Despre mononeuropatie
Mononeuropatiile sunt un grup de afecțiuni ale nervilor periferici, în care un singur nerv este afectat, cel mai adesea prin compresie sau încarcerare la anumite niveluri în traiectul lor, unde sunt vulnerabili, de exemplu la trecerea printr-un tunel rigid (osos, muscular sau ligamentar) sau peste o suprafață rigidă, în cazul nervilor foarte superficiali, cu porțiuni în care se găsesc între piele și structuri osoase.
Cele mai întâlnite mononeuropatii sunt:
- Neuropatia de nerv median în cadrul sindromului de tunel carpian (la nivelul încheieturii mâinii) - se estimează o frecvență de peste 6% din întreaga populație;
- Neuropatia de nerv ulnar în cadrul sindromului de tunel cubital (la nivelul cotului) sau la nivelul canalului Guyon (la nivelul încheieturii mâinii);
- Neuropatia de nerv peronier la trecerea peste capului fibulei (la nivelul genunchiului);
- Neuropatia de nerv lateral cutanat femural - meralgia parestezică (la trecerea lui pe sub ligamentul inghinal);
- Neuropatia de nerv radial (la trecerea lui peste humerus);
- Neuropatia de nerv sciatic (la trecerea lui prin structurile de la nivelul bazinului).
Cauze
Cauze frecvente ale mononeuropatiilor sunt:
- Posturi incorecte, mișcări repetitive cu suprasolicitarea articulațiilor sau exercitarea unei presiuni prelungite, neîntrerupte la nivelul proeminențelor osoase (inclusiv în timpul unor operații în care membrele sunt nemișcate timp îndelungat);
- Traumatisme la nivelul membrelor;
- Afecțiuni sistemice care afectează metabolismul la nivelul nervilor periferici, făcându-i mai vulnerabili;
- Unele tumori ale nervilor periferici - de cele mai multe ori benigne, pot afecta funcția nervului respectiv și pot determina simptome de mononeuropatie;
- Rar, extinderea unei tumori din vecinătatea nervului cu compresia lui secundară.
Factori de risc
Compresia nervilor prin menținerea unei posturi îndelungate, care suprasolicită mecanic un anumit nerv, poate duce la mononeuropatii. Muncă la calculator/birou care solicită încheieturile și coatele, statul picior peste picior, purtarea curelelor foarte strâmte la nivelul bazinului, activitățile profesionale care presupun mișcări repetitive sau vibrații semnificative (zugrăvit, lucrul cu picamerul, scrisul), dormitul cu capul pe braț sau cu cotul flectat, mersul pe bicicletă/motocicletă, condusul, sunt câteva din posturile și activitățile care cresc riscul de a dezvolta o mononeuropatie.
De asemenea, unele afecțiuni sistemice, cum ar fi diabetul zaharat, disfuncția tiroidiană, consumul excesiv de alcool, amiloidoză, sarcina, deficitul de vitamine (mai ales din complexul B), cresc riscul pacienților de a avea o mononeuropatie.
Slăbitul brusc și semnificativ poate crește riscul de dezvoltare a unei mononeuropatii prin pierderea stratului subcutanat protector.
Există și o afecțiune genetică care predispune la apariția mononeuropatiilor, de obicei multiple, deodată sau pe rând, așa numită neuropatie ereditară cu predispoziție la paralizii de presiune.
Simptome
În funcție de nervul implicat, de timpul scurs de la debutul simptomelor și de localizarea leziunii pe traiectul nervului, simptomele pot fi de amorțeală, furnicături, senzație de arsură și, uneori, durere în teritoriul respectiv, dar și de pierdere a funcției anumitor mușchi (în cazuri avansate cu apariția unor pareze și, ulterior, cu atrofia mușchilor inervați de nervul implicat). Simptomele pot fluctua mai ales la debut, fiind accentuate de anumite mișcări și ameliorate în repaus.
În cazul sindromului de tunel carpian, pacienții se prezintă adesea cu amorțeli, dureri și furnicături în primele trei degete ale mâinii, care sunt mai accentuate noaptea sau la anumite activități și care inițial dispar la scuturarea mâinii. În evoluție, pacienții pot acuza dificultăți la anumite mișcări, cum ar fi desfacerea unui borcan sau stoarcerea unui prosop și la mișcările degetului mare. Apare de obicei bilateral, mâna dominantă fiind prima sau mai sever afectată.
În cazul neuropatiei de nerv ulnar, teritoriul afectat este, în principal, marginea laterală a mâinii, a degetului inelar și a celui mic, poate apărea durere la nivelul cotului și dificultate la anumite mișcări de flexie ale degetelor și mâinii. Pareză severă, cronică ulnară poate determina o deformare “în gheară” a mâinii.
Neuropatia de nerv peronier se manifestă cu tulburări de sensibilitate pe marginea laterală a gambei, față superioară a labei piciorului și la nivelul halucelui. Pacienții pot acuza dificultăți la ridicarea labei piciorului, mersul pe călcâie fiind afectat.
Neuropatia nervului cutanat lateral femural determină amorțeală pe fața laterală a coapsei, fără să apară pareze, acest nerv neavând funcție motorie.
