medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Leiomiom uterin

Leiomiom uterin

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre leiomiomul uterin

Leiomioamele, numite și fibroame sau, mai frecvent, mioame uterine, reprezintă cea mai frecventă formă de tumoră ginecologică benignă ce afectează femeile aflate în premenopauză, peri- cât şi postmenopauză. Acestea sunt formaţiuni formate din mușchi și țesut, care se pot dezvolta în interiorul peretelui uterului, în interiorul cavității uterine sau pe suprafața exterioară a acestuia. Mai rar, se pot întâlni şi fibroame localizate în altă parte decât în contact cu peretele uterin (fibroame ovariene, ale ligamentului larg, în spaţiul Retsius, etc.). Ca urmare, leiomioamele pot crește riscul de infertilitate, avort spontan sau alte probleme în timpul sarcinii.

Fibromul poate crește ca un singur nodul sau într-un grup și poate varia în dimensiune, de la noduli milimetrici până la dimensiuni semnificative, care pot ocupa o mare parte a cavităţii abdominale (au fost raportate cazuri de fibroame care au cântărit şi peste 20 kg).

Leiomiomul uterin poate fi clasificat în mai multe tipuri, în funcție de localizare:

  • intramural: reprezintă cel mai frecvent tip şi apare în peretele muscular al uterului, dar se poate extinde;
  • subseros: se formează în contact cu stratul extern al uterului (stratul seros);
  • pedunculat: poate dezvolta o tulpină, o bază subțire care susține tumora;
  • submucos: se dezvoltă în contact cu endometrul, stratul intern al uterului;
  • cervical: se dezvoltă pe colul uterin, care leagă uterul de vagin.
Informatii generale despre leiomiomul uterin

Cauze

Cauza exactă a apariției leiomiomului uterin este necunoscută, dar medicii cred că sunt câţiva factori implicați în formarea lor:

  • hormonii: ovarele produc estrogen și progesteron; aceștia au multiple roluri, inclusiv fac ca mucoasa uterină să se regenereze în timpul fiecărui ciclu menstrual și stimulează creșterea fibroamelor;
  • istoricul familial: fibroamele pot apărea în familie și se pot moșteni;
  • deficitul de vitamina D;
  • diseminarea celulară (miocitele miometrului pot disemina pe cale vasculară sau limfatică şi se pot impregna în diferite localizări uterine sau parauterine).

Factori de risc

Există mai mulți factori de risc cu rol în apariția leiomiomului:

  • obezitatea și un indice de masă corporală (IMC) mai mare;
  • istoricul familial de fibrom;
  • absența unei sarcini;
  • debutul precoce al menstruației;
  • vârsta târzie de apariție a menopauzei.

Simptome

Majoritatea leiomioamelor mici nu provoacă niciun simptom și nu necesită tratament, în afară de controale regulate la medic. Fibroamele mai mari pot genera, însă, o serie de simptome, cum ar fi:

  • sângerare excesivă sau dureroasă în timpul menstruației;
  • sângerări între menstruații;
  • senzație de balonare în abdomenul inferior;
  • urinare frecventă (când un leiomiom pune presiune asupra vezicii urinare);
  • durere în timpul contactului sexual;
  • dureri lombare;
  • constipație sau senzație de presiune pe rect;
  • secreții vaginale pe termen lung;
  • incapacitate de a urina sau de a goli complet vezica urinară;
  • distensie abdominală (creștere în volum).

Simptomele leiomiomului uterin se stabilizează sau dispar, de obicei, după menopauză, deoarece nivelurile hormonale din corp scad.

Simptome ale leiomiomului uterin

Diagnosticare

Diagnosticul leiomioamelor uterine se face, în general, prin examen ginecologic complet și pe baza istoricului clinic. La examenul ginecologic, cea mai frecventă constatare este un uter mărit, adesea neregulat ca formă.

Există mai multe teste care pot fi făcute pentru a confirma ulterior leiomioamele și pentru a determina dimensiunea și localizarea acestora:

  • ecografie;
  • imagistică prin rezonanță magnetică;
  • tomografie computerizată (CT);
  • histeroscopie: medicul introduce un endoscop cu fibră optică prin colul uterin în cavitatea uterină;
  • histerosalpingografie: o radiografie detaliată, în care medicul injectează o substanță de contrast și apoi face radiografii ale uterului;
  • sonohisterografie: medicul plasează un mic cateter în vagin, prin care injectează soluție salină în uter; acest lichid ajută la crearea unei imagini mai clare a uterului decât s-ar obține prin ecografia standard;
  • laparoscopie: în timpul acestei intervenţii, medicul va face o mică incizie în abdomenul mediu şi inferior, prin care va introduce un tub subțire și flexibil cu o cameră la capăt, pentru a analiza îndeaproape organele bazinului mic.

Dacă sângerarea este simptomul predominant iar medicul ginecolog suspectează o anemie, ar putea recomanda o hemoleucogramă completă.

