medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Leishmanioza

Leishmanioza

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre leishmanioză

Leishmanioza este o infecție cu Leishmania, un parazit care aparține familiei protozoarelor, și care este transmisă prin intermediul muşcăturii unor insecte care se găsesc în zonele tropicale și subtropicale. Afecțiunea se manifestă cu ulcere severe pe piele (leishmanioză cutanată) sau cu infecție a organelor interne, care poate fi fatală (leishmanioză viscerală). Leishmanioza se tratează cu medicamentele antiparazitare.

Paraziții Leishmania sunt protozoare, organisme unicelulare, vizibile doar la microscop. Cele mai comune tipuri de boală sunt leishmanioza cutanată și leishmanioza viscerală, dar există și varianta mucoasă.

  • Leishmanioza cutanată - este o infecție a pielii provocată de mușcătura muștei nisipului. Provoacă umflături (noduli) care se transformă, în timp, în ulcere mari. Poate dura mult timp pentru a se vindeca de la sine. Simptomele apar la câteva săptămâni sau luni după infectarea prin mușcătură.
  • Leishmanioza mucoasei (mucocutanată) - este, de obicei, o complicație a leishmaniozei cutanate. Ulcerele se dezvoltă în nas, gură sau gât și, lăsate netratate, duc, de cele mai multe ori, la deces. Acest tip de afecțiune poate provoca desfigurări la nivelul feței.
  • Leishmanioza viscerală - numită și kala-azar, este o formă gravă a bolii, cauzată de anumite tipuri de paraziți Leishmania. Provocată tot de mușcătura muștei de nisip, ea afectează organele interne, cum ar fi splina și ficatul. Simptomele durează uneori câteva luni, un an sau mai mult, înainte de a se dezvolta și pot determina apoi, rapid, boli severe. Debutul este cu ulcere de piele și se manifestă ulterior prin febră, reducerea numărului de globule roșii cu mărirea splinei și a ficatului. Acest tip de afecțiune este fatală dacă nu este tratată.

Leishmanioza afectează cel mai adesea persoanele care trăiesc în zonele rurale din regiunile tropicale sau zonele cu salubritate inadecvată. Persoanele cu HIV și alte afecțiuni care slăbesc sistemul imunitar au mai multe șanse să se îmbolnăvească din cauza unei infecții cu Leishmania.

Deoarece mulți oameni se pot infecta cu paraziții Leishmania fără a dezvolta simptome, este greu de stabilit cât de comună este afecțiunea. Experții estimează că există între 1,5 și 2 milioane de oameni, în întreaga lume, care dezvoltă simptome într-un an.

ilustrare grafica pentru parazitul Leishmania

Cauze

Paraziții Leishmania provoacă leishmanioză. Afecțiunea se răspândește prin mușcătura insectelor flebotomi (phebotomus perniciosus), cum ar fi musca de nisip. 

Leishmanioza nu poate fi contactată direct de la un câine sau orice alt animal. Dar există dovezi că infecția se poate transmite de la un animal la altul.

Factori de risc

Principalii factori de risc sunt cei geografici. Boala poate fi contactată aproape peste tot în lume, cu excepția Australiei și Antarcticii. Aproximativ 95% din cazurile cutanate apar în America Centrală, Asia Centrală, bazinul mediteranean și Orientul Mijlociu.

Peste 90% dintre cazurile de leishmanioză viscerală au fost diagnosticate în Brazilia, Etiopia, India, Kenya, Somalia și Sudan.

Persoanele care locuiesc sau călătoresc în zonele tropicale sau subtropicale ale acestor țări și regiuni au un risc mult mai mare de a contacta boala. Factorii de mediu și cei climatici influențează puternic răspândirea bolii.

