medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Sindrom Asperger

Sindrom Asperger

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre sindromul Asperger

Sindromul Asperger constituie o tulburare de dezvoltare acută și se numără printre tulburările din sfera autismului. Afecțiunea poartă numele medicului austriac Hans Asperger care, în anul 1944, a descris patru băieți ca fiind „autiști”.

Împreună cu sindromul Kanner, mai puțin frecvent, boala Asperger reprezintă una dintre cele mai răspândite forme de autism.

Acest sindrom este deseori asociat cu dificultăți sociale, de comunicare, de înțelegere a emoțiilor celorlalți, dar și cu unele tulburări comportamentale (ex: comportament repetitiv).

Sindromul Asperger se manifestă încă din copilărie.

 

Diferența dintre sindromul Asperger și TSA (tulburarea de spectru autist)

Persoanele afectate de sindromul Asperger prezintă tulburări de comportament în relațiile interumane, fără a fi afectată însă dezvoltarea mentală și fizică.

Astfel, copiii care suferă de sindrom Asperger nu prezintă nici o dificultate în deprinderea vorbirii. Și gândirea se dezvoltă normal, iar copiii prezintă interes față de mediul din jurul lor.

Persoanele care suferă de Asperger au un coeficient de inteligență normal, dar pot întâmpina dificultăți în interacțiunile sociale, în comunicarea cu semenii și înțelegerea indiciilor emoționale și sociale. Acestea sunt motive pentru care pacienții diagnosticați cu Asperger pot dezvolta și anxietate și depresie.

Două lucruri atrag atenția asupra persoanelor cu sindrom Asperger:

  • sunt la fel de inteligente ca ceilalți, dar au mai multe probleme cu abilitățile sociale;
  • tind să se concentreze foarte mult pe un singur subiect sau să aibă un comportament repetitiv.

Medicii erau obișnuiți să privească tulburarea Asperger ca pe o afecțiune separată de cele de spectru autist, dar în 2013 noua ediție a DSM 5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale – cartea standard pe care o folosesc experții în sănătate mintală) a schimbat modul de clasificare.

Asperger

Cauze

Cauzele apariției sindromului Asperger nu se cunosc exact. Se presupune că există un cumul de factori și, de-a lungul timpului, s-au formulat numeroase teorii psihologice și psihiatrice, dar nu s-a dovedit nimic concret.

Este discutabil dacă boala Asperger este diferită de autismul înalt funcțional. De asemenea, acest sindrom apare mai frecvent la băieți decât la fete.

Factori de risc

Multe studii au analizat posibilele cauze ale tulburărilor din spectrul autist, cum ar fi Asperger. Unii au oferit indicii care îi ajută pe medici să identifice potențialii factori de risc:

 

Genele

Genele par să influențeze șansele unei persoane de a dezvolta Asperger. Deși nu s-a găsit nicio genă specifică, tulburarea pare să apară în familii. De exemplu, frații mai mici ai unui copil cu Asperger prezintă un risc mai mare de a dezvolta sindromul decât alți copii.

Studiile pe gemeni identici au arătat că dacă unul dintre gemeni are o tulburare din spectrul autist, celălalt are o probabilitate între 36 și 95% de a fi afectat.

În plus, anumite condiții genetice, cum ar fi sindromul X fragil și sindromul Rett, sunt legate de dezvoltarea Asperger. Sindromul X fragil este cea mai cunoscută tulburare cu o singură genă și reprezintă 2-3% din toate tulburările din spectrul autismului.

Mutațiile spontane ale genelor sau modificările genetice care au loc din motive necunoscute pot influența, de asemenea, riscul unui copil de a dezvolta Asperger.

Oamenii de știință continuă să studieze modul în care genele sunt legate de Asperger. Ei speră să ofere mai multe răspunsuri pentru a explica mai bine această conexiune complexă.

 

Modificări ale creierului

Studiile imagistice ale persoanelor cu tulburări din spectrul autist au arătat diferențe în anumite părți ale creierului, în special în lobii frontali și temporali.

Cercetătorii încearcă să stabilească dacă aceste modificări sunt provocate de anomalii ale genelor, de leziuni suferite în timpul sarcinii sau nașterii, de leziuni în primele luni de viață sau sunt rezultatul unei combinații de mai mulți factori.

 

Mediul înconjurător

Mulți experți cred că declanșatorii de mediu pot fi vinovați pentru Asperger.

Deși trebuie făcute mai multe cercetări, unii oameni de știință cred că anumite probleme din timpul sarcinii pot crește riscul unui copil de a dezvolta o tulburare din spectrul autist:

  • o infecție virală a mamei în timpul sarcinii;
  • complicații la naștere;
  • expunerea fătului în uter la substanțe chimice, cum ar pesticidele;
  • utilizarea anumitor medicamente (terbutalina, acid valproic, antipsihotice sau stabilizatori ai dispoziției);
  • expunerea fătului în uter la poluanți atmosferici.

