Despre icter
Icterul este o stare patologică a organismului care face ca pielea, mucoasele și albul ochilor (sclera) să devină galbene. Colorarea tegumentelor și a sclerelor (icter sclero-tegumentar) are drept cauză creșterea nivelului de bilirubină, un pigment galben-portocaliu biliar, secretat de ficat. Bilirubina se formează din descompunerea celulelor roșii din sânge.
Persoanele care dezvoltă icter pot avea diverse afecțiuni de sănătate, iar apariția acestui sindrom indică, de obicei, o problemă a ficatului sau a căilor biliare. Când ficatul nu funcționează corespunzător, rezultatul poate fi prezența bilirubinei în sânge.
Când nivelul de bilirubină este moderat, pielea, ochii și membranele mucoase devin galbene. Dacă nivelul crește și mai mult, culoarea se poate schimba în verde, ca urmare a creșterii biliverdinei, pigmentul verde prezent în bilă.
Icterul poate afecta oameni de toate vârstele și este, în mod normal, rezultatul unei afecțiuni de bază. Nou-născuții și vârstnicii au cea mai mare probabilitate de a dezvolta icter.
Icterul la nou-născuți este frecvent și, de obicei, inofensiv. Provoacă îngălbenirea pielii și a albului ochilor. Termenul medical pentru icterul care apare la bebeluși este icter neonatal. La nou-născut pot fi identificare și alte simptome ale icterului, cum ar fi:
- urină închisă, galbenă (urina unui nou-născut trebuie să fie incoloră);
- fecale de culoare deschisă (ar trebui să fie galbene sau portocalii).
Simptomele icterului la nou-născut se dezvoltă, de obicei, la două zile de la naștere și tind să se îmbunătățească, fără tratament, în aproximativ două săptămâni de la declanșare.
Îngălbenirea pielii poate fi mai dificil de observat pe pielea maro sau neagră, dar poate fi observată pe palmele mâinilor sau pe tălpile picioarelor.
Cauze
Există numeroase cauze care pot duce la declanșarea icterului:
- Nivelul de bilirubină și bolile hepatice - acumularea în sânge a pigmentului bilirubină este cauza principală de apariție a icterului. Când la un adult apare icterul, este primul simptom care indică o posibilă boală gravă. Pentru că bilirubina este procesată la nivelul ficatului, icterul este un simptom al bolilor hepatice; pacienții diagnosticați cu ciroză, cancer pancreatic sau cancer al vezicii biliare pot dezvolta icter într-un procent mai mare față de cei care nu au fost diagnosticați cu aceste boli;
- Infecții virale și bacteriene - infecțile prezente în sângele copilului, alte infecții virale și bacteriene, dar mai ales hepatitele, pot determina apariția icterului;
- Afecțiuni hematologice - anumite anomalii și afecțiuni din sânge pot duce la o acumulare excesivă de bilirubină în sânge. Anemia hemolitică și anemia cu celule în seceră (siclemia) sunt boli care pot cauza icterul hemolitic;
- Consumul excesiv de alcool - alcoolul este un factor care poate cauza funcționarea anormală a ficatului și, în anumite cazuri, poate duce la un exces de bilirubină și la icter;
- Factori ereditari - unele afecțiuni ereditare pot crește riscul de icter. De exemplu, sindromul Dubin-Johnson, o boala ereditară care afectează ficatul, determină o creștere izolată a bilirubinei conjugate și duce la icter;
- Sarcina - corpul femeilor însărcinate prelucrează bilirubina fătului cât timp acesta se află în uter. După naștere, în primele săptămâni, corpul bebelușului nu are capacitatea de a prelucra și procesa bilirubina în cantitățile normale, motiv pentru care apare și icterul fiziologic, în primele zile după naștere;
- Medicamentele - la anumite persoane, unele medicamente prescrise pentru alte boli diagnosticate pot influența cantitatea de bilirubină care se secretă sau se stochează în organism și, astfel, pot determina apariția icterului.
