Sinuzita

Alte denumiri: Rinosinuzita/ Inflamația sinusurilor

Descoperă informații utile despre sinuzita: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre sinuzită

Sinuzita reprezintă o inflamaţie acută sau cronică, localizată la nivelul învelişului mucos care tapetează cavitatea sinusală, ea fiind afecţiunea cel mai frecvent incriminată la apariţia oricărei dureri de cap.

Studiile internaţionale au raportat o incidenţă anuală a sinuzitelor de doar 13,5% în populația generală. Totodată, studiile au arătat că sinuzitele sunt de 2 ori mai frecvente la femeile cu vârsta cuprinsă între 20 - 39 ani (20,3%) decât la bărbați (11,5%), din cauza legăturii mai apropiate a sexului feminin cu copiii mici.

Debutul sinuzitei acute este brusc, frecvent după infecții virale ale căilor aeriene superioare, care produc inflamarea mucoasei nazo-sinusale și blochează astfel canalul de drenaj natural al sinusului. Astfel secrețiile se acumulează în sinus, iar germenii saprofiţi devin patogeni şi apare transformarea în puroi a conţinutului sinusului. Acest proces poate afecta un singur sinus, mai multe sau toate sinusurile concomitent, în cazul pansinuzitei acute.

Despre sinusuri

Sinusurile paranazale sunt cavităţi pereche, pline cu aer, situate în interiorul oaselor craniene al căror nume îl poartă, astfel că există câte două sinusuri frontale, maxilare, sfenoidale şi etmoidale. Deşi sunt cavităţi pereche, sinusurile paranazale pot fi asimetrice, slab dezvoltate sau chiar absente.

Sinusurile frontale se găsesc în grosimea osului frontal, deasupra orbitei, ele fiind de obicei separate printr-un sept osos care poate să fie incomplet sau să lipsească

Sinusurile maxilare ocupă interiorul oaselor maxilare, situate de-o parte şi de alta a nasului, sub orbită.

Sinusurile sfenoidale sunt dispuse în interiorul corpului osului sfenoid, ele fiind separate printr-un sept osos care este frecvent deviat de la linia mediană sau incomplet.

Sinusurile etmoidale, spre deosebire de celelalte sinusuri, sunt formate din mai multe cavităţi mici dispuse în trei grupuri: anterior, mijlociu şi posterior. Ele se găsesc dispuse în unghiul intern al ochiului (între orbită și nas).

Un lucru important de ştiut este faptul că sinusurile paranazale nu sunt complet dezvoltate la naştere:

Sinusurile frontale încep să se dezvolte după vârsta de 2 ani, cresc semnificativ în volum în timpul adolescenţei şi procesul continuă până la vârsta de 40 de ani
Sinusurile maxilare sunt primele care apar în timpul vieții intrauterine și sunt pline cu lichid amniotic la naștere. Ele au două pusee rapide de creştere, de la naştere până la 3 ani, apoi de la 7 la 12 ani, când se încheie şi erupţia dentară definitivă.
Sinusurile sfenoidale la naştere sunt formate din trei piese care se unesc în primul an de viață, dar procesul de pneumatizare începe abia după vârsta de 10 ani și se continuă până la 18 ani.
Sinusurile etmoidale încep să se pneumatizeze de la naștere până la vârsta de 2 ani, ajungând la dezvoltarea completă în jurul vârstei de 12 ani.

Așadar până la vârsta de 2 ani putem vorbi doar despre etmoidite, după vârsta de 5 ani despre sfenoidite, iar după vârsta de 7-8 ani și despre sinuzite frontale.

Tipuri de sinuzită

O clasificare mai amplă a tipurilor de sinuzită, în funcție de evoluția lor, o oferă Osguthorpe și Hedley, care împart sinuzitele în patru forme:

Sinuzite acute cu o durată a simptomelor de până la 4 săptămâni;
Sinuzite acute recidivante, în care există 4 sau mai multe episoade de sinuzită acută pe an, iar fiecare episod durează cel puțin 7 zile;
Sinuzite subacute, cu o evoluție lentă a simptomelor, între 4 și 12 săptămâni;
Sinuzite cronice, în care simptomatologia persistă peste 12 săptămâni.

Sinuzita acută apare cel mai frecvent după o răceală sau gripă și, în general, durează puțin. Pe de altă parte, sinuzita cronică este o inflamație prelungită și persistentă, de cele mai multe ori cauzată de o infecție bacteriană, care poate necesita o abordare terapeutică mai complexă și de durată.

