SIDA

Despre SIDA

Sindromul imunodeficienței umane dobândite (SIDA) este o afecțiune cronică provocată de virusul imunodeficienței umane (HIV). Acest virus atacă celulele sistemului imunitar, iar, în acest fel, le slăbește rezistența în fața unor boli infecțioase și grave (precum pneumonia sau tuberculoza). Virusul distruge globulele albe (în special limfocitele T CD4), care sunt esențiale pentru coordonarea răspunsului imun. Celulele infectate produc, la rândul lor, virusuri și infectează alte celule.

SIDA reprezintă stadiul final, cel mai sever, al infecției cu HIV, și este caracterizat printr-o distrugere masivă a sistemului imunitar. În acest stadiu, numărul de celule CD4 scade drastic sub un prag critic, iar organismul devine extrem de vulnerabil la o serie de afecțiuni grave și foarte grave, precum:

• infecții oportuniste:
  • pneumonie cu Pneumocystis jirovecii;
  • tuberculoză;
  • stomatită aftoasă severă;
  • citomegalovirus, care poate afecta ochii, plămânii sau tractul digestiv;
  • meningită;
  • toxoplasmoză;
  • infecții diseminate cu Mycobacterium avium complex.
• anumite tipuri de cancer:
  • sarcomul Kaposi;
  • limfoame non-Hodgkiniene;
  • cancere invazive de col uterin, anus, vulvă, penis, ficat sau piele;

Nu toate persoanele care sunt infectate cu HIV ajung să aibă și SIDA. Datorită progreselor remarcabile în medicină, în special prin terapia antiretrovirală, infecția cu HIV a devenit o condiție medicală cronică ce poate fi gestionată eficient. Dacă se utilizează terapia antiretrovirală corect și consecvent, virusul poate fi suprimat la niveluri nedetectabile în sânge (încărcătură virală nedetectabilă).

Acest lucru nu numai că îi permite sistemului imunitar să se refacă și să funcționeze aproape normal, dar înseamnă și că persoana seropozitivă cu încărcătură virală nedetectabilă nu mai poate transmite HIV pe cale sexuală. Astfel, pacienții care aderă la tratament au șanse să ducă o viață aproape la fel de lungă și sănătoasă ca o persoană seronegativă.

Terapia antiretrovirală nu elimină virusul din organism, dar îl suprimă eficient, încetinește semnificativ evoluția bolii și previne progresia către stadiul de SIDA, ceea ce îmbunătățește considerabil calitatea vieții pacienților.

Pentru a preveni sau trata în mod eficient această infecție, este important să știi ce este SIDA, cum se manifestă, cum se investighează, care sunt medicamentele pe care medicul le poate prescrie, dar și care sunt riscurile pentru cei apropiați. Conștientizarea și accesul la informații corecte sunt primii pași în lupta împotriva stigmatizării și în promovarea sănătății!

Cum se transmite virusul HIV?

Virusul HIV se poate transmite pe mai multe căi:

• sexuală: este cea mai răspândită metodă de contaminare la nivel global. Infecția nu se manifestă numai în rândul persoanelor homosexuale, ci se transmite prin contact sexual, indiferent de orientarea sexuală a partenerilor. Este suficient un singur contact sexual neprotejat sau contactul anumitor fluide corporale infectate (spermă, lichid pre-ejaculator, secreții vaginale, fluide rectale sau sânge) cu mucoasele sau rănile deschise pentru contaminare;
• sanguină: riscul de infectare cu HIV prin sânge este de aproximativ 90%. Virusul HIV se poate transmite în timpul transfuziilor de sânge sau în momentul injectării cu un ac contaminat. De cele mai multe ori, se ajunge la infectare ca urmare a refolosirii materialelor sanitare injectabile (ace, seringi) de către consumatorii de droguri injectabile. De asemenea, infecția se poate transmite prin instrumente nesterilizate corespunzător. De aceea, este esențial ca materialele sanitare folosite în diverse proceduri medicale să fie întotdeauna sterile;
• de la mamă la făt (transmitere perinatală): infectarea se poate face în timpul sarcinii (dacă virusul afectează placenta), la naștere sau prin alăptare;
• infectare intraspitalicească: există cazuri de cadre medicale care au fost infectate accidental cu HIV. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, atunci când un cadru medical se înțeapă, accidental, cu un ac care a fost folosit pentru un pacient infectat cu virusul HIV. Protocoalele stricte de siguranță la locul de muncă și profilaxia post-expunere diminuează semnificativ acest risc.

Așadar, virusul HIV se transmite prin:

• contact sexual neprotejat (vaginal, anal, oral);
• transfuzii cu sânge contaminat;
• seringi, ace sau alte instrumente medicale contaminate;
• placentă;
• alăptare.

Cum nu se transmite virusul HIV?

Este la fel de important să înțelegi cum nu se transmite HIV pentru a combate miturile și stigmatizarea asociată. HIV este un virus fragil în afara corpului uman și nu se poate răspândi prin contacte sociale sau activități cotidiene. Virusul HIV nu se transmite prin:

• sărut, atât timp cât nu există răni deschise sau sângerări vizibile;
• masturbare;
• îmbrățișare, strângere de mână sau alte contacte fizice ocazionale;
• strănut sau tuse;
• transpirație;
• lacrimi;
• înțepături de insecte(țânțari);
• aer;
• apă;
• folosirea în comun a obiectelor casnice (tacâmuri, veselă, toaletă, prosoape sau lenjerie de pat).