Un alt factor de risc este constituit de condițiile socioeconomice. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, sărăcia este un factor determinant pentru boală. În plus, leishmanioza apare adesea în zonele în care sunt frecvente următoarele condiții:

  • malnutriție;
  • foamete;
  • lipsa resurselor financiare;
  • migrații mari de oameni cauzate de urbanizare, situații de urgență, război, schimbări de mediu și schimbări climatice;
  • despăduriri; 
  • alte infecţii.

Persoanele care au un sistem imunitar slăbit prezintă un risc crescut de a face această afecțiune. HIV poate influența transmiterea bolii și crește riscul de leishmanioză viscerală. HIV și leishmanioza afectează celule similare ale sistemului imunitar.

Simptome

Simptomele leishmaniozei depind de tipul de afecțiune dobândită. Leishmanioza cutanată și mucoasă provoacă ulcere mari, cu vindecare lentă. Leishmanioza viscerală provoacă simptome generale, cum ar fi febră, scădere în greutate și umflare abdominală.

Leishmanioza cutanată provoacă o umflătură pe piele, la locul mușcăturii muștei de nisip. Leziunea poate forma crustă iar, în timp, se transformă într-un ulcer cu o margine dură și un centru scufundat (ca un vulcan).

Leishmanioza cutaneo-mucoasă provoacă ulcere sau răni în nas, gură sau gât. De obicei, leziunile sunt precedate de unul sau mai multe ulcere pe piele, care apar în același timp sau înaintea celor din mucoase.

Simptomele leishmaniozei viscerale includ:

  • febră care poate debuta brusc și poate fluctua timp de câteva săptămâni;
  • frisoane;
  • transpirații reci;
  • noduli limfatici umflați;
  • abdomen umflat din cauza splinei şi ficatului mărite;
  • pierdere în greutate;
  • oboseală,
  • slăbiciune;
  • pete de piele întunecate sau decolorate.
piciorul unei persoane care sufera de leishmanioza

Diagnosticare

Medicul va diagnostica leishmanioza prin analiza unor mostre de țesut, pentru identificarea parazitului Leishmania. Aceste mostre ar putea include țesut din ulcere, splină, un ganglion limfatic sau măduva osoasă. În țările în care leishmanioza este obișnuită, medicii pun adesea diagnosticul doar pe baza simptomelor cutanate.

Testele recomandate pentru diagnosticul leishmaniozei includ:

  • Biopsie țesut intern - se prelevează o probă de țesut din splină, ganglioni limfatici sau măduvă osoasă. Acesta este cea mai bună metodă de a diagnostica leishmanioza viscerală;
  • Biopsie de piele - se prelevează o mostră de țesut dintr-un ulcer de pe piele, nas sau gură, pentru a diagnostica leishmanioza cutanată sau mucoasă;
  • Analize de sânge (serologie) - testele de sânge nu sunt foarte utile pentru diagnosticarea unei infecții curente cu Leishmania, deoarece oamenii pot fi asimptomatici.

Tratament

Există mai multe medicamente anti-parazitare disponibile, care tratează leishmanioza. Medicamentul specific prescris de medic depinde de tipul de leishmanioză dezvoltat. Administrarea medicației poate fi orală, topică sau intravenoasă.

Leishmanioza cutanată poate fi tratată prin diferite metode care distrug parazitul și vindecă rănile:

  • Termoterapia - se aplică căldură asupra leziunii ulceroase și a zonei din jurul acesteia;
  • Crioterapia - aplicarea unei temperaturi foarte scăzute pe leziuni și pe zona din jurul acestora timp de 10 până la 30 de secunde;
  • Terapia cu laser - se aplică un fascicul laser pe leziunea ulceroasă și pe zona din jurul acesteia.

Perspectivele pentru leishmanioză depind de tipul de afecțiune contactată și de sistemul imunitar al fiecăruia. Leishmanioza viscerală și mucoasă trebuie tratată imediat; în caz contrar, ambele pot fi fatale.

Leishmanioza cutanată poate dispărea de la sine sau cu tratament. Poate dura luni pentru a se vindeca complet și poate lăsa cicatrici permanente pe piele.

