Sepsis

Despre sepsis

Septicemia este denumirea clinică pentru infecția sângelui cu bacterii. Această afecțiune reprezintă răspunsul cel mai sever al organismului la o infecție. Sepsisul care progresează spre șoc septic are o rată a mortalității de până la 50%, în funcție de tipul de organism implicat și este o urgență medicală. Fără intervenție de urgență, sepsisul poate duce rapid la leziuni tisulare și chiar la deces.

Septicemia și sepsisul sunt termeni diferiți, care indică două condiții distincte, sepsisul fiind o complicație gravă a septicemiei, ce provoacă infecție la nivelul tuturor organelor și sistemelor.

Factori de risc

Persoanele care se află în spital pentru o intervenție chirurgicală prezintă un risc mai mare de a dezvolta septicemie. Infecțiile secundare pot apărea în timpul spitalizării. Acestea sunt adesea mai periculoase deoarece bacteriile pot fi deja rezistente la antibiotice.

Alte persoane cu risc crescut de a dezvolta septicemie:

• cele care au suferit răni sau arsuri grave;
• bebelușii;
• vârstnicii;
• cele cu un sistem imunitar compromis, în baza unor afecțiuni (cum ar fi HIV sau leucemie) sau tratamente medicale (cum ar fi chimioterapia sau injecțiile cu steroizi);
• diabeticii;
• cele care au cateter urinar sau intravenos;
• pacienţii aflaţi sub ventilație mecanică.

Diagnosticare

Diagnosticarea septicemiei și a sepsisului reprezintă adevărate provocări cu care se confruntă medicii, deoarece cauza infecției poate fi destul de greu de identificat. Astfel, sunt implicate o multitudine de teste.

• examen fizic pentru a depista (dacă este cazul), tensiunea arterială scăzută, temperatura scăzută a corpului (apare, de obicei, doar la adulții în vârstă), temperatura ridicată a corpului, pneumonie, infecții ale pielii sau ale tractului urinar, meningita;
• analize de laborator (din probe de urină, secreții ale rănilor, secreții respiratorii, sânge) - medicul poate verifica numărul de leucocite, hematii și trombocite și, de asemenea, poate solicita teste pentru a analiza coagularea sângelui. Dacă septicemia provoacă probleme de respirație, specialistul poate evalua și nivelul de oxigen și de dioxid de carbon din sânge;
• teste imagistice (scanare cu raze X, scanare CT, RMN, ecografie).

Prevenție

Un lucru esențial pentru prevenirea infecțiilor îl reprezintă igiena corespunzătoare și, prin urmare, spălarea mâinilor cu apă și săpun în diferite situații:

• înainte de a mânca;
• după folosirea toaletei;
• înainte și după îngrijirea unei persoane bolnave;
• înainte, în timpul și după prepararea alimentelor;
• înainte și după curățarea unei răni sau tăieturi;
• după suflarea nasului, tuse sau strănut;
• după atingerea unui animal;
• după schimbarea scutecelor;
• după orice contact cu surse de murdărie și microbi.

Comportamente recomandate pentru a menține un sistem imunitar cât mai puternic:

• păstrarea tăieturilor curate, dezinfectate și acoperite până la vindecare;
• gestionarea afecțiunilor medicale cronice, cum ar fi diabetul;
• menținerea unei greutăți corporale normale;
• dietă sănătoasă și echilibrată;
• exerciții fizice;
• administrarea vaccinurilor recomandate de specialiști;
• solicitare de asistență medicală în cazul în care o infecție se prelungește sau nu poate fi rezolvată.