Torticolis

Despre torticolis

Torticolisul este una dintre cele mai frecvente afecțiuni la nivelul gâtului, caracterizată printr-o contractură involuntară a mușchilor într-o poziție anormală. Cu alte cuvinte, gâtul tinde să se răsucească într-o parte, provocând înclinarea capului, în timp ce bărbia este îndreptată în partea opusă. Această contractură este însoțită de durere și de limitarea mișcărilor.

Torticolisul este, de obicei, provocat de o musculatură slăbită din cauza posturii greșite sau a suprasolicitării. Apare, în general, la ambele sexe, cu o ușoară predispoziție spre sexul feminin.

Torticolisul poate fi întâlnit atât la adulți, cât și la copii, iar simptomele sunt relativ asemănătoare.

Tipuri de torticolis

Se poate face o clasificare a tipurilor de torticolis, în funcție de mai multe criterii:

Implicarea sau nu a componentei genetice:

• torticolis congenital: apare încă de la naștere, fiind o formă permanentă a bolii;
• torticolis dobândit: apare secundar altor afecțiuni; în unele cazuri, poate fi temporar și, astfel, să se remită în timp.

Modul de producere a afecțiunii:

• torticolis simptomatic: are o durată aproximativă de una sau două zile și apare, în general, ca urmare a unei patologii inflamatorii (virale sau infecțioase);
• torticolis temporar (banal): apare ca urmare a adoptării unei poziții nefirești în timpul somnului și se remite spontan, în câteva zile;
• torticolis spasmodic (distonia cervicală): un tip de torticolis destul de rar întâlnit, ce presupune apariția unor contracții de tip spasmodic, destul de dureroase, la nivelul mușchilor sternocleidomastoidieni;
• sindromul Klippel-Feil: este un tip congenital, permanent de torticolis, care apare în urma fuziunii vertebrelor cervicale și a limitării mișcărilor normale.

Torticolisul la copii apare destul de frecvent și afectează, în egală măsură, atât băieții cât și fetele. Cele mai multe cazuri sunt congenitale și sunt determinate de o poziție vicioasă intrauterină sau de un travaliu dificil (care necesită folosirea forcepsului).

În unele cazuri, nou-născuții care prezintă torticolis pot dezvolta displazia de dezvoltare a șoldului, o altă afecțiune care se poate produce intrauterin. Totuşi, o legătură clară între aceste două fenomene nu a putut fi stabilită.

La adulți, cel mai des întâlnit tip de torticolis este cel temporar, dezvoltat fie ca urmare a unei poziții necorespunzătoare, fie în urma unei infecții virale sau bacteriene.

Factori de risc

Printre factorii de risc care pot declanșa torticolisul se numără:

• traume la nivelul gâtului sau al coloanei vertebrale;
• infecții la nivelul gâtului și al capului;
• infecții ale sinusurilor, urechilor, maxilarului, dinților sau scalpului;
• tumori, artrita coloanei vertebrale cervicale, anomalii vasculare;
• abuz de amfetamine și cocaină;
• administrarea unor medicamente neuroleptice.

Diagnosticare

Primul pas în stabilirea diagnosticului de torticolis este anamneza (istoricul medical al pacientului) și examenul fizic general. Medicul ortoped poate recomanda teste și analize suplimentare, mai ales în cazul unor traume suferite la nivelul gâtului:

• electromiogramă (EMG): ajută la măsurarea activității electrice în mușchi și determină care dintre aceștia sunt afectați;
• raze X: ajută la o mai bună vizualizare a mușchilor;
• rezonanță magnetică nucleară (RMN): ajută la determinarea problemelor structurale care pot cauza simptomele;
• tomografie computerizată (CT): este recomandată mai rar, în anumite cazuri (ex: pacientul cu torticolis suferă și de artrita degenerativă a coloanei vertebrale sau a gâtului).

Prevenție

Torticolisul poate fi prevenit urmând câteva reguli simple:

• asigurați-vă că aveți o poziție corectă de somn: dormitul pe burtă poate pune mai multă presiune pe coloana cervicală, deoarece capul este ținut într-o parte. Dacă este posibil, este recomandat să dormiți pe spate sau pe o parte;
• alegeți o pernă și o saltea confortabilă;
• păstrați o temperatură confortabilă în dormitor: unele persoane se trezesc cu gâtul înțepenit după ce au dormit într-o cameră cu aer prea rece;
• în timpul zilei, încercați să mențineți o postură adecvată atunci când stați în picioare, când mergeți, când vă aflați la birou sau când lucrați la computer. Evitați să stați „cocoșat”, cu umerii aplecați și gâtul spre înainte.

Prevenția instalării unui torticolis la sugari se face prin:

• schimbarea frecventă a poziției capului și corpului;
• întărirea mușchilor gâtului și spatelui prin exerciții de tip extensie;
• scurtarea timpului petrecut în cărucior sau în scaunul de mașină.