medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Sialadenita

Sialadenita

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre sialadenita

Sialadenita reprezintă o infecție a glandei salivare cauzată de factori variați: boli autoimune, obstrucția litiazică sau hiposecreția glandulară. 

Glandele parotide (în fața urechii) și submandibulare (sub bărbie) sunt afectate în majoritatea cazurilor. 

Sialadenita poate fi asociată cu durere, roșeață și umflarea treptată a zonei afectate, simptomele estompându-se după aproximativ şapte zile.

Femeie cu durere a glandelor salivare, cauzata de siadelenita

Cauze

Cauzele sialadenitei includ:

  • infecții bacteriene sau virale;
  • deshidratare prin consum inadecvat de lichide;
  • boli recente;
  • anumite medicamente, precum diureticele sau antihistaminicele;
  • sindromul Sjögren, o boală autoimună;
  • igiena orală precară.

Factori de risc

Orice persoană poate dezvolta sialadenită, însă boala este mai frecventă în rândul adulților cu vârste peste 50 de ani, în special, la cei care au pietre (calculi) la glandele salivare. Sialadenita poate apărea și la alte categorii de persoane, inclusiv la:

  • bebeluși, în primele săptămâni de viață;
  • persoane bolnave cronic sau care se recuperează după o intervenție chirurgicală;
  • persoane deshidratate, afectate de malnutriție sau care se confruntă cu imunosupresie (atunci când corpul nu poate lupta împotriva bolii).

Alți factori care pot spori șansele de reducere a fluxului de salivă și care pot declanșa infecții ale glandelor salivare includ:

  • respirație pe gură în mod frecvent;
  • subnutriție;
  • administrarea de antihistaminice;
  • administrarea de antidepresive;
  • administrarea de diuretice;
  • administrarea de beta-blocante;
  • administrarea de sedative şi antipsihotice;
  • imunosupresie;
  • radioterapie sau chimioterapie a gurii, capului sau gâtului;
  • diabet zaharat;
  • infecții ale ganglionilor limfatici;
  • anorexie;
  • insuficiență renală;
  • bulimie;
  • hipotiroidism.

Simptome

Simptomele sialadenitei includ mărirea de volum, sensibilitatea (durere) și înroșirea uneia sau mai multor glande salivare şi a țesuturilor din jurul acestora.

Aici ne referim la glandele din cavitatea bucală, situate lângă ureche (parotidă), sub limbă (sublingual) și sub osul maxilarului (submaxilar), plus numeroase glande mici din limbă, buze, obraji și palat.

Pietrele salivare pot bloca secrețiile din oricare dintre aceste glande. Glanda se poate infecta uneori, ducând la febră și alte complicații. Scăderea fluxului salivar este un semn distinctiv al formei acute și cronice de sialadenită.

Durerea este mai evidentă în timp ce pacientul mănâncă, iar trei sferturi dintre pacienți se plâng de gură uscată (xerostomie), asociată cu ochi uscați sau candidoză orală.

Alte simptome ale sialadenitei pot să fie:

  • puroi în gură;
  • gust rău în gură, în ciuda igienei orale adecvate;
  • febră;
  • frisoane.

Infecţia glandelor salivare se poate răspândi în ţesuturile profunde ale capului şi gâtului, punând în pericol viaţa. Dacă vă confruntaţi cu simptome severe precum dificultăţi de respiraţie sau la înghiţire, trebuie să consultaţi urgent un medic specialist.

Femeie care se hidrateaza, pentru a evita siadelenita

Diagnostic

Problemele glandelor salivare, precum sialadenita, pot să fie diagnosticate de un stomatolog sau de un medic specialist ORL. Specialistul investighează simptomele, efectuează un examen fizic al zonei și verifică istoricul medical al pacientului.

Forma acută a sialadenitei se caracterizează prin apariție rapidă a durerii şi a umflăturii. În schimb, sialadenita cronică se manifestă prin episoade intermitente, recurente, de umflături dureroase. Umflăturile nedureroase apar, în mod clasic, în sialadenita autoimună (Sindromul Sjogren) şi pot fi unilaterale sau bilaterale.

