Leptospiroza

Leptospiroza este o boala larg raspandita in toate zonele globului, infecto-contagioasa, ceafecteaza atat mamiferele domestice si salbatice, cat si omul. Boala se manifesta prin simptomediferite in functie de serotipul infectant. Este cauzata de germeni din genul Leptospira, manifestata clinic prin stari de septicemie, icter, hemoglobinurie, tulburari nervoase, renale, iar la femeilegestante poate provoca avorturi. Leptospirozele constituie un grup de boli infectioase datorate unor agenti patogeni denumitileptospire din familia Spirochaetaceae.

Echipa medicala MedLife - Boli infectioase, Ecografie 3D, Hepatologie

Leptospiroza - Cauze / agent infectios / factori de risc

Sursa de infectie o constituie sobolanii, soarecii si rozatoarele, vitele, porcii, oile si omul bolnav. Leptospirele se elimina in mediu prin urina, infectand solul, bazinele de apa si produsele alimentare. Oamenii se imbolnavesc in timpul scaldatului in ape infectate, in timpul lucrarilor agricole pe terenuri umede etc. Microbul patrunde in organism prin piele, prin mucoasele nazale sau oculare. Ajunsi in organism, microbii patrund in sange unde se imultesc si apoi trec in diverse organe - rinichi, ficat, inima, plamani, etc. Transmiterea leptospirelor se realizeaza mai usor in perioadele calde si umede ale anului, cand germenii gasesc conditii mai bune de supravietuire in mediul ambiant si cand contactul omului si al cainilor cu apele infectate se realizeaza intr-o masura mai mare. De obicei, boala apare ca urmare a contactului cu apa in care a ajuns urina animalelor bolnave de leptospiroza sau purtatoare de bacterii din genul Leptospira. Foarte des se inbolnavesc muncitorii de la ferme, abatoare si cei care prelucreaza pielea animalelor.

Leptospiroza - Simptome

Manifestarile leptospirozei

Perioada de incubatie este de 2-20 zile. Boala incepe brusc cu frisoane foarte violentefebra puternica chiar de la inceput (41,5-42°C), cefalee puternica cu scaderea capacitatii de concentrare, dureri in articulatii, insomnie si slabiciune generala si lipsa poftei de mancare. Apar tulburari hemoragice sub forma de hemoragii nazale, gastrointestinale. Forma icterica se manifesta prin aparitia icterului, pielea si mucoasele devinind galbene. Icteul apare in a 2-3 zi de boala, apoi dispare peste 2-3 saptamani. Forma renala se manifesta prin aparitia anuriei (lipsa urinei). Este foarte importanta adresarea cat mai urgenta la medic. Daca in asemenea cazuri bolnavul nu se adreseaza medicului, survine decesul. 

Boala poate evolua in forme usoare sau grave cu o durata de 3- 4 saptamani. Convalescenta este de lunga durata si se manifesta printr-o astenie pronuntata. Uneori poate da complicatii oculare - iridociclita sau cardiace - miocardita (inflamatia muschilor inimii). Tratamentul se efectueaza numai in conditii spitalicesti obligatorii. Cu cat spitalizarea e mai precoce, cu atat rezultatele tratamentului sunt mai incurajatoare.

 

Leptospiroza - Tratament

Diagnosticarea leptospirozei

Diagnosticul Leptospirozei este foarte important si greu de stabilit, de aceea necesita o investigare minutioasa.

1. Examenul sangelui arata in leptospiroza un sindrom inflamator:

  • VSH-ul este mult crescut;
  • fibrinogenul seric este crescut;
  • creatinkinaza are valori mari;
  • numarul de leucocite si neutrofile este deseori, modificat.

2. Examenul LCR:

  • se practica datorita semnelor meningeale;
  • este deseori modificat in leptospiroza;
  • leptospirele sunt izolate din sange sau LCR in primele 10 zile de boala sau din urina dupa prima saptamana;

3. Metoda microscopica :

  • pe fond intunecat se poate permite vizualizarea leptospirelor, dar e putin specifica;
  • imunofluorescenta este mult mai specifica si utila, dar nu e disponibila in toate laboratoarele clinice;

4. Metoda serologica:

  •  testul MAT, testul macroscopic de aglutinare;
  • ELISA, test care utilizeaza o gama larga de antigeni cu reactivitate

Tratamentul leptospirozei

Antibioticoterapia este tratamentul de baza la persoanele infectate cu Leptospiroza. Se recomanda ca odata stabilit diagnosticul sa se inceapa cat mai repede. Se admite o intarziere de maxim 4 zile, in care in aceasta perioada nu e pusa viata pacientului in pericol.

In cazuri severe se recomanda administratrea intravenoasa a antibioticului. In forme usoare, tratamentul se va efectua cu administrare orala.

Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical