Leiomiom uterin

Cauze

Cauza exactă a apariției leiomiomului uterin este necunoscută, dar medicii cred că sunt câţiva factori implicați în formarea lor:

• hormonii: ovarele produc estrogen și progesteron; aceștia au multiple roluri, inclusiv fac ca mucoasa uterină să se regenereze în timpul fiecărui ciclu menstrual și stimulează creșterea fibroamelor;
• istoricul familial: fibroamele pot apărea în familie și se pot moșteni;
• deficitul de vitamina D;
• diseminarea celulară (miocitele miometrului pot disemina pe cale vasculară sau limfatică şi se pot impregna în diferite localizări uterine sau parauterine).

Simptome

Majoritatea leiomioamelor mici nu provoacă niciun simptom și nu necesită tratament, în afară de controale regulate la medic. Fibroamele mai mari pot genera, însă, o serie de simptome, cum ar fi:

• sângerare excesivă sau dureroasă în timpul menstruației;
• sângerări între menstruații;
• senzație de balonare în abdomenul inferior;
• urinare frecventă (când un leiomiom pune presiune asupra vezicii urinare);
• durere în timpul contactului sexual;
• dureri lombare;
• constipație sau senzație de presiune pe rect;
• secreții vaginale pe termen lung;
• incapacitate de a urina sau de a goli complet vezica urinară;
• distensie abdominală (creștere în volum).

Simptomele leiomiomului uterin se stabilizează sau dispar, de obicei, după menopauză, deoarece nivelurile hormonale din corp scad.

Tratament

Tratamentul leiomiomului uterin poate varia în funcție de dimensiunea, numărul și localizarea fibroamelor, precum și de simptomele pe care le provoacă. Dacă nu aveți niciun simptom, este posibil să nu aveți nevoie de tratament. Leiomioamele mici pot fi adesea lăsate netratate; în acest caz, medicul vă poate recomanda monitorizarea lor cu examene pelvine sau ecografii.

Obiectivele tratamentului ar trebui să îndeplinească trei obiective:

• eliminarea semnelor și simptomelor deranjante;
• reducerea dimensiunii leiomiomului;
• menținerea sau îmbunătățirea fertilității pacientei.

În alegerea tratamentului potrivit, medicul va ține cont de anumite aspecte:

• vârstă;
• stare generală de sănătate;
• simptome;
• tipul de leiomiom;
• existența sau planificarea unei sarcini.

Tratamentul pentru simptomele fibromului poate include:

• dispozitive intrauterine: eliberează hormoni, pentru a ajuta la reducerea sângerării abundente și a durerii, controlul creşterii fibroamelor;
• acid tranexamic: pentru a reduce fluxul sanguin;
• suplimente de fier: pentru prevenirea sau tratarea anemiei provocate de menstruația abundentă;
• analgezice: pentru crampe sau dureri.

Terapiile medicale sau hormonale care pot ajuta la micșorarea leiomioamelor includ:

• anticoncepționale: pentru a ajuta la controlul menstruației abundente;
• dispozitive intrauterine: eliberează zilnic o doză mică de hormon progestativ în uter;
• injecții cu analogi de hormoni: ajută la micșorarea fibroamelor prin oprirea ovulației; această terapie este utilizată doar pentru o perioadă scurtă de timp, pentru a micșora leiomiomul înainte de operație.

Printre intervențiile chirurgicale și procedurile utilizate pentru tratarea fibromului se numără:

• histeroscopia: poate elimina fibroamele care cresc în interiorul uterului;
• ablația endometrială: este uneori utilizată pentru a trata sângerările abundente asociate cu leiomioamele; funcționează cel mai bine atunci când acestea sunt de dimensiuni mici dar, adesea, există riscul ca metoda să ducă la oprirea completă a menstruației;
• embolizarea arterei uterine: oprește alimentarea cu sânge a fibromului, făcându-l să se micșoreze; poate fi o opțiune bună pentru pacientele care vor să evite intervenția chirurgicală și nu plănuiesc să rămână gravide;
• miomectomia: îndepărtează leiomioamele din uter; aceasta poate fi o alegere bună dacă pacienta își dorește o sarcină, dar nu va împiedica dezvoltarea altor fibroame;
• histerectomia: îndepărtează complet uterul; poate fi o opțiune pentru pacientele care nu își doresc copii, în cazurile în care medicamentele nu funcționează sau nu pot fi făcute alte proceduri.

Complicații

Majoritatea leiomioamelor uterine nu provoacă complicații grave. Totuși, când apar, acestea pot fi:

• dureri pelvine cronice;
• sângerări menstruale abundente;
• anemie;
• umflarea abdomenului sau a zonei pelvine;
• constipație;
• infecții ale tractului urinar sau incontinență urinară;
• torsiunea unui fibrom pedunculat;
• infertilitate (în cazuri rare).

Pentru pacientele care sunt însărcinate, există un risc redus ca leiomioamele să provoace complicații:

• naștere prematură;
• dacă fibromul blochează canalul de naștere sau pune copilul într-o poziție periculoasă, este posibil să fie nevoie de o operație cezariană;
• necrobioză aseptică şi dureri intense ce complică sarcina.