Noduli tiroidieni

Cauze

Cauzele apariției nodulilor tiroidieni nu sunt cunoscute cu exactitate. Tot ce se știe este că pot exista factori genetici implicați în apariția lor. În special, pentru anumite tipuri de cancere tiroidiene, există mutații genetice specifice (RET pentru carcinomul medular, BRAF, RET și NTRK-1 - pentru carcinomul papilar tiroidian).

Este posibil, de asemenea, ca hormonii estrogeni să joace un rol în dezvoltarea nodulilor tiroidieni, având în vedere faptul că aceștia sunt de patru ori mai frecvenți la femei față de bărbați.

Nodulii tiroidieni pot să apară după iradiere la nivelul gâtului (exemplu pentru tratarea leucemiei), mai ales în copilărie, sau după expunerea la iod radioactiv (exemplu după accidentul nuclear de la Cernobîl a crescut dramatic numărul de cancere tiroidiene la copiii expuși).

În apariția nodulilor tiroidieni ar putea fi implicați și unii factori de mediu, precum deficitul de iod, deficitul de seleniu sau fumatul.

Simptome

De multe ori, pacienții se prezintă la endocrinolog pentru că au senzația de nod în gât. Chiar dacă se descoperă, în urma ecografiei, prezența unui nodul în tiroidă, acest lucru nu înseamnă că senzaţia este neapărat legată de tiroidă. În majoritatea cazurilor, acest simptom nu este cauzat de nodulii tiroideni, ci de afecțiuni gastroesofagiene (boala de reflux cu esofagită) sau de stres.

Nodulii sub 30 mm nu determină, de obicei, simptome.

Nodulii mari (peste 30 mm) pot produce simptome prin compresia pe organele din zonă (esofag, trahee, nervii corzilor vocale):

• senzația de lipsă de aer;
• tuse;
• respirație șuierătoare;
• dificultăți la înghițire, în special pentru alimentele solide;
• modificarea vocii.

În majoritatea cazurilor, nodulii tiroidieni nu sunt dureroși. Durerea poate să apară atunci când un nodul crește brusc în dimensiuni și este determinată de distensia capsulei tiroidiene. Durerea este prezentă în acest caz în porțiunea din față a gâtului și poate să iradieze către ureche. De obicei, în acest caz este vorba de sângerări apărute la nivelul tiroidei (chisturi hemoragice tiroidiene).

Majoritatea nodulilor tiroidieni nu modifică funcția tiroidei (analizele de sânge pentru tiroidă vor fi normale). Rar, unii noduli pot fi funcționali, adică să producă prea mult hormon. Cantitatea produsă este dependentă de volumul nodulului, astfel încât un nodul poate produce hipertiroidism (adică modificarea analizelor de sânge pentru tiroidă) și simptome clinice atunci când dimensiunea sa depășește 30 mm. În general, nodulii funcționali (care induc hipertiroidism) nu sunt canceroși. În cazul lor, pe lângă prezența unei umflături la nivelul gâtului, pacientul poate prezenta și palpitații, puls rapid și uneori neregulat, insomnie, nervozitate, transpirații excesive, intoleranță la căldură, scădere în greutate, mai multe scaune pe zi.

Există anumite semne clinice care ridică suspiciunea de cancer tiroidian:

• nodul care crește brusc în dimensiuni;
• nodul dur la palpare, aderent la țesuturile din jur;
• modificări de voce (răgușeală);
• dificultate la înghițit.

De asemenea, pacienții de sex masculin, cei care au avut cancere de tiroidă în familie sau cei care au fost iradiați în copilărie au un risc mai mare de cancer tiroidian.

