Infecţii urinare: cauze, tipuri, simptome, diagnostic, tratament şi prevenţie

Despre infecția urinară

Infecțiile tractului urinar, al doilea cel mai frecvent tip de infecție din organism, sunt cauzate de o serie de bacterii. Acestea pot apărea în orice parte a sistemului urinar, care include rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra, atunci când bacteriile depășesc mecanismele de apărare ale sistemul urinar. Cele mai multe infecții implică, însă, tractul urinar inferior - vezica urinară și uretra.

Femeile prezintă un risc mai mare de a dezvolta o infecție urinară decât bărbații. Dacă o infecție este limitată la vezica urinară, poate provoca dureri şi urinări frecvente, dar pot apărea probleme grave de sănătate dacă aceasta se extinde la rinichi.

Tipuri de infecții urinare

O infecție urinară este clasificată ca fiind „simplă" sau „complicată". Cele simple afectează, de obicei, tractul urinar inferior şi produc doar simptome locale. Infecţiile urinare complicate se pot manifesta prin grave semne locale (sângerări, scurgeri purulente etc.) sau la distanţă (infecţia altor organe ale tractului urinar, precum rinichii, sau adiacente acestuia, precum prostata ori testiculele).

În funcţie de zona afectată, infecţiile urinare pot fi clasificate în următoarele categorii:

• cistita - este cel mai comun tip de infecţie care afectează, de obicei, doar femeile. Aceasta reprezintă o inflamaţie a vezicii urinare, fiind cauzată de colonizarea unor bacterii. Cele mai frecvente tipuri de bacterii responsabile pentru apariţia cistitelor provin de la nivelul tractului intestinal: Escherichia Coli, Enterococ, Proteus, Klebsiella etc.;
• uretrita - aceasta reprezintă o inflamaţie a uretrei, secundare unei infecţii uretrale, ce apare, de obicei, la bărbaţi şi este cauzată de agenţi patogeni precum Chlamydia sau gonococul, care se transmit cu uşurinţă prin contact sexual neprotejat;
• prostatita - este o infecţie a prostatei şi poate reprezenta o problemă gravă de sănătate în rândul bărbaţilor. Prostata este un organ vecin vezicii urinare, o glandă ce aparţine aparatului urogenital masculin. Mai exact, este zona de intersecţie între calea genitală şi cea urinară;
• pielonefrita - reprezintă o infecţie localizată la nivelul rinichilor, cauzată de colonizarea bacteriană a tractului urinar superior (bazinet, calice, parenchim renal). Cistita acută poate favoriza ascensiunea infecţiei de la nivelul vezicii urinare la nivelul rinichiului. Aceasta poate să apară şi la bărbaţi sau la copii (fiind una dintre infecţiile urinare comune la copiii cu vârste mai mici de un an), însă este mult mai rar întâlnită decât la femei.

Cauzele infecțiilor urinare

Infecţia urinară apare, de obicei, atunci când bacteriile pătrund în tractul urinar prin uretră și încep să se răspândească în vezica urinară. Sistemul urinar este conceput pentru a ține la distanță bacteriile dar, uneori, mecanismele de apărare locală pot să eșueze. Când se întâmplă acest lucru, bacteriile colonizează mucoasa tractului urinar şi se pot dezvolta local.

Factori de risc

Frecvenţa infecţiilor urinare este mai mare la femei datorită unor factori de risc anatomici, dietetici sau comportamentali. Majoritatea femeilor se confruntă cu cel puţin o infecție urinară pe parcursul vieții lor.

Factorii de risc pentru infecţia urinară, specifici sexului feminin, includ:

• Anatomia

  Anatomia locală a aparatului urinar feminin poate predispune la apariţa infecţiilor, ca urmare a faptului că uretra feminină este foarte scurtă (1-2 cm), are un calibru mai larg decât al bărbaţilor şi este situată în zona pelvină, în apropierea vaginului şi a orificiului anal. În acest fel, contaminările locale se pot produce mult mai uşor.

• Aportul de lichide

  Consumul scăzut de lichide poate favoriza apariţia infecţiilor la nivelul vezicii urinare, ca urmare a stagnării, pentru un timp mai lung, a urinei, creând astfel mediul propice colonizării bacteriene.

• Activitatea sexuală

  Contactele sexuale pot favoriza colonizarea bacteriană locală; de obicei, se recomandă micţionarea după un contact sexual.

• Anumite tipuri de metode contraceptive

  Utilizarea diafragmei pentru contracepție poate crește riscul de infecţie urinară. Folosirea agenților spermicidieni poate, de asemenea, să crească riscul.

