Ocluzie intestinală

Despre ocluzia intestinală

Ocluzia intestinală reprezintă un sindrom care presupune oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze. Obstrucția intestinală este considerată o urgență medicală care poate evolua într-un mod neașteptat și complicat pentru pacient, de aceea necesită prezentarea de urgență la medic și eventual intervenția rapidă.

Ocluzia poate avea loc la nivelul:

• intestinului subțire: poate fi cauzată de prezența unor hernii/eventrații sau aderențe, volvulus. De asemenea, pot fi prezente și tumori, corpi străini, paraziți sau asociat unui abdomen acut de altă cauză (pancreatită acută, colecistită acută, ulcer perforant/penetrant)
• intestinului gros (colon): poate fi cauzată de tumori, diverticulită, volvulus (torsiunea unei părți a tractului digestiv). Tumorile pot avea o etiologie benignă (unele chiar de dimensiuni mari) sau malignă.

Tipuri de ocluzie intestinală

Cel mai adesea, literatura de specialitate medicală împarte ocluziile intestinale în:

• ocluzii mecanice: sunt consecința prezenței unui obstacol mecanic, care împiedică traseul normal al conținutului intestinal.
• ocluzii funcționale: poate fi vorba despre paralizia sau contracția spastică a musculaturii intestinale.

În ceea ce privește evoluția ocluziei, există:

• ocluzii acute;
• ocluzii subacute;
• ocluzii cronice.

Abordarea chirurgicală a ocluziilor le împarte în:

• ocluzii primare;
• ocluzii secundare.

După locul manifestării ocluziei:

• ocluzii intestinale înalte;
• ocluzii intestinale joase.

De asemenea, mai poate fi vorba despre

• ocluzii intestinale complete;
• ocluzii intestinale incomplete.

Factori de risc

Cei mai importanți factori de risc ai ocluziei intestinale sunt:

• operație în zona pelvină;
• operație în zona abdominală;
• cancer în zona abdominală. Riscurile cresc și mai mult dacă pacientul a fost supus radioterapiei.

Diagnosticare

Medicul specialist stabilește diagnosticul în urma:

• examenului fizic: este vorba despre faptul că medicul trece în revistă simptomele resimțite de pacient: distensia abdominală, durere importantă la compresia sau decompresia abdomenului, timpanism la percuția abdomenului, lipsa zgomotelor intestinale, prezența sângelui la tușeul rectal, evidențierea unei formațiuni tumorale dure în zona herniară. Medicul va dori să știe nu numai care sunt simptomele pacientului, dar și când au început acestea și dacă disconfortul creat a evoluat în timp.
• analize de laborator: creatinină, uree, Na, K, hemocultură, procalcitonina (mai ales dacă pacientul are frisoane și febră), hemoleucogramă, analiză de urină/Rh (dacă se pune problema unei intervenții chirurgicale), analize funcționale ale ficatului și pancreasului pentru a distinge cauza/complicațiile.

Medicul gastroenterolog ia în calcul și posibilitatea ca pacientul să sufere de alte afecțiuni care pot mima o ocluzie intestinală:

• apendicită acută;
• pancreatită acută hemografică;
• retenție acută de urină;
• miopatii;
• neuropatii.

Stabilirea diagnosticului se poate face și în urma unor investigații imagistice:

• radiografia abdominală: este o investigație imagistică foarte folosită în practica medicală ce arată distensia intestinelor și nivelurile hidroaerice (linii de demarcație între nivelul de lichid și aer).
• tomografia computerizată: ajută să se stabilească diagnosticul chiar în cazul afecțiunilor care au aceleași manifestări (cancer intestinal, boala Crohn).
• ultrasonografia: folosește undele sonore pentru a produce imagini ale organelor interne, fiind prima investigație care se indică în urgență.
• endoscopia: endoscopia ajută la vizualizarea leziunilor tubului digestiv, dar indicarea este dificilă deoarece insuflarea cu aer a tubului digestiv poate agrava situația pacientului.