Simptome

Simptomele sindromului Asperger se declanșează devreme în viață. Dacă sunteți părinții unui copil cu Asperger, este posibil să observați că nu face contact vizual. De asemenea, s-ar putea să descoperiți că cel mic pare stânjenit în situații sociale și nu știe ce să spună sau cum să răspundă atunci când cineva vorbește cu el.

De asemenea, un copil cu boala Asperger poate pierde indicii sociale, care sunt evidente pentru alți oameni, cum ar fi limbajul corpului sau expresiile de pe fețele oamenilor.

Există o serie de alte simptome care indică sindromul Asperger:

  • comportamente repetitive de autocalmare (totuși, nu toate comportamentele repetitive denotă tulburarea Asperger);
  • neînțelegerea sau mari dificultăți în înțelegerea emoțiilor celorlalți;
  • preocupare crescută față de propria persoană;
  • răspunsuri emoționale inadecvate;
  • răspunsuri anormale la stimuli senzoriali;
  • dificultăți de socializare;
  • dificultăți de vorbire (repetarea cuvintelor, monovoce – robotică);
  • abilități nonverbale mediocre (nu înțeleg limbajul corpului);
  • lipsa parțială sau totală a contactului vizual;
  • lipsa zâmbetului când simt fericire;
  • gamă redusă de emoții;
  • dezvoltarea unor obsesii pe anumite subiecte sau activități;
  • neacceptarea sau răspuns anormal în fața schimbării.
Asperger 1

Diagnosticare

La primele simptome care vă atrag atenția, este bine să mergeți cu copilul la medicul pediatru; el vă poate trimite la un expert în sănătate mintală, care este specializat pe TSA.

Sindromul Asperger este adesea tratat cu o abordare în echipă. Asta înseamnă că mai mulți specialiști se vor ocupa în același timp de copil. Psihologul diagnostichează și tratează problemele emoționale și comportamentale. Neurologul pediatru tratează afecțiunile creierului, iar pediatrul specializat pe dezvoltare sau logopedul sunt specialiști în probleme de vorbire și limbaj și alte probleme de dezvoltare. Psihiatrul se ocupă de afecțiunile de sănătate mintală și poate prescrie medicamente pentru a le trata.

Medicul vă poate adresa mai multe întrebări referitoare la comportamentul copilului, cum ar fi:

  • ce simptome are și când le-ați observat pentru prima dată;
  • când a învățat copilul dumneavoastră să vorbească și cum comunică cu ceilalți;
  • dacă cel mic este foarte concentrat pe vreun subiect anume sau pe o activitate;
  • dacă are prieteni și cum interacționează cu ei.

 

Boli asociate

Anxietatea

Anxietatea este o problemă majoră pentru multe persoane cu sindrom Asperger care pot avea temeri calitativ diferite față de persoanele care nu suferă de această tulburare. Un pacient cu boala Asperger simte adesea anxietate, îngrijorându-se de evenimente cotidiene și preocupându-se de temerile lui pentru perioade lungi de timp.

S-au făcut multe studii în ultima vreme pe această temă și s-a constatat că adulții cu Asperger cu vârste între 18 și 65 de ani au anxietate și depresie semnificativ mai crescută decât persoanele care nu suferă de această boală.

Anxietatea și depresia se pot manifesta la cei cu Asperger încă din copilărie. Marea majoritate a copiilor cu sindrom Asperger (40-50%) dezvoltă anxietate și depresie din cauza dificultății sociale. Pentru ei, mediul înconjurător poate să fie mai stresant decât pentru ceilalți copii.

Un alt motiv de anxietate la copiii și adulții cu Asperger este sentimentul că nu sunt înțeleși sau acceptați de cei din jur. De multe ori, pentru a se integra, cei cu Asperger maschează simptomatologia. Acest lucru duce la creșterea anxietății și reduce semnificativ tonusul psihic. De asemenea, ei pot să dezvolte anxietate la schimbarea rutinei, în special la schimbări neașteptate sau când încearcă să identifice sau să înțeleagă emoții (se mai numește și alexitimie).

Depresia

Pentru referință, un episod depresiv constă în mod obișnuit din următoarele simptome, pe o perioadă de minimum două săptămâni, cu afectarea funcționării normale zilnice:

  • persoana se simte tristă sau fără speranță;
  • se simte vinovată sau lipsită de valoare;
  • își pierde interesul pentru lucrurile care în mod normal o făceau fericită;
  • apar schimbări în pofta de mâncare (dorință de a mânca mai mult sau mai puțin decât de obicei);
  • apar pierderi sau scăderi nejustificate în greutate;
  • persoana își pierde concentrarea;
  • energie scăzută, oboseală;
  • tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie).