Cauze

În etiopatogenia sinuzitelor sunt incriminați o multitudine de factori, dar principalele cauze ale apariției sinuzitelor la adult sunt: infecțiile (bacteriene, virale, fungice), inflamațiile, alergia, poluarea și fumatul.

Infecțiile bacteriene

Cele mai frecvente infecții implicate în dezvoltarea sinuzitelor sunt bacteriene (80%) cu germeni precum Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae sau Moraxella catarhallis și mai rar virale cu Rinovirusuri, Coronavirusuri și virusuri Influenzae.

Deși sunt rar implicate în apariția sinuzitelor, nu trebuie uitate infecțiile cu:

bacterii aerobe (Streptococ β-hemolitic, Stafilococ auriu, Klebsiella),;
bacterii anaerobe (Fusobacterii, Peptostreptococi, Bacteroides);
fungi (Aspergillus).

Inflamațiile din sfera ORL, precumrinitele acute sau cronice,polipoza nazală.

Alergiile se asociază frecvent cu sinuzite cronice, mai ales fungice.

Poluarea este foarte agresivă pentru mucoasa respiratorie.

Fumatul excesivindiferent dacă este activ sau pasiv.

Factori de risc

Factorii favorizanți ai dezvoltării sinuzitelor sunt:

Infecțiile recidivante ale căilor aeriene superioare (6-13% dintre infecțiile virale de tract respirator superior se pot complica pe parcursul evoluției cu sinuzite acute);
Inflamația vegetațiilor adenoidiene;
Alergiile;
Poluarea;
Fumatul pasiv este un factor adjuvant considerabil pentru alergiile respiratorii și implicit sinuzite. Titrul de nicotină din urina și saliva copilului expus fumatului pasiv este direct proporțional cu gradul tabagismului parenteral.
Variațiile de temperatură;
Corpii străini intranazali;
Variante anatomice obstructive precum deviația de sept nazal, concha bulosa, procesul uncinat paradoxal;
Suflatul incorect și incomplet al nasului;
Refluxul gastro-esofagian, chiar dacă pacienții nu prezintă simptome specifice acestei afecțiuni;
Factori care alterează mijloacele de apărare ale organismului: anomalii ale mucusului (mucoviscidoza), diskinezia ciliară primitivă (sindrom Kartagener), deficitul de IgA

Simptome

Pentru a ușura procesul de stabilire a unui diagnostic cât mai corect și pentru a evita investigațiile inutile, semnele și simptomele sugestive pentru sinuzită au fost împărțite în 1996, la propunerea lui Lanza și Kenedy, în majore și minore.

Pentru diagnosticul pozitiv de sinuzită pledează 2 sau mai multe criterii majore sau 1 criteriu major și 2 minore. Diagnosticul este probabil dacă există 1 criteriu major sau 2 sau mai multe criterii minore.

Semne și simptome majore

Durere, senzaţie de plenitudine sau presiune facială;
Obstrucție nazală (nas înfundat);
Rinoree (secreție nazală) purulentă, fie anterioară (care se scurge prin nas) sau posterioară (care se scurge în gât);
Hiposmie (scăderea mirosului) / anosmie (lipsa mirosului);
Febră doar în cazul sinuzitelor acute;

Semne și simptome minore

Cefalee (durere de cap);
Febră în toate formele, în afara celei acute;
Halitoză (respirație urât mirositoare);
Oboseală;
Tuse;
Otalgie, senzație de plenitudine auriculară, acufene.

Durerea din sinuzitele acute are caracter pulsatil, se accentuează la tuse, strănut, aplecarea capului sau efort și are orar fix. Localizarea ei diferă în funcție de sinusul afectat, astfel:

în sinuzitele frontale durerea este localizată la nivelul frunții;
în sinuzitele maxilare durerea se manifestă pe aria de proiecție a sinusului respectiv, uni- sau bilateral;
în sinuzitele etmoidale intensitatea maximă a durerii este în unghiul intern al ochiului respectiv, uni sau bilateral;
în sinuzitele sfenoidale cefaleea este persistentă la nivelul vertexului, cefei sau fundului orbitei.

Diagnosticare

Diagnosticul pozitiv este stabilit pe baza anamnezei, examenului clinic ORL, investigațiilor imagistice și mai puțin pe baza investigațiilor de laborator.