- Afecțiuni ale bilei - obstrucția canalelor care transportă bila de la nivelul ficatului în vezica biliară, în caz de atrezie biliară, poate determina icterul;
- Intervenții chirurgicale - uneori, după o operație, pot să apară anumite probleme fiziologice și patologice de funcționare anormală a bilei, iar acestea pot determina apariția icterului.
Factori de risc
Factorii de risc care predispun la declanșarea unui icter sunt, în principal, bolile virale hepatice, cum ar fi hepatita, dar și consumul în exces de alcool. Icterul apare, în general, din cauza unei tulburări care determină creșterea producției de bilirubină, ori datorită unei condiții care împiedică ficatul să elimine bilirubina. S-a constatat că, în timpul producției de bilirubină, femeile și bărbații de vârstă mijlocie sunt, în general, mai predispuși la riscul de a dezvolta icter.
Există și alți factori de risc care pot sta la baza declanșării icterului:
- efectele secundare ale anumitor medicamente;
- boala de calcul biliar;
- consumul excesiv de alcool;
- cancerul pancreatic sau al vezicii biliare;
- ciroza (boala care face ca țesutul cicatricial să înlocuiască țesutul sănătos din ficat);
- hepatita sau alte infecții hepatice;
- anemia hemolitică.
Simptome
Anumite persoane ar putea suferi de icter fără a prezenta simptomele specifice, iar afecțiunea să fie diagnosticată accidental. Severitatea simptomelor depinde de cauzele care stau la baza icterului, dar și de cât de repede sau de încet se dezvoltă icterul.
Icterele declanșate de o infecție dau următoarele simptome:
- febră;
- frisoane;
- durere abdominală;
- simptome asemănătoare gripei;
- schimbarea culorii pielii;
- urina de culoare închisă și/sau scaun de culoarea argilei.
Dacă icterul nu este cauzat de o infecție, simptomele resimțite pot fi pierderea în greutate sau mâncărimea pielii (prurit).
Dacă icterul este cauzat de cancerul pancreatic sau al tractului biliar, cel mai frecvent simptom este durerea abdominală.
Diagnosticare
Există trei tipuri principale de icter:
- Prehepatic (icter hemolitic) - se manifestă înainte ca ficatul să prelucreze deșeurile și are ca rezultat niveluri mai mari de bilirubină neconjugată;
- Hepatic (icter hepatocelular) - se manifestă în ficat și are ca rezultat niveluri mai mari de bilirubină conjugată și neconjugată;
- Posthepatic (icter mecanic sau obstructiv) - se manifestă după ce ficatul a procesat deșeurile și are ca rezultat niveluri mai mari de bilirubină conjugată.
Pentru a pune diagnostic de icter, în afara prezenței colorației specifice, medicii vor investiga și alte semne de boală hepatică, cum ar fi:
- vânătăi ale pielii;
- angioame de tip păianjen (colectare anormală de vase de sânge lângă suprafața pielii);
- eritem palmar (colorația roșie a palmelor și a vârfurilor degetelor);
- analiza de urină - dacă este pozitivă pentru bilirubină arată că pacientul are icter conjugat;
- analize de sânge - testarea serică va include o hemoleucogramă completă și nivelurile de bilirubină.
De asemenea, medicul poate solicita un examen care determină dimensiunea și sensibilitatea ficatului. Se va utiliza analiza imagistică de tip ecografie sau scanare computer tomografică (CT), dar și biopsie hepatică (prelevarea unei mostre de ficat), pentru a confirma diagnosticul.
Tratament
Tratamentul icterului se va diferenția pentru copii față de cel pentru adulți. Astfel, pentru bebelușii care dezvoltă forme moderate sau severe, se va aplica următorul tratament:
- hrănirea cu o frecvență mai ridicată și/sau administrarea unor suplimente alimentare;
- fototerapie - sugarul este dezbrăcat și expus sub un fascicul de lumină specială, care contribuie la descompunerea bilirubinei, pentru ca aceasta să poată fi eliminată din organism;
- transfuzie de proteine din sânge - în situația în care icterul este asociat unei incompatibilități între grupa sanguină a copilului și cea a mamei, se poate efectua o transfuzie de imunoglobulină;
- transfuzie de sânge - procedură rară, la care se recurge doar atunci când boala este prea severă și nu răspunde la alte tratamente. Sugarului i se extrag de mai multe ori mici cantități de sânge, care apoi sunt înlocuite cu sângele donatorului. Astfel, se diluează nivelul bilirubinei și al anticorpilor proveniți de la mamă.
