Insuficiența mitrală

Despre insuficiența mitrală

Insuficiența mitrală, cea mai comună formă de boală cardiacă valvulară, apare atunci când valva mitrală nu se închide corect, permițând sângelui să curgă înapoi în inimă. În consecință, inima nu poate pompa eficient, provocând simptome precum oboseală și dificultăți de respirație.

Insuficiența valvei mitrale sau regurgitarea mitrală se caracterizează prin inversarea fluxului sanguin de la ventriculul stâng către atriul stâng, de obicei, în faza sistolică a ciclului cardiac (când ventriculii se contractă și pompează sângele din inimă și din artere).

Insuficiența mitrală ușoară poate cauza simptome neglijabile sau chiar deloc, situație în care nu este nevoie de tratament, în timp ce cazurile severe determină hipertensiune pulmonară, fibrilație atrială sau insuficiență cardiacă, ce poate necesita monitorizare regulată, tratament medicamentos sau intervenții chirurgicale.

Tipuri

Insuficiența mitrală poate fi de două tipuri:

• acută: scurgerea sângelui prin valva mitrală are loc brusc, astfel încât inima nu are timp să se adapteze, iar simptomele în acest caz sunt, adesea, severe;
• cronică: funcționarea valvei se deteriorează treptat, ceea ce dă timp inimii să se adapteze corect la scurgerea sângelui; simptomele pot varia de la ușoare la severe.

Factori de risc

Mai mulți factori pot crește riscul de insuficiență a valvei mitrale, printre care:

• anumite infecții care afectează inima;
• atac de cord;
• probleme cardiace prezente la naștere;
• istoric de alte boli ale valvei cardiace, inclusiv prolapsul valvei mitrale și stenoza valvei mitrale;
• vârsta înaintată.

Diagnosticare

Pentru a diagnostica insuficiența mitrală, medicul cardiolog va face, de obicei, un examen fizic și se va interesa de simptomele și istoricul medical.

De asemenea, specialistul poate recomanda anumite teste pentru a confirma diagnosticul de insuficiență mitrală sau pentru a verifica dacă există alte afecțiuni care provoacă simptome similare:

• ecocardiogramă: arată structura valvei mitrale și fluxul sanguin în inimă; poate confirma un diagnostic de insuficiență mitrală și poate determina severitatea acesteia;
• electrocardiogramă: poate detecta ritmuri neregulate ale inimii (aritmii);
• radiografie toracică: arată starea inimii și a plămânilor; acest test rapid și ușor poate ajuta la identificarea unei inimi mărite sau a prezenței lichidului în plămâni;
• RMN cardiac: furnizează mai multe detalii despre severitatea insuficienței mitrale, precum și despre dimensiunea și funcția ventriculului stâng;
• teste de efort/de stres: arată modul în care inima răspunde la activitatea fizică și dacă simptomele de regurgitare a valvei mitrale apar în timpul efortului;
• cateterism cardiac: acest test nu este folosit în mod uzual pentru a diagnostica insuficiența mitrală, dar poate fi util dacă alte analize nu au identificat afecțiunea.

După ce testarea confirmă diagnosticul de insuficiență mitrală sau de altă boală a valvei cardiace, medicul poate stabili stadiul bolii, ceea ce ajută la determinarea celui mai potrivit tratament. Stadiul bolii depinde de multe aspecte, inclusiv de simptome, severitate,  structura valvei sau a supapelor, precum și de fluxul de sânge care trece prin inimă și plămâni. Din această perspectivă, insuficiența mitrală poate fi clasificată în patru grupe de bază:

• stadiul A - în pericol: factorii de risc pentru insuficiența mitrală sunt prezenți;
• stadiul B - progresivă: boala valvulară este ușoară sau moderată; nu există simptome;
• stadiul C - asimptomatic sever: nu există simptome, dar boala valvulară este severă;
• stadiul D - simptomatic sever: boala valvelor cardiace este severă și provoacă simptome.

Prevenție

Insuficiența mitrală poate fi prevenită adoptând un stil de viață sănătos:

• monitorizați tensiunea arterială;
• respectați un regim alimentar sănătos pentru inimă;
• faceți exerciții fizice regulate;
• mențineți o greutate normală;
• evitați sau limitați consumul de alcool;
• evitați tutunul și renunțați la fumat;
• faceți controale medicale regulate.