Rău de mișcare

Alte denumiri: Kinetoză

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre răul de mișcare

Răul de mișcare, sau kinetoza, este o senzație neplăcută care apare atunci când pacientul este supus unei mișcări reale sau unei percepții de mișcare, așa cum se întâmplă când privește la televizor imagini filmate într-un carusel sau într-un montagne russe. Acest lucru îi poate produce simptome de greață, amețeli și stare de rău generală.

Deși este o manifestare normală ce apare la toți oamenii care sunt supuși unor stimuli de mișcare intenși, în cazul pacienților cu această problemă, simptomele apar și la mișcări mai ușoare, dar repetate.

Există mai multe forme de rău de mișcare:

rău de călătorie;
rău de mare;
rău de înălțime;
rău de computer;
rău de debarcare.

Studiile au arătat că răul de mișcare la bebeluși nu se manifestă, la copiii de sub 2 ani este mai rar întâlnit și atinge punctul maxim între 3 și 12 ani. Odată cu înaintarea în vârstă, incidența afecțiunii scade. În sarcină însă, manifestarea este raportată cu o frecvență crescută.

Cauze

Atunci când intenționăm să ne mișcăm, creierul primește informații combinate de la receptorii vestibulari (urechi), vizuali (ochi) și proprioceptivi periferici (mușchi și articulații). Aceste informații sunt analizate în centrii nervoși aferenți, care trimit apoi comandă către sistemul locomotor pentru a efectua mișcarea.

Kinetoza apare atunci când stimulii aplicați receptorilor intră într-un conflict aparent, iar simptomele sunt cu atât mai severe cu cât pacientul este mutat pasiv de mai multe ori, dar cu diferite frecvențe. Așadar, mișcările active, precum mersul și înotul, au un risc scăzut de a produce rău de mișcare.

Stimulii de mișcare pot fi clasificați în:

mișcare de accelerație liniară pe vertical (ridicare);
mișcare de translație orizontală în direcția laterală (balansare);
mișcare înainte și înapoi (val/tangaj);
mișcare de rulare unghiulară;
mișcare virtuală (prin imaginile văzute pe un ecran).

Perioadele de mișcare îndelungată, precum cele experimentate în timpul balansului unui tren sau a unui vapor mare, deși abia perceptibile, pot cauza această stare de rău. La fel se întâmplă și în cazul mișcărilor virtuale, cum ar fi privitul la un ecran video mare, cititul unor microfișe sau alte mișcări vizuale.

Factori de risc

Principalii factori de risc care pot duce la apariția răului de mișcare, sunt:

alte episoade de rău de mișcare (pacienții care au mai avut astfel de probleme sunt susceptibili să le experimenteze din nou);
femeile însărcinate (o frecvență mult mai crescută a apariției simptomelor răului de mișcare este indicată la gravidele aflate în primul trimestru de sarcină);
pacienții cu sindroame vestibulare;
persoanele care suferă de crize de cefalee migrenoasă preexistente;
persoanele sensibile care au o predispoziție spre senzația de greață.

Importanța factorilor psihologici și emoționali asupra experienței răului de mișcare nu poate fi trecută cu vederea. S-a observat că pacienții care au anxietate din cauza altor experiențe de călătorie neplăcute sunt mult mai susceptibili să raporteze senzațiile de kinetoză ca fiind extrem de dezagreabile, în timp ce acei pacienți care depășesc mai ușor stimulii nocivi neplăcuți cataloghează adesea senzația ca un inconvenient aproape minor.

Simptome

Chiar dacă greața este simptomul caracteristic care domină tabloul acestei afecțiuni, ea este frecvent precedată de alte câteva semne subtile care sunt încadrate tot la starea de rău general și anume:

somnolență;
stare de oboseală;
iritabilitate;
căscat;
eructat (eliminarea pe cale bucală a gazelor/râgâit);
senzație de „gol în stomac“ (este percepută de pacient fie ca un disconfort în epigastru, fie ca o stare de plenitudine);
vărsături (uneori acestea pot fi severe);
amețeală nevertiginoasă (aceasta are un debut spontan și este asociată uneori și cu o senzație aparentă de mișcare).

În cadrul răului de mișcare poate să apară și sindromul Sopite, caracterizat prin apatie, depresie, lipsa chefului de muncă și o scădere a participării la activitățile de grup.

Toate aceste simptome pot persista o perioadă și după ce stimulii de mișcare au încetat.

În cazul sindromului numit „rău de debarcare“, care apare la persoanele care au călătorit pe un vas de croazieră, persistența simptomelor pentru mai mult de trei zile după părăsirea vasului reprezintă un motiv de îngrijorare.

Diagnosticare

Pentru stabilirea diagnosticului de rău de mișcare este necesar, în primul rând, un consult neurologic pentru excluderea patologiei cerebrale, apoi un consult ORL. Este obligatoriu ca în istoric să existe o expunere a pacientului la stimuli de mișcare reali sau percepuți.

