Sincopa

Despre sincopă

Sincopa înseamnă pierderea temporară a conştienţei și a posturii, cauzată de o scădere bruscă a fluxului de sânge către creier. Este cunoscută și sub termenul de „leșin” sau „pierdere a conştienţei”. Sincopa este, în general, un eveniment de scurtă durată și este urmată de o revenire rapidă, promptă și completă, fără vreo intervenţie. De obicei se întâmplă atunci când există o ușoară scădere a cantității de oxigen care ajunge la creier.

Pierderea conștienței din timpul unui episod de sincopă este, de regulă, precedată de simptome premonitorii, cum ar fi amețeala sau senzația de leșin, iar pacientul se poate recupera rapid după ce este pus într-o poziție în care capul este la un nivel mai jos decât inima, pentru a permite sângelui să ajungă mai ușor la creier.

În cele mai multe cazuri, sincopa, care poate apărea şi în cazul copiilor, nu este un semn al unei probleme grave de sănătate, deși în unele situații poate fi asociată cu afecțiuni mai severe.

Factori de risc

Factorii de risc pentru sincopă variază în funcție de tipul și cauza sincopei, dar anumite condiții și circumstanțe pot crește probabilitatea apariției unui episod:

• vârsta - persoanele în vârstă sunt mai susceptibile la sincopa ortostatică din cauza scăderii naturale a tensiunii arteriale când se ridică și datorită prevalenței mai mari a condițiilor medicale care pot afecta inima și vasele de sânge;
• istoricul de sincopă - cei care au avut deja un episod de sincopă au un risc mai mare de a avea un alt episod;
• boli cardiace - afecțiuni precum insuficiența cardiacă, aritmiile sau bolile valvulare cardiace cresc riscul de sincopă;
• medicamente - administrarea anumitor medicamente, în special antihipertensive, diuretice sau medicamente care pot afecta ritmul inimii ori tensiunea arterială, poate crește riscul de leșin;
• deshidratarea și alimentația neadecvată - deshidratarea și dieta săracă în săruri minerale pot scădea volumul sanguin, ceea ce poate duce la scăderea tensiunii arteriale și la sincopă;
• consumul de alcool - alcoolul poate provoca vasodilatație și poate contribui la deshidratare, ambele fiind factori care pot duce la sincopă;
• starea de sănătate generală - anemia, hipoglicemia și alte afecțiuni care afectează echilibrul sângelui sau nivelurile de electroliți pot constitui factori de risc;
• activitatea fizică extenuantă - în special în medii fierbinți, poate duce la deshidratare și la scăderea tensiunii arteriale;
• predispoziția genetică - anumite tipuri de sincopă, cum ar fi sincopa vasovagală, pot avea o componentă ereditară;
• stresul emoţional - situațiile de stres puternic sau anxietatea pot declanșa un episod de sincopă vasovagală.

Identificarea și managementul factorilor de risc pot reduce probabilitatea de a experimenta un episod de sincopă.

Clasificarea sincopei este următoarea:

• Sincopă mediată neural: vasovagală şi situaţională;
• Sincopă cardiacă: aritmiile şi boli cardiace structurale;
• Sincopă cerebrovasculară;
• Sincopă ortostatică;
• Sincopă de cauze diverse: cel mai frecvent boli psihice;
• Sincopă idiopatică: când nu se descoperă nici o cauză.

Diagnosticare

Diagnosticarea sincopei este adesea un proces complex, care poate fi realizat de:

• medicii de familie sau interniști - ei sunt, de obicei, primul punct de contact și pot efectua o evaluare inițială;
• cardiologi - dacă se suspectează o cauză cardiacă, un specialist în boli de inimă va fi implicat;
• neurologi - dacă există suspiciuni de cauze neurologice, un neurolog poate fi consultat;
• specialiști în medicina de urgență - în cazurile în care pacientul se prezintă la urgență după un episod de sincopă.