La examenul clinic ORL, medicul specialist va observa prezența secrețiilor muco-purulente în nas, uni sau bilateral, care uneori se scurg și pe peretele posterior al orofaringelui.

Durerea intensă la palparea punctelor sinusale caracteristice, întăresc diagnosticul de sinuzită acută.

Endoscopia nazală a devenit o practică uzuală în cabinetele de ORL. Ea aduce mult mai multe informații importante pentru stabilirea diagnosticului de sinuzită, decât rinoscopia anterioară și permite efectuarea unor intervenții chirurgicale minim invazive precum meatotomia medie pe cale endoscopica (FESS).

Investigațiile imagistice sunt cele care oferă cele mai importante date despre starea sinusurilor. Dacă în trecut radiografiile de sinusuri anterioare și posterioare ale feței, în diferite incidențe (Hirtz, Tcheboull) erau singurele investigații imagistice, în prezent, sunt din ce în ce mai puțin recomandate, locul lor fiind luat de rezonanță magnetică nucleară (RMN) și computer-tomografie (CT), care sunt investigațiile de elecție pentru cazurile de sinuzită cu complicații.

Investigațiile de laborator cele mai utile pentru diagnosticul de sinuzită, dar mai ales pentru conduita terapeutică sunt exudatul nazal care stabilește natura bacteriană sau fungică a sinuzitei și antibiograma/ antifungigrama, care sunt de o importanță majoră în alegerea antibioticului/ antimicoticului optim pentru tratarea sinuzitei.

Tratament

Datele statistice au arătat ca aproximativ 40% dintre sinuzitele bacteriene și 98% dintre sinuzitele virale se vindecă spontan.

Tratamentul curativ se bazează în primul rând pe tratamentul etiopatogenic (al infecției bacteriene) cu antibiotice administrate pe cale generală și apoi pe tratamentul simptomatic. Durata tratamentul antibiotic este de 8 - 14 zile în funcție de severitatea sinuzitei și în niciun caz nu se recomandă diminuarea dozelor sau întreruperea tratamentului la ameliorarea simptomelor.

Tratamentul simptomatic general constă în administrarea de medicamente antiinflamatoare, antialgice și antialergice.

Tratamentul simptomatic local vizează dezobstrucția canalului de drenaj al sinusului afectat prin:

administrarea intranazală de spray-uri vasoconstrictoare sau glucocorticoizi;
anemizarea mucoasei nazale cu meșe vasoconstrictoare;
puncții în cazul sinuzitei maxilare - puncția-drenaj a sinusului maxilar este o manevră chirurgicală ce poate fi realizată doar de către medicul specialist ORL și constă în crearea unei alte căi de drenaj a sinusului prin perforarea peretelui nazosinusal. Pe această cale se pot aspira secreții pentru examenul bacteriologic/ micologic și se pot instila în sinus antibiotice. În ultimul timp puncția sinusală este din ce în ce mai rar folosită locul ei fiind luat de chirurgia endoscopică.

Adoptarea unor măsuri simple de îngrijire la domiciliu, împreună cu ajustări ale stilului de viață, poate contribui semnificativ la ameliorarea presiunii și durerii asociate sinuzitei:

odihna suficientă - ajută corpul să lupte împotriva infecției și susține procesul de vindecare;
hidratarea corespunzătoare - consumul de lichide în cantitate suficientă menține mucoasele hidratate;
aplicarea de comprese calde - poate ajuta la diminuarea presiunii resimțite în sinusuri;
inhalațiile cu abur - ajută la fluidizarea mucusului și la ameliorarea durerii;
spălături nazale - în caz de sinuzită, pot ajuta la curățarea sinusurilor și la reducerea congestiei.

Aceste măsuri nu înlocuiesc tratamentul medical, dar pot spori confortul și accelera recuperarea.

Tratamentul chirurgical este realizat doar sub anestezie generală de către medicul specialist ORL sau de către chirurgul oro-maxilo-facial (în cazul sinuzitelor maxilare odontogene). Acest tratament este indicat în formele complicate de sinuzită și constă în:

îndepărtarea cauzelor de obstrucție ostială - rezecția hipertrofiei de cornet mijlociu, rezecția septului nazal deviat, ablația polipilor nazali, ablația vegetațiilor adenoide la copii, îndepărtarea corpilor străini intranazali;
lărgirea ostiumului sinusal pe cale endoscopică prin meatotomie medie (FESS) - în acest caz, recuperarea postoperatorie este mult mai rapidă și mai ușoară după tratamentul chirurgical endoscopic decât după abordul chirurgical clasic utilizat în trecut; abordul chirurgical clasic, mai invaziv, este rezervat în prezent doar tumorilor sinusale sau cazurilor complexe.