În primul rând, medicul va cere o cultură şi o antibiogramă din secreţiile existente, teste complete de sânge (hemoleucogramă) şi radiografie facială.

În cazul în care cele de mai sus nu sunt concludente, un CT, o ecografie ori un examen RMN pot confirma sialadenita sau abcesul care nu este evident clinic, deși RMN-ul poate să fie irelevant în cazul unui calcul obstructiv. O ecografie poate fi necesară pentru a observa blocajul mai detaliat.

În cazul în care o tumoră (este, de obicei, unilaterală) sau o excrescență a cauzat infecția, medicul poate preleva o probă pentru a fi examinată la laborator.

Tratament

Tratamentul sialadenitei depinde de tipul de microb care provoacă infecția. Dacă infecția este bacteriană, tratamentul ales constă în antibiotice conform antibiogramei.

În schimb, dacă infecția este cauzată de un virus, cum ar fi herpesul, tratamentul este, de obicei, simptomatic, dar poate include medicamente antivirale.

Abcesele necesită drenaj. Uneori este indicată o parotidectomie superficială sau excizia glandei submandibulare în cazul pacienților cu sialadenită cronică sau recurentă.

În plus, deoarece sialadenita apare, în cele mai multe cazuri, ca un rezultat al scăderii fluxului de salivă (hiposecreție), pacienții sunt sfătuiți să bea multe lichide și să aibă o dietă care stimulează fluxul de salivă (suc de lămâie, bomboane tari). Compresele calde și masajul glandelor pot fi și ele utile dacă debitul este obstrucționat într-un fel. O igienă orală adecvată este, de asemenea, importantă.

În cazuri excepționale, când sialadenita este cronică sau dacă boala recidivează, poate fi necesară o intervenție chirurgicală, pentru a îndepărta o parte sau toată glanda. Acest lucru este mai frecvent atunci când există o afecțiune de bază care provoacă hiposecreția.

Prognosticul sialadenitei acute este bun. Cele mai multe infecții ale glandelor salivare dispar pe cont propriu sau se vindecă ușor prin tratament, cu management medical conservator (medicamente simptomatice, creșterea aportului de lichide și a compreselor calde sau masajul glandelor).

Simptomele acute se diminuează, de obicei, în termen de o săptămână. Cu toate acestea, edemul de la nivel local poate dura câteva săptămâni. 
În cazul sindromului Sjogren se indică hidratare, igienă orală adecvată şi consult reumatologic şi stomatologic. Excizia glandei nu este, de obicei, necesară, cu excepția cazului în care ne confruntăm cu o sialadenită acută recurentă.


Complicații

Complicațiile nu sunt frecvente dar pot apărea și pot include abcesul glandei salivare sau răspândirea localizată a infecției bacteriene (cum ar fi celulita sau angina lui Ludwig).

Cea mai gravă complicație a sialadenitei acute este formarea unui abces. Complicațiile sialadenitei cronice și ale sialadenitei autoimune sunt, de obicei, de natură dentară, din cauza funcției scăzute a glandei și a efectului protector oferit împotriva cariilor.

Prevenție

Pentru a preveni sialadenita, se recomandă:

  • practicarea unei igiene orale corecte;
  • hidratarea optimă;
  • evitarea tutunului și a alcoolului;
  • controale stomatologice regulate;
  • dietă echilibrată;
  • tratarea afecțiunilor medicale subiacente (diabetul și sindromul Sjögren pot crește riscul de infecții);
  • tratarea rapidă a infecțiilor, încă de la primele simptome (glande salivare inflamate, umflătură sub limbă, scurgeri de secreţii neobişnuite).

Bibliografie

  1. “Sialadenitis - ENT Health.” ENT Health, 12 Dec. 2022, https://www.tnhealth.org
  2. “Sialadenitis.” National Organization for Rare Disorders, 12 Jan. 2023, https://rarediseases.org
  3. Yoskovitch, Adi. MD, MSC“Submandibular Sialadenitis/Sialadenosis Treatment & Management: Medical Care, Surgical Care.” Medscape.com, Medscape, 28 Nov. 2023, https://emedicine.medscape.com

Echipa medicală - ORL

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.