisă la culoare;
mâncărimi la nivelul pielii;
icter.

Diagnosticare

Pentru un diagnostic exact, pacientul trebuie să se prezinte la medicul hepatolog sau gastroenterolog imediat după apariția simptomelor ce pot fi asociate cu boli de ficat. În primă fază, specialistul discută cu pacientul despre istoricul său medical, simptome prezente, precum și intensitatea și momentul apariției acestora.

Diagnosticul clinic este sugerat de:

vârsta pacientului;
dacă a avut contact cu o persoană infectată cu VHA sau provine dintr-un focar;
dacă prezintă simptome digestive;
aspectul bolii.

Icterul durează 7-17 zile la copil şi 10-28 de zile la adulţi, fiind însoţit, uneori, de mâncărime a pielii. De asemenea, icterul se asociază cu urină hipercromă (o culoare intensă) şi scaun decolorat. La examenul fizic se va constata o mărire în dimensiune a ficatului, uşor dureroasă la palpare sau spontan. Ficatul va reveni la dimensiunile normale în patru săptămâni. De asemenea, ar putea fi observată şi o creştere în dimensiuni a splinei.

Testul pentru detectarea virusului hepatitei A depistează, de fapt, anticorpii pe care organismul îi produce atunci când intră pentru prima oară în contact cu virusul hepatic.

După vindecarea de hepatita A, corpul produce anticorpi care oferă protecție pe viață, ceea ce înseamnă că o a doua îmbolnăvire nu mai este posibilă.

Dacă medicul depistează anticorpii anti-VHA de tip IgM, atunci infecția este recentă și organismul încă luptă cu boala. Acești anticorpi dispar într-un interval de 3-12 luni de la infectare și, ulterior, se formează anticorpii anti-VHA de tip IgG, care asigură protecție pe viață împotriva virusului hepatic A.

Alte teste de laborator ce pot fi indicate sunt:

ALT (alaninaminotransferază);
timpul de protrombină;
albumină serică;
protrombină serică;
bilirubină conjugată şi neconjugată;
urobilinogenul urinar;
fosfatază alcalină;
ionogramă.

Tratament

Nu există un tratament specific pentru hepatita A. Recuperarea poate fi lentă și poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni. Este important să se evite tratamentele medicamentoase care nu produc efecte, în timp ce spitalizarea este inutilă în absența insuficienței hepatice acute.

Tratamentul are ca scop menținerea confortului și a echilibrului nutrițional adecvat (printr-un regim hepatita A strict), inclusiv înlocuirea lichidelor care se pierd excesiv prin vărsături și diaree, combaterea vărsăturilor prin administrarea de soluţii perfuzabile de glucoză 10% la cei cu intoleranţă alimentară, vitamine.

Pacientul va fi urmărit clinic şi biologic (i se vor repeta anumite analize de sânge) după externarea din spital, la o luna, la trei şi la şase luni.

Complicații

Spre deosebire de alte tipuri de hepatite virale, hepatita A nu provoacă leziuni hepatice pe termen lung și nu devine cronică. În cazuri rare, această afecțiune poate conduce la pierderea bruscă a funcției hepatice, în special la adulții mai în vârstă sau la persoanele cu afecțiuni hepatice cronice.

Pot apărea complicaţii hematologice:

anemie;
trombocitopenie moderată.

Insuficiența hepatică acută necesită spitalizare pentru monitorizare și tratament. Unii pacienți cu insuficiență hepatică acută pot să aibă nevoie de transplant de ficat.

Prevenție

Vaccinul împotriva hepatitei A poate preveni infectarea. Prima doză este urmată de un rapel administrat după șase luni de la prima injecție.

De asemenea, se recomandă următoarele măsuri atunci când o persoană călătorește:

spălarea fructelor și a legumelor în apă îmbuteliată;
evitarea peștelui crud sau a cărnii insuficient gătite;
consumarea de apă îmbuteliată și utilizarea acesteia inclusiv la spălatul dinților;
fierberea apei înainte de consum dacă nu este disponibilă apă îmbuteliată;
spălarea mâinilor cât mai des, mai ales după utilizarea toaletei sau înainte de a pregăti mâncarea.

Autor

Echipa medicală MedLife

Bibliografie

World. “Hepatitis A.” Who.int, World Health Organization: WHO, 20 July 2023, www.who.int
and, Diabetes. “Hepatitis A.” National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, NIDDK - National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 10 Dec. 2023, www.niddk.nih.gov
Negru Stwfania. “Carmen Mihaela Dorobăţ Mihaela Cătălina Luca BOLI INFECŢIOASE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT.” Academia.edu, 29 Dec. 2019, www.academia.edu

Alte afecțiuni similare

Hemoroizi

Potrivit unor studii, aproximativ 3 din 4 adulți vor dezvolta de-a lungul vieții cel puțin un episod hemoroidal, iar în rândul populației cu vârsta de peste 50 de ani, 6...

Vezi detalii

Hemoroizi externi: cauze, simptome, tratament

Hemoroizii externi sunt hemoroizi care afectează venele din afara anusului şi pot provoca fisuri, sângerări anale, tromboze și mâncărimi. Hemoroizii, numiți și piloți,...

Vezi detalii

Hepatita

Hepatita este termenul folosit pentru a descrie o inflamație a ficatului care poate fi cauzată fie de infecția cu unul dintre virusurile hepatice (A, B, C, delta, E),...

Vezi detalii

Hepatita B

Hepatita B este o infecție hepatică virală cauzată de virusul hepatitic B (VHB), ce poate pune viața în pericol. Această afecțiune reprezintă o problemă majoră de...

Vezi detalii

Hepatita C

Hepatita C este o boală care duce la inflamarea ficatului și care este provocată de un virus (VHC). Hepatita C este o infecție virală, care se transmite prin sânge...

Vezi detalii

Hepatita cronică

Hepatita este o afecțiune inflamatorie, care afectează ficatul. Când inflamația ficatului persistă timp de cel puțin șase luni, se numește hepatită cronică.Deși este...

Vezi detalii