Factori de risc

Există mai mulți factori de risc care pot crește șansele de a contracta HIV/SIDA. Iată care sunt cei mai importanți:

Comportamentul sexual:

• sex neprotejat: contactul sexual neprotejat cu o persoană infectată cu HIV este cel mai frecvent mod de transmitere a virusului. Sexul vaginal și anal neprotejat prezintă cel mai mare risc, în timp ce sexul oral prezintă un risc mai mic;
• parteneri sexuali multipli: cu cât o persoană are mai mulți parteneri sexuali, cu atât crește probabilitatea de a intra în contact cu cineva infectat cu HIV sau cu alte infecții cu transmitere sexuală (ITS). Prezența altor ITS poate inflama mucoasele și poate favoriza pătrunderea HIV în organism;
• sex comercial: persoanele care se angajează în sex comercial au un risc mai mare de a fi infectate cu HIV, deoarece au un număr mare de parteneri sexuali și pot fi supuse presiunii de a face sex neprotejat.

Utilizarea drogurilor:

• folosirea în comun a acelor: utilizarea acelor contaminate cu HIV este o modalitate foarte eficientă de transmitere a virusului. Utilizarea de instrumente nesterile pentru injectare (chiar și în cazul administrării de vitamine sau alte substanțe non-drog) reprezintă un risc major;
• consumul de droguri injectabile: persoanele care consumă droguri injectabile pot fi mai predispuse la comportamente riscante, cum ar fi împărtășirea acelor sau sexul neprotejat, ceea ce le crește riscul de a contracta HIV.

Alte riscuri:

• transmiterea de la mamă la copil: o mamă infectată cu HIV poate transmite virusul copilului său în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării. Cu toate acestea, cu tratamentul adecvat, riscul de transmitere a HIV de la mamă la copil poate fi redus la mai puțin de 1%;
• accidente cu ace: persoanele care lucrează în domeniul sanitar (medici, asistenți, personal de laborator) sau care au contact frecvent cu ace și alte obiecte ascuțite pot fi expuse accidental la HIV dacă aceste obiecte sunt contaminate cu sânge infectat;
• lipsa educației în ce privește sănătatea sexuală.

Este important de reținut că nu toți cei care sunt expuși la HIV dezvoltă boala. Riscul de a contracta HIV depinde de o serie de factori, inclusiv de:

• modul de transmitere a virusului;
• cantitatea de virus la care este expusă persoana (încărcătura virală a sursei);
• prezența altor infecții sau leziuni;
• starea generală de sănătate;
• intervenții post-expunere (utilizarea măsurilor profilactice).

Diagnosticare

Diagnosticul infectării cu HIV nu se stabilește doar în prezența simptomelor și se stabilește în urma unor teste de sânge:

• screening de material genetic HIV: se poate depista afecțiunea chiar din primele stadii;
• testarea anticorpilor anti-HIV: dacă testul HIV este pozitiv, trebuie confirmat cu un test Western Blot. Dacă testul este negativ, dar există suspiciunea de infecție HIV, se poate repeta testul.

În cazul pacientului cu un rezultat pozitiv, medicul poate recomanda și alte teste: măsurarea globulelor albe, testul ARN HIV, testul de rezistență a medicamentelor la virusul HIV. De asemenea, este posibil ca medicul să recomande și alte analize de laborator care pot evidenția complicații ale infecției HIV (tuberculoză, pneumonie, hepatită, toxoplasmoză, boli cu transmitere sexuală, afecțiuni renale).

Diagnosticarea HIV este foarte importantă pentru viața pacientului pentru că, dacă tratamentul se începe înainte de instalarea complicațiilor, speranța de viață crește.

La MedLife, ai acces la pachete complete de analize și consulturi specializate, într-un mediu sigur și confidențial. Dacă ai suspiciuni sau ai fost expus unui risc de infectare, nu amâna testarea. Programează-te pentru o evaluare medicală completă și discută cu medicii buni din rețeaua MedLife despre opțiunile tale!

Prevenție

Prevenirea infecției cu HIV se bazează pe reducerea la minimum a riscului de expunere la virus, în special prin înțelegerea și evitarea căilor de transmitere. Cea mai eficientă metodă de prevenție a infecției HIV este evitarea contactului cu fluidele corporale infectate, în special în timpul contactului sexual sau prin utilizarea de echipamente injectabile nesterile.

Dincolo de evitarea directă a contactului cu o persoană infectată (care adesea nu este cunoscut fără testare prealabilă), există și alte metode cruciale de prevenție:

• folosirea corectă și consecventă a prezervativului;
• administrarea de medicamente de profilaxie HIV pre- și post-expunere;
• folosirea acelor și a seringilor sterile;
• testarea regulată pentru HIV și alte infecții cu transmitere sexuală (foarte importantă pentru prevenirea SIDA).