Complicații

Tratarea inadecvată a sinuzitelor bacteriene acute poate duce la complicații obișnuite:

cronicizarea sinuzitei acute;
extensia infecției și la celelalte sinusuri (polisinuzită → pansinuzită);
complicații de vecinătate (amigdalită cronică, conjunctivită, traheo-bronșită);
complicații minore precum chisturi sau mucocele (tumori benigne dezvoltate pe seama mucoasei sinusale, având membrană proprie și conținut mucos.

Uneori însă, în lipsa unui tratament de specialitate, mai ales la pacienții cu comorbidități, pot să apară complicații redutabile care îi pot pune în pericol viața pacientului sau îi pot lăsa sechele importante:

celulita orbitală sau abcesul orbital - poate afecta nervul optic, ceea ce duce la scăderea acuității vizuale sau chiar la orbire;
osteomielita oaselor plate ale craniului și maxilarului;
meningita;
abces cerebral;
tromboflebita de sinus cavernos - poate duce la orbire;
septicemie.

Prevenție

Prevenția este comună tuturor formelor de sinuzită acută sau cronică și constă într-o serie de măsuri pentru:

combaterea obstrucției nazale, precum utilizarea de spray-uri cu soluții saline și mușajul (suflatul) corect al nasului;
combaterea focarelor infecțioase dentare prin consulturi stomatologice periodice;
igiena mediului prin aerisirea camerei, aspirarea și ștergerea prafului;
alimentație corespunzătoare, sănătoasă;
vaccinoterapie specifică și nespecifică;
practicarea activităților sportive în aer liber.

Întrebări frecvente (FAQ) despre sinuzită

Ce este sinuzita?

Sinuzita sau rinosinuzita reprezintă inflamația mucoasei care căptușește cavitățile sinusale. Această afecțiune ORL implică sinusurile paranazale, care sunt spații pline cu aer localizate în oasele craniene.

Care sunt principalele cauze ale sinuzitei?

Apariția sinuzitei este determinată de o multitudine de factori, însă cele mai întâlnite cauze includ infecțiile (predominant bacteriene, dar și virale sau fungice), alergia, precum și inflamațiile cronice din sfera ORL, cum ar fi rinita sau polipoza nazală.

Factori de risc majori sunt reprezentați de fumatul activ și pasiv, poluarea aerului, infecțiile respiratorii superioare recidivante și variațiile de temperatură, care afectează sănătatea mucoasei respiratorii.

Care sunt simptomele cheie care indică prezența unei sinuzite?

Printre principalele simptome ale sinuzitei se numără obstrucția nazală, rinoreea purulentă (secreție nazală), senzația de presiune sau durere facială, dar și febra în formele acute. Alte simptome pot include tusea, cefaleea (durerea de cap) în general, oboseala sau halitoza (respirația urât mirositoare).

Sinuzita este contagioasă?

Sinuzita în sine nu se transmite, dar virusurile sau bacteriile care o pot declanșa, da. De aceea, este recomandat să se evite contactul apropiat cu persoane bolnave și să se respecte regulile de igienă, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor.

Cât durează tratamentul pentru sinuzită și când este nevoie de medic?

Un episod acut se poate vindeca în una-două săptămâni, dar dacă simptomele persistă peste 10 zile, se agravează sau reapar frecvent, este necesar consultul ORL. Sinuzitele cronice pot necesita tratamente de durată mai lungă.

Autor

Dr. Baciu Mădălina

Medic Primar ORL

Bibliografie

Itzhak Brook – Acute Sinusitis, https://emedicine.medscape.com
Alina Bacalbașa, Celesta Drăgulescu, Marius Chițac – Diagnostic pozitiv și diferențial în ORL, Editura MedicArt, București 2004
Alina Bacalbașa – Tratamentul în ORL, Editura MedicArt, București 2007
Pedestru Ioana – Patologia alergică în otorinolaringologie, Editura Muzeului Literaturii Române, București 2006
Cleveland Clinic - Sinus Infection (Sinusitis), https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17701-sinusitis