Investigațiile și analizele care pot fi necesare pentru diagnostic includ:

• anamneză amănunțită și examen fizic - pentru a identifica posibilele cauze și pentru a colecta informații despre istoricul medical al pacientului, în 45% din cazuri;
• monitorizarea tensiunii arteriale - în special teste de ortostatism pentru a vedea cum răspunde tensiunea arterială la schimbări de poziție;
• electrocardiogramă (EKG) - pentru a verifica ritmul cardiac și pentru a exclude problemele cardiace;
• monitorizare Holter (EKG pe 24 de ore) - dacă se suspectează aritmii care nu sunt prezente tot timpul;
• ecocardiogramă - o ecografie a inimii, pentru a verifica funcția și structura acesteia;
• teste de sânge - pentru a verifica diferite condiții care ar putea cauza leșin, cum ar fi anemia, hipoglicemia sau problemele electrolitice;
• testul înclinat - acest test implică plasarea pacientului pe o masă care se înclină pentru a vedea cum reacționează corpul la schimbări în poziție;
• studiul electrofiziologic - dacă se suspectează anumite tipuri de aritmii cardiace, acest test poate ajuta la evaluarea sistemului electric al inimii;
• testul de efort cu bandă de alergat ori bicicletă sau electrocardiografia de efort - indicat la pacienţii cu sincopă al căror istoric şi factori de risc sugerează ischemie cardiacă;
• evaluarea psihiatrică la pacient tânăr, în rest sănătos, fără alte leziuni asociate sau pacienţi care prezintă simptome nespecifice neasociate (greată, ameţeli, parestezii, teamă);
• imagistică cerebrală (CT sau RMN) - dacă există suspiciunea unei cauze neurologice.

Prevenție

Prevenirea sincopei implică identificarea și managementul factorilor de risc și a condițiilor declanșatoare. Măsurile specifice depind de tipul de sincopă și de cauzele subiacente:

• identificarea și evitarea factorilor declanșatori - dacă sunt cunoscute situațiile sau factorii care determină sincopa (cum ar fi căldura excesivă, statul în picioare prelungit, stresul emoțional), este important să se evite pe cât posibil;
• hidratare adecvată și nutriție - menținerea unei hidratări adecvate și asigurarea aportului suficient de săruri minerale, în special în zilele calde sau înainte de exerciții fizice;
• instruire pentru manevre preventive - în cazul sincopei vasovagale, învățarea și aplicarea manevrelor fizice care pot preveni leșinul, cum ar fi tensiunea musculară isometrică, poate fi utilă;
• medicație - pentru persoanele cu sincope recurente, medicul poate recomanda medicamente care ajută la menținerea tensiunii arteriale sau la prevenirea aritmiilor;
• modificări comportamentale - schimbări treptate ale poziției corpului, mai ales atunci când te ridici din poziția culcat sau șezut, pentru a preveni sincopa posturală;
• evitarea consumului de alcool și a situațiilor stresante care pot declanșa sincope;
• control medical regulat - persoanele cu afecțiuni cardiace sau alte condiții medicale care contribuie la sincopă trebuie să aibă un management medical regulat și să urmeze tratamentul prescris;
• instruirea familiei și a celor apropiați - în caz de leșin, cei din jur trebuie să știe cum să acorde primul ajutor, cum ar fi poziționarea persoanei în siguranță și monitorizarea funcțiilor vitale;
• evitarea activităților cu risc - persoanele cu episoade frecvente de sincopă ar trebui să evite să conducă vehicule sau să desfășoare activități periculoase atunci când sunt singure;
• purtarea de încălțăminte de compresie - în cazurile de sincopă cauzată de scăderea presiunii sanguine la nivelul picioarelor și abdomenului.

Pentru persoanele cu sincope frecvente sau din cauze neclare este recomandat să discute cu un medic pentru un plan de prevenție personalizat și pentru a stabili dacă sunt necesare investigații suplimentare sau tratamente specifice.