Sindromul respirator acut sever

Despre sindromul respirator acut sever

Sindromul respirator acut sever (SARS) este o boală respiratorie severă, cauzată de un tip de coronavirus numit SARS-CoV. Acest virus a fost identificat pentru prima dată în anul 2002, iar boala asociată a fost denumită SARS.

Virusul SARS-CoV este transmis de la om la om în special prin picături de salivă care sunt eliminate în aer atunci când o persoană infectată tușește sau strănută. Contactul direct cu aceste picături sau cu suprafețe contaminate poate duce la infecție. Perioada de incubație a SARS este de aproximativ două până la şapte zile, iar persoanele infectate sunt cele mai contagioase atunci când prezintă simptome evidente.

Epidemia de SARS din 2002-2003 a afectat mai multe țări, cu cele mai mari focare localizate în Asia de Est. Odată cu măsurile de control, inclusiv izolarea cazurilor și monitorizarea contactelor, epidemia a fost oprită în anul 2003.

SARS a fost un avertisment semnificativ cu privire la amenințarea pe care o pot reprezenta coronavirusurile și necesitatea unor măsuri adecvate de supraveghere și control în cazul unor astfel de boli respiratorii severe. Este important de menționat că, în timp, au apărut și alți coronavirusuri, cum ar fi SARS-CoV-2, cauza pandemiei de COVID-19 declanșată în 2019-2020.

Factori de risc

Factorii de risc pentru sindromul respirator acut sever (SARS) includ:

• expunere la SARS-CoV - contactul direct cu persoanele infectate cu virusul SARS-CoV, în special în mediul închis;
• călătorii în zone afectate de focare de SARS-CoV, în special în timpul unei epidemii;
• profesii cu expunere la risc - precum personalul medical, din cauza contactului direct cu persoanele infectate;
• traiul în comunități cu transmitere activă a SARS-CoV, în care există contacte strânse cu persoane infectate;
• starea de sănătate preexistentă - persoanele cu afecțiuni medicale preexistente, cum ar fi bolile cronice ale plămânilor, inimii sau cu un sistem imunitar slăbit;
• vârsta - studiile au arătat că vârstnicii și persoanele foarte tinere pot avea un risc mai mare de a dezvolta forme severe de SARS;
• imunizarea - persoanele care nu au fost expuse anterior la virus și care nu au dobândit imunitatea pot avea un risc crescut de infectare și dezvoltare a bolii.

Este important de menționat că acești factori de risc se aplică la SARS, boala specifică apărută în 2002-2003, și pot varia în funcție de contextul epidemiologic specific. SARS-CoV-2, care provoacă COVID-19, are proprii săi factori de risc și caracteristici asociate.

Diagnosticare

Sindromul respirator acut sever (SARS) este diagnosticat de medici specializați în boli infecțioase, pneumologie sau medici de urgență, iar procedurile de diagnostic pot include:

• evaluare clinică, detaliată a simptomelor, istoricul medical și expunerea la factori de risc, cum ar fi călătoriile în zone cu risc crescut;
• imagistică medicală - radiografiile toracice pot fi efectuate pentru a identifica semnele de inflamație sau leziuni la nivelul plămânilor, caracteristice infecțiilor respiratorii severe, cum ar fi cele din SARS;
• analize de laborator care pot include analize de sânge pentru a identifica semnele de infecție, precum și pentru a evalua funcția renală și hepatică; testele pentru identificarea virusului, cum ar fi reacția de polimerizare în lanț (PCR) pentru SARS-CoV, pot fi utilizate pentru confirmare;
• izolare virală - se poate încerca izolarea virusului din probele prelevate de la pacient, precum saliva sau secrețiile respiratorii, pentru a confirma prezența virusului;
• excluderea altor cauze - medicul poate solicita teste pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor, cum ar fi gripa sau alte infecții respiratorii.

Prevenţie

Prevenirea sindromului respirator acut sever (SARS) implică adoptarea unor măsuri generale de igienă și control al infecțiilor, precum și monitorizarea atentă a persoanelor care au călătorit în zone cu risc sau care au avut contact cu persoane suspecte de infecție. Iată câteva măsuri specifice de prevenire:

Măsuri de igienă personală:

• Spălarea frecventă a mâinilor - folosiți apă și săpun și spălați-vă mâinile timp de cel puțin 20 de secunde, mai ales după ce ați fost în locuri aglomerate sau după ce ați tușit sau strănutat;
• Utilizarea de dezinfectant pentru mâini - în situațiile în care nu aveți acces la apă și săpun, folosiți un dezinfectant pentru mâini pe bază de alcool;
• Evitarea spaţiilor aglomerate şi a contactului cu persoanele care prezintă simptome respiratorii, cum ar fi tusea sau strănutul.

Măsuri de igienă respiratorie:

• acoperirea gurii și a nasului - atunci când tușiți sau strănutați, acoperiți gura și nasul cu un șervețel sau cu partea interioară a cotului, nu cu mâinile;
• utilizarea măștilor de protecție - în zonele cu risc crescut, purtarea măștilor de protecție poate ajuta la prevenirea răspândirii virusurilor;
• evitarea călătoriilor în zonele cu risc - monitorizați avertizările de călătorie și evitați călătoriile în zonele cu focare de infecție;
• izolarea persoanelor bolnave - persoanele cu simptome respiratorii ar trebui să se izoleze și să evite contactul cu alte persoane pentru a preveni răspândirea bolii;
• monitorizarea stării de sănătate - dacă ați călătorit recent în zone cu risc sau ați avut contact cu persoane suspecte de infecție, monitorizați-vă starea de sănătate și căutați asistență medicală dacă apare orice simptom;
• colaborarea cu autoritățile de sănătate publică - respectați și urmați recomandările și ghidurile emise de autoritățile de sănătate publică.