Diagnosticare
Pacienții cu mononeuropatii sunt evaluați adesea de medicul specialist neurolog, ortoped sau reumatolog. Anamneza și examenul clinic ridică suspiciunea de o mononeuropatie care, ulterior, poate fi confirmată prin efectuare unei electroneuromiografii (EMG), această investigație putând arăta și nivelul de afectare a nervului.
În unele cazuri, este indicată efectuarea investigațiilor imagistice (radiografii, Computer Tomograf sau IRM - imagistică prin rezonanță magnetică) pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor. De asemenea, ecografia de nerv poate confirma diagnosticul prin prezența inflamației la nivelul nervului și poate contribui la aflarea cauzei mononeuropatiei.
În cazul unor mononeuropatii succesive sau recurente și suspiciunea unei neuropatii ereditare, se poate recomanda testarea genetică.
Tratament
În cazul mononeuropatiilor de compresie, primul pas în cadrul tratamentului este de a evita factorii de mecanici de presiune sau tracțiune asupra nervului, corectarea posturii, poziție ergonomică în timpul activităților profesionale și pauze frecvente cu schimbarea poziției. De asemenea, purtarea unei orteze, de exemplu în timpul nopții, dacă simptomele sunt accentuate nocturn, poate ameliora simptomele.
Se pot recomandă medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pe cale orală sau infiltrații locale cu corticosteroizi pentru a ameliora simptomele și a reduce inflamatia nervului.
Kinetoterapia, gimnastica medicală poate fi indicată de la debutul simptomelor, dar mai ales dacă au apărut simptome motorii, pentru a păstra și a recupera funcția musculară.
În unele cazuri este necesară intervenția chirurgicală (de chirurgul plastician sau neurochirurg) pentru a elibera nervul de presiunea exercitată de țesuturile din vecinătate sau pentru a înlătura o tumoră.
Complicații
Mononeuropatiile sunt afecțiuni care implică leziuni sau disfuncții ale unui singur nerv periferic, iar complicațiile lor variază în funcție de nervul afectat și severitatea leziunii. Printre complicațiile comune se numără durerea cronică, care poate fi intensă și dificil de gestionat, afectând calitatea vieții. Slăbiciunea musculară și pierderea funcției în zona inervată de nervul afectat pot duce la dificultăți în realizarea activităților zilnice, iar în cazurile severe, la atrofie musculară.
Alte complicații includ afectarea sensibilității, manifestată prin amorțeală, furnicături sau pierderea simțului tactil, ceea ce crește riscul de accidente și răni. De exemplu, mononeuropatia nervului median poate duce la sindromul de tunel carpian, provocând durere și dificultate în utilizarea mâinii. În cazul nervului peronier, poate apărea piciorul căzut, care afectează mersul.
În lipsa tratamentului adecvat, aceste complicații pot deveni permanente, de aceea diagnosticarea precoce și intervenția medicală promptă sunt esențiale pentru a minimiza efectele și a preveni deteriorarea funcțională pe termen lung.
Prevenție
Având în vedere că etiologia mononeuropatiilor este, cel mai adesea, de natură mecanică, se recomandă protejarea punctelor sensibile în traiectul nervilor (în cazul mononeuropatiilor cele mai des implicate fiind încheieturile, coatele și genunchii), cu o poziție cât mai corectă în timpul desfășurării atât a activităților profesionale cât și a celor recreaționale și, pe cât posibil, introducerea pauzelor pentru schimbarea poziției. În cazul muncii la birou, se pot folosi pernuțe de gel încorporate în mouse pad sau în tastatură, pentru a susține încheieturile.
Tratamentul optim al afecțiunilor metabolice cu menținerea în parametrii normali a valorilor biologice, complianță la tratamentul recomandat și monitorizarea periodică sunt, de asemenea, aspecte importante în prevenția mononeuropatiilor.
Un stil de viață sănătos, cu mișcare regulată, evitarea consumului excesiv de alcool și o dietă echilibrată, cu asigurarea aportului tuturor nutrienților esențiali, contribuie la menținerea unui sistem nervos periferic rezistent.
Alte afecțiuni similare
Mixedem
Mixedemul este un termen folosit pentru a descrie hipotiroidismul sever care apare atunci când glanda tiroidă nu produce suficient hormon tiroidian. Mixedemul poate...
Vezi detalii
Mixom atrial (cardiac)
Mixomul atrial (cardiac) este cel mai frecvent tip de tumoră cardiacă primară. Este o tumoră benignă rară, care se dezvoltă în camerele superioare ale inimii, de obicei...
Vezi detalii
Molluscum contagiosum
Molluscum contagiosum este o infecție a pielii destul de frecventă, cauzată de un poxvirus (virusul molluscum contagiosum).Leziunile provocate de această afecțiune sunt...
Vezi detalii
Mononevrita multiplex
Mononevrita multiplex (mononevrita cu localizări multiple) este o afecțiune a sistemului nervos periferic. Acesta este constituit din nervii periferici care se găsesc în...
Vezi detalii
Mononucleoza infecțioasă
Mononucleoza infecțioasă, cunoscută sub numele de „boala sărutului”, este o afecţiune umană, contagioasă, cu evoluţie autolimitată, o infecție virală cauzată de virusul...
Vezi detalii
Mucocel
Mucocelul, cunoscut și sub numele de ,,chist mucos”, este un sac plin cu lichid şi se poate forma în diferite membrane mucoase din organism. Chisturile mucoase sunt...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
