Tinitus
Tiuit in urechi
Tinitusul este un zgomot in ureche ; apare la 10 – 15% din populatie.
Tinitusul subiectiv reprezinta perceptia unui sunet in absenta unui sunet acustic si este auzit numai de catre pacient.
Tinitusul obiectiv este rezultatul unui zgomot generat de tesutul vascular de la nivellul urechii si, in unele cazuri, este auzit de catre examinator.
Tinitusul poate fi descris ca un zbarnait, sonerie, zgomot, hohot, suierat si este uneori variabil si complex. Poate fi intermitent, continuu sau pulsatil (sincron cu bataile inimii).
Tinitusul continuu este enervant si este adesea destul de suparator. Unii pacienti se adapteaza la prezenta tinitusului mai bine decat altii; uneori se instaleaza depresia. Stresul exacerbeaza in general tinitusul.
Tinitus - Cauze / agent infectios / factori de risc
Tinitusul subiectiv poate sa apara in aproape orice afectiune a urechii. Cauzele frecvente includ trauma sonora (hipoacuzia neurosenzoriala indusa de zgomot), hipoacuzia neurosenzoriala din alte cauze, obstructii ale conductului audit prin cerum sau corp strain, infectii si obstructie tubara.
Salicilatii in doze mari pot provoca tinitus reversibil.
Tinitusul obiectiv este putin frecvent si implica un zgomot audibil, pulsatil, care poate fi produs de fluxul sangvin turbulent prin artera carotida sau vena jugulara.
Tumorile puternic vascularizate ale urechii medii si malformatiile arterio-venoase durale pot determina, de asemenea, tinitus obiectiv.
Tinitus - Simptome
Simptomele tinitusului
Expunerea la zgomot puternic sau anumite medicamente inainte de debut, sugereaza trauma sonora sau ototoxicitate. Tinitusul unilateral , in special cel asociat cu pierderea auzului, poate sugera neurinom de acustic.
Pierderea auzului acuta unilaterala asociata cu vertij, in special dupa o trauma, poate sugera o fistula peri-limfatica. Tinitusul episodic, cu senzatie de plenitudine in ureche, vertij sever si hipoacuzie fluctuanta sau permanenta, la nivelul aceleiasi urechi, sugereaza boala Meniere.
Diagnosticul de tinitus
Suflul perceput la nivelul gatului la ascutatie sugereaza o etiologie vasculara. Suflul perceput numai la ascultatia urechii, cu ajutorul unui stetoscop cu varf de oliva sau electronic, sugereaza o malformatie arterio-venoasa durala.
Se efectueaza o audiograma si daca este depistata pierderea auzului, se efectueaza teste pentru a diferentia hipoacuzia de transmisie si neurosenzoriala.
RMN cu injectare de gadolinium exclude un neurinom de acustic in caz de tinitus unilateral, in special de piererea auzului.
Alte teste depind de contextul clinic.
Tinitusul obiect unilateral pulsatil necesita investigatii ale carotidei si ale sistemului vertebral cu ajutorul unei arteriograme.
In astfel de cazuri, riscul arteriogramei trebuie sa fie evaluat in functie de potentialul de a detecta si trata (prin embolizare) o eventuala malformatie arteriovenoasa durala.
Tinitus - Tratament
Tratamentul cu polisubiacente poate ameliora tinitusul. Corectarea hipoacuziei (de ex cu un aparat auditiv) amelioreaza tinitusul la aprox 50% dintre pacienti. In unele cazuri, recunoasterea si tratarea depresiei amelioreaza tinitusul, sugerand o componenta psihologica.
Totusi nu trebuie sa se presupuna ca tinitusul este produs de o cauza psihologica.
Desi nu este disponibil niciun tratament specific medical sau chirurgical, multi pac descopera ca un fundal sonor marcheaza tinitusul si ii ajuta sa adoarma.
Unii pac beneficiaza de un dispozitiv care marcheaza tinitusul, purtat ca un aparat auditiv , care produce un sunet de intensitate redusa care poate suprima tinitusul.
Stimularea electrica a urechii interne , de exemplu cu un implant cohlear, reduce uneori tinitusul, dar este potrivita numai pt pacientii care sufera de surditate profunda.