• Menopauza

  După menopauză, o scădere a estrogenului circulant poate provoca modificări ale mucoasei tractului urinar, care pot crește riscul de infecţie urinară.

Alți factori de risc pentru infecţiile urinare includ:

• Afecţiuni congenitale ale tractului urinar

  Existenţa unor afecţiuni congenitale ale tractului urinar care predispun la probleme de continenţă şi evacuare a tractului urinar sau la reflux vezico-ureteral sunt asociate frecvent cu infecţii urinare ce pot avea risc de complicaţii. De aceea, se recomandă diagnosticarea şi tratamentul acestor afecţiuni încă din copilărie.

• Blocaje în tractul urinar

  Blocajele urinare se pot manifesta ca: retenţie (când urina nu poate fi evacuată spontan) sau hidronefroză (la nivelul ureterului apare un blocaj ce împiedică evacuarea urinei din rinichi spre vezica urinară). În ambele cazuri, există un mare risc de colonizare şi infecţie a urinei stagnante, de aceea, se recomandă deblocarea cât mai rapidă a organului afectat.

• Un sistem imunitar suprimat

  Bolile autoimune, pacienţii oncologici sau cei care au avut un transplant recent şi care urmează tratamente imunosupresoare au o afectare importantă a sistemul imunitar, ceea ce scade apărarea organismului împotriva microbilor. Acest lucru poate crește riscul de apariţie a unor infecţii urinare, frecvent complicate.

• Utilizarea cateterului

  Persoanele care nu pot urina singure, cele spitalizate, cele care au afecţiuni neurologice invalidante care fac dificilă controlarea urinării ori cele paralizate trebuie, adesea, să folosească un tub numit cateter urinar. Utilizarea unui cateter crește riscul de infecţie urinară.

• Procedură urinară recentă

  O intervenție chirurgicală asupra tractului urinar sau o examinare a tractului urinar care implică instrumente medicale poate avea riscuri de apariţie a unei infecţii urinare. Însă, datorită măsurilor de profilaxie preoperatorii şi a respectării normelor de asepsie intraoperatorii, aceste riscuri sunt diminuate semnificativ.

Simptomele infecțiilor urinare

Infecţiile urinare nu provoacă întotdeauna simptome. Atunci când o fac, acestea pot include:

• nevoie puternică, care nu dispare, de a urina;
• senzație de arsură la urinare;
• urinare frecventă și eliminarea unor cantități mici de urină;
• urină care pare tulbure;
• urină care pare roșie, roz aprins sau maro (semne de sânge în urină);
• urină cu miros puternic;
• dureri pelvine, la femei, în special în centrul pelvisului și în jurul zonei osului pubian.

La adulții mai în vârstă, infecţia urinară poate fi trecută cu vederea sau confundată cu alte afecțiuni.

Diagnosticare

În urma evaluării simptomelor pacientului, medicul urolog va solicita efectuarea unui sumar de urină, pentru evidenţierea elementelor specifice unei infecţii urinare şi a unei uroculturi, pentru a identifica bacteria/bacteriile care produc infecţia. Totodată, urocultura va include şi o antibiogramă, care arată spectrul de antibiotice la care sunt sensibile bacteriile identificate.

Dacă o persoană are infecţii urinare recurente, medicul poate solicita teste de diagnosticare suplimentare, pentru a determina dacă există şi alte cauze, anatomice sau funcționale, ale aparatului urinar. Astfel de teste pot include:

• imagistică de diagnosticare - implică evaluarea tractului urinar cu ajutorul ultrasunetelor (ecografiei, sau, dacă este necesar pentru diagnosticul unor complicaţii ale infecţiilor sau al unor afecţiuni concomitente, scanarea CT sau RMN a tractului urinar;
• urodinamică - determină modul în care tractul urinar stochează și eliberează urina;
• cistoscopia - permite medicului să vadă interiorul vezicii urinare și al uretrei, cu ajutorul unei lentile de cameră introdusă prin uretră, printr-un tub lung și subțire.

Tratamentul în cazul infecțiilor de la nivelul sistemului urinar

Tipul de medicament și durata tratamentului în infecţia urinară vor depinde de simptomele și de istoricul medical al fiecărui pacient. Pentru efectuarea unui tratament corect se recomandă ca, înaintea administrării unui antibiotic, să fie efectuate analizele de urină (sumarul de urină şi urocultura), pentru a putea alege un antibiotic adecvat pentru tractul urinar şi la care bacteria este sensibilă.

Pentru ameliorarea simptomelor, până la prescrierea tratamentului cu antibiotic în infecţiile urinare, se pot administra medicamente antiinflamatoare (cu scopul ameliorării inflamaţiei), antialgice sau antispastice (pentru scăderea intensităţii simptomelor) şi preparate pe bază de merişor (cu rol de sterilizare a tractului urinar).