Medicația recomandată poate fi aplicată pe o perioadă lungă de timp, de la câteva săptămâni, până la luni, pentru a vă asigura că infecția a dispărut complet. 

Leishmanioza este vindecabilă dacă este rapid diagnosticată și tratată medicamentos în cel mai scurt timp de la infectare. Rata de vindecare cu tratament prompt este de peste 90% pentru leishmanioza viscerală și de peste 75% pentru leishmanioza mucoasei. 

Există și persoane a căror stare se îmbunătățește rapid după tratament și care nu mai prezintă semne de infectare cu paraziți, dar care vor experimenta o recidivă a infecției în decurs de câteva luni.

Leishmanioza viscerală și cea mucoasă devin greu de vindecat cu cât sunt lăsate mai mult timp netratate, dar şi în cazul persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.


Complicații

Complicațiile leishmaniozei pot fi grave și pot pune viața în pericol, în special dacă ne referim la tipurile viscerale și mucoase. Complicațiile bolii includ:

  • infecții bacteriene - infecții secundare care pot agrava simptomatologia ulceroasă cutanată;
  • cicatrice - leishmanioza cutanată și mucoasă poate provoca leziuni permanente ale pielii, gurii și nasului, inclusiv cicatrice severe;
  • recidiva - simptomele unor persoane dispar după tratament, dar pot reveni mai târziu. Ulcerele cutanate care revin se numesc leishmaniasis recidivans;
  • perforarea sau colapsul septului - leishmanioza mucoasei poate provoca o gaură în țesutul dintre pasajele nasului (sept), iar structura nasului se poate rupe, ceea ce poate provoca desfigurare, infecții și probleme de respirație;
  • pneumonie sau infecții ale tractului gastrointestinal - leishmanioza mucoasei și cea viscerală pot duce la infecții ale altor organe.

Complicațiile suplimentare ale leishmaniozei viscerale includ:

  • Leishmanioza dermică post kala-azar - este o erupție mare, cu denivelări pe față sau pe alte zone ale pielii. Poate apărea pe timpul afectării cu leishmanioză viscerală sau după recuperare. Poate dura mult timp și poate provoca cicatrici severe;
  • Sângerare severă - sângerarea excesivă poate fi fatală.
  • Limfohistiocitoza hemofagocitară - o afecțiune care pune viața în pericol și provoacă leziuni ale organelor.
  • Septicemie - sepsisul este o reacție sistemică a organismului care pune viața în pericol, în caz de infecție severă.

Prevenție

Cea mai bună modalitate de a preveni toate formele de leishmanioză este evitarea mușcăturilor muștei de nisip. Modalitățile de a evita mușcăturile includ:

  • acoperirea pielii expuse cu îmbrăcăminte, inclusiv pantaloni lungi, cămăși cu mâneci lungi și șosete;
  • folosirea agenților repelenți ai insectelor;
  • eliminarea muștelor de nisip din interior prin pulverizarea zonelor de locuit și de dormit cu insecticid;
  • odihna în camere cu ferestrele închise sau cu ferestre protejate împotriva insectelor;
  • acoperirea patului cu plasă de țânțari. Unele plase sunt pre-tratate cu insecticide, pentru protecție suplimentară;
  • folosirea de plase și ecrane de protecție cu țesătură extra fină, pentru că muștele de nisip sunt mult mai mici decât țânțarii.

Bibliografie

  1. Cafasso, Jacquelyn. “Leishmaniasis.” Healthline, Healthline Media, 14 June 2012, www.healthline.com
  2. Nettleman, Mary D, and Sandra Gonzalez. “Leishmaniasis Treatment, Symptoms, Pictures, Types & Diagnosis.” MedicineNet, MedicineNet, 14 Mar. 2023, www.medicinenet.com
  3. https://www.facebook.com/WebMD. “What Is Leishmaniasis?” WebMD, WebMD, 20 May 2021, www.webmd.com

Echipa medicală - Boli infectioase

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.