Hipotensiunea ortostatica (posturala) reprezinta scaderea excesiva a TA -tensiune arteriala (tipic mai mica de 20/10 nmHg) la trecerea in ortostatism. Lesinul, ameteala, confuzia, sau vederea intetosata apar in primele secunde de la adoptarea pozitiei de ortostatism. Unii pacienti pot avea sincopa sau chiar crize epileptice generalizate. Efortul fizic sau mesele abundente pot exarcerba aceste simptome.
Hipotensiunea ortostatica reprezinta manifestarea unui mecanism de reglare al TA care poate functiona anormal din cauza mai multor afectiuni, fara a reprezenta o boala distincta.
Hipotensiunea posturala apare atunci cand este intrerupt procesul natural al organismului de a contracara scaderea tensiunii arteriale. Aceasta poate fi cauzata de diferite probleme medicale: deshidratare, varsaturi, diaree, febra, medicamente pentru controlul TA, diuretice, tulburari cardio-vasculare (bradicardie, insuficienta cardiaca), DZ - diabet zaharat necontrolat sau tulburari ale sistemului nervos.
Hipotensiunea ortostatica apare la aproximativ 20% dintre varstnici, fiind mai frecventa printre cei cu boli preexistente, in special hipertensiune. Multe accidente prin cadere pot fi consecinta hipotensiunii ortostatice nediagnosticate. Simptomele acesteia tind sa fie mai severe imediat postprandial si dupa stimulare vagala (ex. urinare, defecatie).
Sindromul tahicardiei ortostatice posturale (STOP),denumit si tahicardie autonoma posturala sau intoleranta ortostatica idiopata cronica, este un sindrom de intoleranta ortostatica la pacientii tineri. Desi tahicardia si multe alte simptome (precum fatigabilitatea, ameteala, intoleranta la efort, disfunctia cognitiva) apar odata cu ridicarea pacientului in ortostatism, valoarea TA scade foarte putin sau se pastreaza. Cauza aparitiei acestor simptome nu este elucidata.
Manifestarea cea mai frecventa a hipotensiunii este ameteala care intervine la ridicarea din pozitia culcat sau sezand. Aceasta se manifesta la scurt timp dupa ridicarea in picioare si dureaza doar cateva secunde. La aceasta se asociaza si simptome care include amorteala, vedere neclara, slabiciune, lesin, confuzie sau greata.
Diagnosticarea hipotensiunii ortostatice
Hipotensiunea ortostatica este diagnosticata in caz de reducere marcata a valorilor TA si aparitie a simptomelor sugestive pentru hipotensiune la trecerea in ortostatism si ameliorate la trecerea in clinostatism, situatie in care trebuie cautata cauza.
Pacientul este intrebat despre factorii declansatori cunoscuti (ex. medicamentele, imobilizarea la pat, pierderea de lichide) si simptomele de insuficienta ale sistemului vegetativ autonom (ex. tulburari vizuale, inconstienta, constipatie, intoleranta la caldura). Sunt consemnate si alte simptome ale afectiunilor neuologice si cardiovasculare.
TA si frecventa cardiaca sunt masurate dupa 5 minute de clinostatism si la 1 minut, si respectiv 3 minute, dupa ridicarea in ortostatism. Pacientul care nu poate mentine pozitia ortostatica fara a fi ajutat la ridicarea in picioare sufera de aceasta afectiune.
Hipotensiunea neinsotita de cresterea compensatorie a frecventei cardiace (mai mult de 10 batai pe minut) indica afectarea sistemului nervos autonom. Cresterea marcata a frecventei cardiace (la mai mult de 100 batai pe minut) indica prezenta hipovolemiei, iar aparitia simptomelor in absenta hipotensiunii este sugestiva pentru STOP (sindromul tahicardiei ortostatice posturale).
De obicei, se recomanda ECG, ionograma serica si masurarea glicemiei. Totusi, nici aceste teste si nici altele nu aduc beneficii daca sunt efectuate in prezenta simptomelor sugestive.
Resultatele testului mesei inclinate (testul TILT) variaza mai putin decat cele ale evaluarii TA in clino- si ortostatism si elimina cresterea intoarcerii venoase secundara contractiei musculaturii membrelor inferioare. Pacientul poate ramane in ortostatism timp de 30-45 de minute pentru evaluarea TA. Acest test este indicat cand se suspecteaza o disfunctie a sistemului nervos autonom. Daca se considera ca disfunctia autonoma este cauzata de un medicament, pentru confirmare doza poate fi redusa sau administrarea poate fi oprita.
Tratamentul hipotensiunii ortostatice
Pacientii ce necesita repaus prelungit la pat ar trebui sa se ridice zilnic si eventual sa faca o serie de exercitii in pat in masura posibilitatilor. Se recomanda trecerea progresiva din pozitia culcat sau sezut la ortostatism, consumul unei cantitati adecvate de lichide, limitarea sau evitarea consumului de alcool si efectuarea de exercitii in mod regulat. Exercitiile de intensitate moderata practicate in mod regulat imbunatatesc tonusul vascular general si reduc acumularea sangelui la nivelul patului vascular. Pacientii varstnici trebuie sa evite ortostatismul prelungit. Dormitul pe un pat cu plan inclinat poate ameliora simptomatologia prin stimularea retentiei de sodiu si reducerea diurezei nocturne.
Hipotensiunea postprandiala poate fi adesea prevenita prin reducere aportului de carbohidrati, scaderea consumului de alcool si evitarea ridicarii bruste in picioare dupa servirea mesei.
Folosirea ciorapilor elastici pana la nivelul taliei poate creste intoarcerea venoasa, debitul cardiac si tensiunea arteriala cand pacientul se ridica in picioare.
Cresterea ingestiei de sodiu poate duce la expansiunea volumului intravascular si astfel ameliorarea simptomatologiei. In absenta insuficientei cardiace sau a hipertensiunii, consumul de sodiu poate fi crescut cu 5 g pana la 10 g peste nivelul alimentar obisnuit prin adaugare de sare la mancarea preparata.
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