Simptomele infecţionase pot să dispară în 5-7 zile de la începerea administrării de pastile pentru o infecţie urinară simplă. Însă, există şi situaţii în care, ca urmare a complicaţiilor locale asociate sau ascensionării infecţiei la nivelul rinichiului, tratamentul cu antibiotic poate fi prelungit la 10-14 zile.

În cazul în care urocultura relevă bacterii multiplu rezistente (sensibilitate pentru antibiotice forte, perfuzabile) sau apar complicaţii septice ale infecţiei urinare, se recomandă internarea, pentru a se putea asigura îngrijirile şi medicaţia adecvată.

De asemenea, este posibil ca persoanele să trebuiască să meargă la spital dacă:

• sunt însărcinate și au şi altă afecţiune;
• sunt adulţi în vârstă;
• au boli cronice asociate, precum: cancer, diabet, scleroză multiplă, leziuni ale măduvei spinării sau alte probleme medicale;
• au calculi renali migraţi la nivelul ureterului sau alte modificări la nivelul tractului urinar;
• se recuperează în urma unei intervenții chirurgicale recente la nivelul tractului urinar.

Există mai multe remedii sugerate pe care persoanele cu o infecție urinară le pot încerca acasă. Acestea includ:

• menținerea hidratării: consumul lichidelor, apa fiind cea mai bună opțiune, poate ajuta la eliminarea bacteriilor din organism;
• evitarea abstinenţei urinare: urinatul, imediat ce o persoană simte că are nevoie, poate ajuta la prevenirea infecţiilor urinare;
• ca tratament naturist în infecţiile urinare se recomandă consumul de proantocianidine, substanţe care se găsesc, în mod natural, în fructele de merişor, afine, coacăze negre, struguri; ele ajută la menţinerea unui echilibru urinar şi împiedică apariţia infecţiilor urinare prin scăderea aderenţei bacteriilor la peretele vezicii urinare; de asemenea, pot fi consumate crude ori sub formă de ceai.

Este important să consumați alimente bogate în vitamina C deoarece cantitățile mari de vitamina C fac ca urina să fie mai acidă. Acest lucru inhibă creșterea bacteriilor din tractul urinar.

Complicații asociate infecțiilor de tract urinar

Atunci când sunt tratate prompt și corect, infecțiile tractului urinar inferior duc rareori la complicații. Însă, lăsate netratate, ele pot cauza probleme grave de sănătate.

Complicațiile unei infecţii a tractului urinar pot include:

• infecții repetate, ceea ce înseamnă că aveți două sau mai multe infecţii în decurs de șase luni ori mai mult de trei în decursul unui an; femeile sunt, în mod special, predispuse la infecții recurente;
• afectarea permanentă şi ireversibilă a rinichilor din cauza unor infecții renale secundare unei infecţii urinare netratate;
• aducerea pe lume a unui copil cu greutate mică la naștere sau prematur, atunci când există o infecţie urinară în timpul sarcinii;
• afecţiuni cronice ale vezicii urinare (vezică hiperactivă, cistită cronică), secundare unor infecţii bacteriene recurente;
• septicemia, o complicație ce poate pune viața în pericol, reprezintă un risc în situaţia în care infecția se deplasează pe tractul urinar până la rinichi.

Prevenție

Acești pași pot contribui la reducerea riscului de infecții urinare:

• Beți multe lichide, în special apă. Consumul de apă ajută la diluarea urinei şi la urinarea frecventă, permițând astfel bacteriilor să fie eliminate din tractul urinar înainte ca o infecție să poată începe;
• Ștergeţi-vă din față spre spate. Faceți acest lucru după ce urinați și după o mișcare intestinală. Ajută la prevenirea răspândirii bacteriilor de la anus la vagin și uretră;
• Goliți vezica urinară imediat după ce ați avut contact sexual. De asemenea, beți un pahar plin cu apă pentru a ajuta la eliminarea bacteriilor;
• Evitați produsele feminine potențial iritante precum spray-uri, deodorante, creme și pudre. Folosirea acestora în zona genitală poate irita uretra;
• Schimbați-vă metoda contraceptivă. Diafragmele, prezervativele nelubrifiate sau cele tratate cu spermicid pot contribui la dezvoltarea bacteriilor.

Bibliografie

1. “Urinary Tract Infection (UTI) - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org
2. NHS Choices. Urinary Tract Infections (UTIs). 2023, www.nhs.uk
3. McIntosh, James. “Urinary Tract Infection (UTI) Symptoms, Causes, and Remedies.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 25 July 2022, www.medicalnewstoday.com