Asperger și depresia tind să meargă „mână în mână” și e posibil ca depresia să fie greu de diagnosticat la o persoană cu sindrom Asperger din cauza simptomelor care se suprapun (ex: o persoană cu Asperger are un afect plat, ceea ce înseamnă că poate să pară tristă). Cu toate acestea, ce vedem la exterior poate să nu coincidă cu ceea ce simte persoana la interior.

Depresia poate fi de două tipuri:

  • primară: se dezvoltă independent de un alt diagnostic; aceasta înseamnă că o persoană cu Asperger devine deprimată nu din cauza stresului legat de simptomele autismului, ci mai degrabă din cauza factorilor direcți care provoacă depresie;
  • secundară: se poate dezvolta și secundar sindromului Asperger; în acest caz, experiențele de viață, precum supraîncărcarea senzorială sau respingerea socială, contribuie la dezvoltarea simptomelor de depresie.

Tratament

Fiecare copil este diferit, așa că nu există o abordare unică în tratamentul sindromului Asperger. Este posibil ca medicul să aibă nevoie să încerce câteva terapii pentru a stabili care funcționează cel mai bine. Tratamentele pot include:

  • formarea abilităților sociale: în grupuri sau în sesiuni individuale, terapeuții învață copilul cum să interacționeze cu ceilalți și să se exprime în moduri mai adecvate; abilitățile sociale sunt adesea învățate cel mai bine prin modelarea după comportamentul tipic;
  • terapie logopedică: ajută la îmbunătățirea abilităților de comunicare ale copilului; de exemplu, acesta învață cum să folosească un model normal - sus și jos - atunci când vorbește, mai degrabă decât un ton plat. De asemenea, copilul va lua lecții despre cum să mențină o conversație bidirecțională și să înțeleagă indicii sociale, cum ar fi gesturile mâinilor și contactul vizual;
  • terapia cognitiv-comportamentală: ajută copilul să-și schimbe modul de gândire, astfel încât să-și poată controla mai bine emoțiile și comportamentele repetitive; copilul va putea astfel să gestioneze crizele și obsesiile;
  • educarea și formarea părinților: aceștia vor învăța multe dintre aceleași tehnici pe care le învață copilul, astfel încât să poată lucra la abilitățile sociale și acasă; unele familii discută și cu un consilier care să îi ajute să facă față provocărilor pe care le implică viața cu un copil cu Asperger;
  • analiza comportamentală aplicată: este o tehnică ce încurajează abilitățile sociale și de comunicare pozitive ale copilului și le descurajează pe cele negative; terapeutul va folosi laude sau alte „întăriri pozitive” pentru a obține rezultate;
  • medicamente: nu există medicamente aprobate care să trateze Asperger sau tulburările de spectru autist; unele medicamente, totuși, pot avea efecte asupra simptomelor asociate, cum ar fi depresia sau anxietatea. Medicul poate să prescrie inhibitori ai recaptării serotoninei (ISRS), medicamente antipsihotice și medicamente stimulatoare.

Prevenție

Agravarea simptomelor sindromului Asperger poate fi prevenită prin diagnosticare timpurie și intervenția în timp util a specialiștilor din domeniul sănătății mintale. Acesta este cel mai bun mod de a preveni complicațiile comportamentale și emoțiile legate de această tulburare.

Modificarea comportamentală și consilierea parentală pot ajuta și ele. Există linii directoare standard pentru managementul medical prin medicație psihiatrică dedicată problemelor emoționale și comportamentale.

De asemenea, există medicamente ușoare de stimulare care sunt administrate pentru a face față neliniștii, agresivității și deficitului de atenție. Medicația este adesea combinată cu terapia de familie și de grup și cu intervenții terapeutice ocupaționale pentru a îmbunătăți viața de zi cu zi.

Tratamentul comportamental are ca scop modificarea răspunsurilor părinților și a profesorilor la dificultățile copilului. Tratamentul urmărește să ofere copiilor un mediu structurat, cu posibilități de management al situațiilor neprevăzute.

Autor

Chițescu Adriana

Psiholog

Bibliografie

  1. “National Autistic Society.” Autism.org.uk, 2022, www.autism.org.uk/
  2. Geggel, Laura. “Adults with Autism Feel Frequent, Lingering Anxiety | Spectrum | Autism Research News.” Spectrum | Autism Research News, 3 June 2014, www.spectrumnews.org
  3. “Diagnosing Autism.” Verywell Health, 2012, www.verywellhealth.com

Echipa medicală - Psihologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.