Diagnosticul diferențial pentru leiomioamele uterine include atât boli benigne, cât și maligne, care cauzează mărirea uterului, sângerări sau dureri pelvine. Cele mai frecvente diagnostice de luat în considerare sunt:

  • adenomioza;
  • endometrioza;
  • sarcina;
  • leiomiosarcomul;
  • carcinomul endometrial;
  • carcinosarcomul uterin.

Tratament

Tratamentul leiomiomului uterin poate varia în funcție de dimensiunea, numărul și localizarea fibroamelor, precum și de simptomele pe care le provoacă. Dacă nu aveți niciun simptom, este posibil să nu aveți nevoie de tratament. Leiomioamele mici pot fi adesea lăsate netratate; în acest caz, medicul vă poate recomanda monitorizarea lor cu examene pelvine sau ecografii.

Obiectivele tratamentului ar trebui să îndeplinească trei obiective:

  • eliminarea semnelor și simptomelor deranjante;
  • reducerea dimensiunii leiomiomului;
  • menținerea sau îmbunătățirea fertilității pacientei.

În alegerea tratamentului potrivit, medicul va ține cont de anumite aspecte:

  • vârstă;
  • stare generală de sănătate;
  • simptome;
  • tipul de leiomiom;
  • existența sau planificarea unei sarcini.

Tratamentul pentru simptomele fibromului poate include:

  • dispozitive intrauterine: eliberează hormoni, pentru a ajuta la reducerea sângerării abundente și a durerii, controlul creşterii fibroamelor;
  • acid tranexamic: pentru a reduce fluxul sanguin;
  • suplimente de fier: pentru prevenirea sau tratarea anemiei provocate de menstruația abundentă;
  • analgezice: pentru crampe sau dureri.

Terapiile medicale sau hormonale care pot ajuta la micșorarea leiomioamelor includ:

  • anticoncepționale: pentru a ajuta la controlul menstruației abundente;
  • dispozitive intrauterine: eliberează zilnic o doză mică de hormon progestativ în uter;
  • injecții cu analogi de hormoni: ajută la micșorarea fibroamelor prin oprirea ovulației; această terapie este utilizată doar pentru o perioadă scurtă de timp, pentru a micșora leiomiomul înainte de operație.

Printre intervențiile chirurgicale și procedurile utilizate pentru tratarea fibromului se numără:

  • histeroscopia: poate elimina fibroamele care cresc în interiorul uterului;
  • ablația endometrială: este uneori utilizată pentru a trata sângerările abundente asociate cu leiomioamele; funcționează cel mai bine atunci când acestea sunt de dimensiuni mici dar, adesea, există riscul ca metoda să ducă la oprirea completă a menstruației;
  • embolizarea arterei uterine: oprește alimentarea cu sânge a fibromului, făcându-l să se micșoreze; poate fi o opțiune bună pentru pacientele care vor să evite intervenția chirurgicală și nu plănuiesc să rămână gravide;
  • miomectomia: îndepărtează leiomioamele din uter; aceasta poate fi o alegere bună dacă pacienta își dorește o sarcină, dar nu va împiedica dezvoltarea altor fibroame;
  • histerectomia: îndepărtează complet uterul; poate fi o opțiune pentru pacientele care nu își doresc copii, în cazurile în care medicamentele nu funcționează sau nu pot fi făcute alte proceduri.

Complicații

Majoritatea leiomioamelor uterine nu provoacă complicații grave. Totuși, când apar, acestea pot fi:

  • dureri pelvine cronice;
  • sângerări menstruale abundente;
  • anemie;
  • umflarea abdomenului sau a zonei pelvine;
  • constipație;
  • infecții ale tractului urinar sau incontinență urinară;
  • torsiunea unui fibrom pedunculat;
  • infertilitate (în cazuri rare).

Pentru pacientele care sunt însărcinate, există un risc redus ca leiomioamele să provoace complicații:

  • naștere prematură;
  • dacă fibromul blochează canalul de naștere sau pune copilul într-o poziție periculoasă, este posibil să fie nevoie de o operație cezariană;
  • necrobioză aseptică şi dureri intense ce complică sarcina.

Prevenție

În general, leiomiomul uterin nu poate fi prevenit. Poate fi redus, totuși, riscul de apariție a acestuia, prin menținerea unei greutăți corporale sănătoase și prin examene pelvine regulate.

Bibliografie

  1. Florence, Ashley M, and Mary Fatehi. “Leiomyoma.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 17 July 2023, www.ncbi.nlm.nih.gov
  2. Clinic, Cleveland. “Uterine Fibroids: Causes, Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 2023, https://my.clevelandclinic.org
  3. “Uterine Fibroids.” Healthdirect.gov.au, Healthdirect Australia, 23 Nov. 2023, www.healthdirect.gov.au
  4. “Uterine Fibroids.” Mount Sinai Health System, 2020, www.mountsinai.org
  5. “Leiomyoma of Uterus (Uterine Fibroid): What Is It, Causes, Types, Diagnosis, Treatment, and More | Osmosis.” Osmosis, 2018, www.osmosis.org
  6. Brindles Lee Macon. “All about Fibroids (Uterine Fibroids).” Healthline, Healthline Media, May 2012, www.healthline.com

Echipa medicală - Ginecologie și Obstetrica - Ginecologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.