Durerea de ureche

Despre durerea de ureche (otalgia)

Durerea resimƫită la nivelul urechii denumită, la modul general, otalgie este de fapt constituită din trei variante clinice: otodinia, otalgia și otonevralgia.

Otodinia este durerea otică determinată de afecƫiuni localizate la nivelul urechii (traumatisme, inflamaƫii, tumori sau intervenƫii chirurgicale).

Otalgia este o durere reflexă a urechii produsă de afecƫiuni ce implică structuri anatomice aflate în vecinătatea urechii.

Otonevralgia sau otoneurodinia este tot o durere reflexă, dar care este  cauzată de o excitație anormală a unui nerv.

Urechea este un organ bine inervat nu numai din punct de vedere senzorial (ea asigură simƫul auzului prin nervul VIII sau acustico-vestibular), ci şi din punct de vedere senzitiv, fiind locul unde ajung ramuri din mai mulƫi nervi cranieni importanƫi şi anume:

• nervul trigemen (V) care inervează printre altele şi dinƫii
• nervul facial (VII) care inervează cea mai mare parte a musculaturii feƫei
• nervul glosofaringian (IX) care inervează mușchi din structura limbii şi ai faringelui
• nervul vag (X) este nervul principal al sistemului nervos vegetativ care comandă viscerele (inima, plămȃnii, ficatul), dar controlează și mușchii laringieni cu rol în fonație.

Diagnosticare

Cauza otalgiei poate fi stabilită în urma unui consult clinic ORL complet care cuprinde: rinoscopie, bucofaringoscopie, laringoscopie indirectă, palparea grupurilor ganglionare şi în anumite cazuri fibroscopie nazo-faringo-laringiană.

Medicul specialist ORL poate stabili în urma examinării urechii, prin otoscopie, dacă este vorba despre o otodinie sau o otalgie reflexă. De cele mai multe ori, otodinia este însoƫită şi de alte simptome şi semne caracteristice.

În otita externă apare inflamarea conductului auditiv extern, astfel încȃt pereƫii conductului se apropie şi uneori sunt lipiƫi, ducȃnd la dispariƫia orificiului auricular şi implicit la hipoacuzie (înfundarea urechii).

În otita medie acută, otodinia se asociază cu senzaƫia de autofonie (pacientul aude ecoul propriei voci în urechea afectată), tinitus (zgomote în ureche) sau senzaƫie de presiune. Otoscopia evidenƫiază un timpan congestionat (roşu), bombat (din cauza presiunii exercitate de lichidul ce se află în spatele lui), cu aspect umed.

Cȃnd examenul otoscopic este în limite normale trebuie căutată cauza la structurile din vecinătate.

Bucofaringoscopia poate evidenƫia o inflamaƫie sau o tumoră la nivelul faringelui sau a amigdalei de pe aceeași parte cu otalgia, dar şi afecƫiuni dentare (carii, abcese).

Laringoscopia indirectă completată de o fibroscopie nazo-faringo-laringiană poate pune în evidenƫă o formaƫiune tumorală cu localizare în cavum, baza limbii, hipofaringe sau laringe.

Palparea articulaƫiei temporo-mandibulare, în timp ce pacientul deschide şi închide gura, poate produce durere vie în ureche şi ridică suspiciunea existenƫei unei afecƫiuni la nivelul articulaƫiei. De asemenea palparea grupelor ganglionare cervicale este un prim pas important în diagnosticarea afecƫiunilor ganglionare precum adenoflegmon, adenită satelită sau adenopatii metastatice.

Prevenƫie

Prevenirea otalgiei este posibilă prin efectuarea de consulturi periodice:

• consultul ORL anual la marii fumători este recomandat din cauza riscului acestor persoane de a dezvolta diferite forme de cancer (de rinofaringe, amigdală palatină, limbă, laringe sau hipofaringe);
• consultul stomatologic periodic poate surprinde apariƫia unei carii dentare;

Măsuri generale

1. evitarea folosirii beƫișoarelor de ureche previne apariƫia otitelor externe;
2. evitarea fumatului scade riscul de apariƫie a diferitelor forme de cancer;
3. sportul creşte imunitatea şi întȃrzie apariƫia spondilozei cervicale;
4. alimentaƫie echilibrată, sănătoasă;