La adulții care dezvoltă icter, nu se tratează propriu-zis boala, ci cauza acestuia. De exemplu, dacă icterul a fost provocat de hepatita virală acută, boala se poate vindeca treptat de la sine, prin administrarea tratamentului hepatic, determinând astfel și dispariția icterului. Dacă problema medicală este cauzată de obstrucția unui canal biliar, atunci este necesară o intervenție chirurgicală care va soluționa problema medicală și, ulterior, și apariția sindromului icteric.
Tratamentul icterului mecanic se poate realiza prin următoarele metode:
- tratament chirurgical clasic;
- tratament chirurgical laparoscopic;
- tratament endoscopic;
- tratament medicamentos;
- tratament cu citostatice sau iradiere (dacă icterul are la bază un diagnostic de cancer).
Complicații
Nivelurile ridicate de bilirubină sunt toxice pentru organism și pot determina complicații serioase, una dintre acestea fiind apariția, la sugari, a unui tip rar de leziuni cerebrale, numite kernicterus.
Kernicterus este un tip de afecțiune a creierului care poate provoca paralizie cerebrală atetoidă (care afectează capacitatea de scriere) și pierderea auzului. Kernicterus provoacă, de asemenea, probleme cu vederea și, uneori, poate provoca dizabilități intelectuale.
Condițiile patologice, care stau la baza icterului pot duce, de asemenea, la propriile lor complicați, cum ar fi:
- constipație;
- balonare;
- dureri de stomac;
- vărsături;
- diaree.
Prevenție
Întrucât există mai mulți factori care pot provoca această stare patologică, icterul este dificil de prevenit. Pentru a menține o stare generală bună a organismului, se recomandă:
- evitarea contractării unei infecții hepatice - cu ajutorulul unei igiene corespunzătoare și fără consumul alimentelor nespălate sau neprocesate corespunzător;
- evitarea consumului în exces de alcool;
- menținerea unei greutăți corporale sănătoase;
- gestionarea nivelul de colesterol.
Bibliografie
- Clinic, Cleveland. “Adult Jaundice: Symptoms, Causes, Diagnosis, Treatment & Prevention.” Cleveland Clinic, 2018, https://my.clevelandclinic.org
- Gillott, Caroline. “Everything You Need to Know about Jaundice.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 31 Oct. 2017, www.medicalnewstoday.com
- NHS Choices. Jaundice. 2023, www.nhs.uk
Alte afecțiuni similare
Hipovolemie
Hipovolemia este o afecțiune care apare atunci când corpul pierde lichide, în special apă și sânge. Acestea sunt esențiale pentru funcționarea organelor; aproximativ...
Vezi detalii
Hirsutism
Hirsutismul reprezintă pilozitatea excesivă la femei, în anumite zone în care, de obicei, părul apare doar la bărbați: bărbie, deasupra buzei, în zona favoriților, pe...
Vezi detalii
Holera
Holera este o boală infecţioasă intestinală acută, contagioasă, care se manifestă prin diaree apoasă, pierdere extremă de lichide și electroliți și deshidratare...
Vezi detalii
Icterul neonatal
Icterul la nou-născuți se manifestă prin îngălbenirea pielii și a sclerelor („albului ochilor”) și apare atunci când bilirubina neconjugată (indirectă), rezultată din...
Vezi detalii
Impetigo
Impetigo este o infecție bacteriană superficială a pielii, foarte contagioasă, care provoacă răni și vezicule, cauzată fie de un Streptococ pyogenes de grup A, fie de...
Vezi detalii
Impotența
Impotența - cunoscută și sub numele de disfuncție erectilă - este o afecțiune în care penisul nu poate obține sau menține o erecție pentru actul sexual. Această...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.