La o primă inspecție, pacientul este agitat și prezintă semne de vărsătură. La examenul clinic se adaugă paloare facială, hipersalivație, transpirație abundentă, precum și creșterea balansului postural.

Analizele de laborator și investigațiile imagistice nu sunt necesare decât pentru excluderea altor afecțiuni precum: accidentul vascular cerebral, traumatismul cerebral, vertijul paroxistic pozițional benign, sarcina, migrena, hipoglicemia sau o eventuală intoxicație. Testul de sarcină este probabil cel mai util examen de laborator suplimentar.

Investigațiile imagistice sunt indicate atunci când simptomele neurologice persistă chiar și după câteva săptămâni de la încetarea mișcării. De regulă, se recomandă efectuarea unui CT cerebral, pentru vizualizarea oaselor temporale, sau a unui RMN cerebral, pentru a exclude cauzele neurologice.

Audiograma și testele vestibulare aduc informații privind afectarea sistemului vestibular periferic și necesitatea realizării manevrelor de repoziționare.

Tratament

Tratamentul răului de mișcare, indiferent dacă este alopat sau naturist, pentru a fi eficient, trebuie să se administreze înainte de aplicarea stimulilor de mișcare. În alegerea terapiei medicamentoase, medicul trebuie să aibă în vedere vârsta, comorbiditățile și alte medicamente pe care pacientul le ia pentru alte afecțiuni.

Cele mai frecvente clase de medicamente utilizate pentru prevenirea răului de mișcare sunt agenții anticolinergici și antihistaminicele. De asemenea, medicul mai poate prescrie și pastile pentru răul de mișcare, precum antiemeticele, utile în ameliorarea simptomelor de greață și vărsături.

Realizarea manevrelor de repoziționare a otoliților în canalele semicirculare poate fi adecvată doar dacă se ia în calcul diagnosticul diferențial al vertijului pozițional benign periferic, dar nu este un tratament eficient pentru această afecțiune.

Tratamentele naturiste pentru răul de mișcare și medicina alternativă ar trebui de asemenea încercate. De exemplu, o dieta ușoară, bogată în carbohidrați și săracă în grăsimi, poate reduce simptomele, în timp ce produsele picante, acide și alte alimente care produc gastrită sau reflux gastro-esofagian sunt mai frecvent asociate cu accentuarea simptomelor digestive, de greață și vărsături. Pacienții cu antecedente de gastrită sau boală de reflux ar trebui să ia măsuri pentru a trata aceste afecțiuni înainte de călătorie.

Complicații

În general, complicațiile acestei afecțiuni sunt legate de traumatismele și accidentele ce pot rezulta în urma tulburărilor de echilibru și de deshidratare produsă de vărsăturile abundente. Pe lângă acestea, anxietatea și depresia sunt cele mai frecvente complicații ale răului de mișcare.

Prevenție

Răul de mișcare este o afecțiune ce poate fi prevenită, de aceea pacientul trebuie să înțeleagă că este mult mai eficient să evite apariția simptomelor decât să le trateze atunci când ele au apărut deja. Chiar dacă renunțarea la călătorii este rareori posibilă, o selecție mai atentă a vehiculelor care produc o senzație minimă de mișcare poate fi de folos.

Navele mari de croazieră pe o mare calmă, autoturismele confortabile (călătorind pe scaunele din față) și trenurile care accelerează ușor produc mai puține simptome decât bărcile mici pe o mare agitată, autobuzele pe drumurile de munte cu multe serpentine sau trenurile balansate.

De asemenea, când se pregătesc pentru un voiaj de lungă durată pe mare, persoanele cu rău de mișcare ar trebui să viziteze puntea navei și să petreacă o perioadă de timp pe vapor, când acesta este oprit într-un port liniștit.

Susținerea capului pentru a minimiza mișcarea suplimentară și pentru a reduce încordarea gâtului ajută la reducerea stimulilor vestibulari și proprioceptivi. Înclinarea capului cu 30 de grade sau mai mult poate atenua simptomele, prin izolarea mișcării pe o singură axă în canalul semicircular.

Încercarea de a reduce stimulii vizuali ce produc răul de mișcare poate fi realizată cel mai bine prin menținerea unui orizont vizual constant, cu o vedere cât mai largă posibil, urmărirea orizontului sau fixarea privirii în sus. Îndreptarea atenției spre sursa mișcării, pentru a o putea anticipa, ajută la diminuarea simptomelor.

De asemenea, pacienții trebuie să evite spațiile închise și să aleagă, pe cât posibil, scaunele de la fereastră și locațiile în aer liber. Să evite cititul sau vizionarea pe ecranul telefonului/laptopului/televizorului în timp ce se află într-un vehicul în mișcare. Ochelarii de soare pot reduce aportul vizual și pot fi de ajutor. Dacă alte strategii preventive nu reușesc să îmbunătățească starea, atunci culcarea completă, cu ochii închiși, reduce adesea simptomele la un nivel rezonabil.