Tratament

Tratamentul în cazul nodulilor tiroidieni diferă în funcție de diagnostic:

• nodulul nu este canceros, nu modifică analizele de sânge (funcția tiroidiană este normală) și nu produce simptome locale de compresie (nu deranjează la înghițit, respirat, vorbit) - poate fi urmărit periodic. În general, pacientul este chemat la control la interval de un an, pentru repetarea ecografiei și, eventual, a analizelor de sânge. În aceste cazuri nu este necesar niciun tratament;
• nodulul nu este canceros, nu modifică analizele, dar produce simptome locale de compresie - se poate încerca tratament medicamentos cu hormoni tiroidieni. La unii pacienți, acest tratament poate duce la o ușoară micșorare a nodulilor. De obicei, efectul nu persistă după întreruperea tratamentului. Acești noduli au indicație de operație, putându-se opta pentru scoaterea unei porțiuni din tiroidă (tiroidectomie subtotală) sau a tiroidei în totalitate (tiroidectomie totală);
• nodulul este funcțional - este necesar tratamentul, deoarece hipertiroidismul netratat poate duce la complicații (osteoporoză și fracturi, fibrilație atrială, insuficiență cardiacă). Medicul poate recomanda:
  • ➔ operație: de obicei, se scoate jumătate de tiroidă, adică lobul tiroidian care conține nodulul și, în acest caz, nu este necesar tratament cu hormon tiroidian după operație. Dacă se va extirpa toată tiroida, pacientul necesită tratament cu hormon tiroidian toată viața;
  • ➔ administrare de iod radioactiv (sub forma unei pastile): va „arde” nodulul, care se va micșora în timp și nu va mai produce hormon tiroidian; o parte dintre pacienții care primesc iod radioactiv vor dezvolta, după câțiva ani, hipotiroidism (lipsă de hormoni tiroidieni) și vor necesita tratament cu hormon tiroidian;
  • ➔ tratament medicamentos (antitiroidiene de sinteză, care blochează activitatea tiroidei): trebuie administrate continuu deoarece, dacă sunt întrerupte, va reapărea hipertiroidismul.
• nodulul este un cancer tiroidian - se va efectua tiroidectomie totală, însoțită eventual și de îndepărtarea ganglionilor de lângă tiroidă și apoi se va administra iod radioactiv.

Alte tratamente pentru nodulii tiroidieni:

• nodul cu lichid/chist tiroidian - se poate efectua puncție evacuatorie. Este o procedură utilă mai ales în cazul chisturilor mari, care produc simptome locale;
• nodul solid: tratamente non-chirurgicale, precum scleroterapie și ablație termică. Înaintea unor astfel de proceduri este obligatorie puncția tiroidiană aspirativă, pentru a exclude un cancer tiroidian. Dacă la puncție nodulul se dovedește a fi canceros, nu se vor efectua astfel de intervenții, recomandarea fiind de tratament chirurgical.

Complicații

Nodulul tiroidian poate crește treptat, timp de câțiva ani, ulterior se stabilizează și își menține dimensiunea. Foarte rar se poate întâmpla ca un nodul tiroidan să se micșoreze semnificativ.

Nodulii sunt de la bun început fie canceroși, fie necanceroși. În general, s-a observat că nodulii benigni nu evoluează în timp în cancer, însă nodulii canceroși care nu sunt extirpați pot în timp să se transforme în tipuri mai agresive de cancer.

Dacă nodulul este funcțional și produce hipertiroidism, pot să apară complicații cardiace (fibrilație atrială, insuficiență cardiacă), osteoporoză și fracturi.

Majoritatea cancerelor tiroidiene (95%) sunt cancere papilare și foliculare. Ele au un prognostic bun, supraviețuirea la 20 ani fiind peste 90%. Pentru carcinomul medular tiroidian, supraviețuirea depinde de cât de extins este acesta la momentul diagnosticului (exemplu în stadiul I, supraviețuirea este de 100%, pentru stadiul IV - scade la 20%).

Cel mai grav cancer tiroidian este cel anaplazic, un cancer foarte agresiv, cu supraviețuire sub șase luni de la diagnostic, dar care, din fericire, este extrem de rar.

Autor

Dr. Pârlog-Cristian Ana-Loredana

Medic Primar Endocrinologie