medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Urticarie

Urticarie

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre urticarie

Urticaria reprezintă o afecțiune cutanată caracterizată prin apariția spontană a unor papule și plăci eritemato-edematoase (roșii, umflate), bine delimitate, localizate pe orice zonă a corpului, asimetric. Acestea sunt intens pruriginoase (provoacă mâncărime), pălesc la vitropresiune și se remit în 24 h.

Angioedemul se poate asocia urticariei sau poate fi independent și este caracterizat de o inflamație mai profundă (în derm și țesutul subcutanat), sugestivă clinic prin edem (umflare) la nivelul zonelor bogate în țesut celular lax (buze, pleoape, față, limbă, urechi, mâini), mai palid, imprecis delimitat și mai mult dureros decât pruriginos, ce poate să dureze până la 72 h.

Prevalența urticariei este de 20% pentru afectarea acută și de 5% pentru cea cronică. Urticaria poate apărea la orice vârstă, cu un raport ușor mărit în favoarea sexului feminin (F/B = 4/1) și cu o incidență maximă în jurul vârstei de 30 de ani.


Tipuri de urticarie

Din punct de vedere al duratei leziunilor, urticaria poate fi acută (cu durata mai mică de 6 săptămâni) sau cronică (cu durata egală sau mai mare de 6 săptămâni).

Urticarie acută

  • în cele mai multe cazuri (peste 90%) este autolimitată și se remite spontan în decurs de 3 săptămâni;
  • în 40% din cazuri poate fi severă, cu afectare sistemică, bronhospasm, amețeala, cefalee, greață, diaree;
  • apare mai frecvent la copii;
  • în 30 - 50% din cazuri este idiopatică (cauza nu poate fi identificată);
  • 28 - 60% din cazuri sunt provocate de infecții (de obicei virale);
  • alte cauze frecvente sunt reprezentate de medicamente (antibiotice, antiinflamatoare, diuretice, substanțe de contrast, analgezice, inhibitori de enzimă de conversie), alimente (lapte, ou, arahide, nuci, soia, pește, fructe de mare, roșii, mere, portocale, brânzeturi, carne de porc/ berbec/ vită, condimente, alcool);
  • alte cauze: înțepături de insecte, expunere la latex, aeroalergene, hormonală.

Urticarie cronică

  • aspectul clinic este identic cu cel al urticariei acute;
  • indiferent de cauzele urticariei, există factori declanșatori care pot induce sau agrava o urticarie (ex: stresul, efortul fizic);
  • majoritatea pacienților au remisiune la 1 an de la debut și doar 10% au afectare până la 5 ani.

Alte tipuri de urticarie

Urticarie de contact

  • cu diverse substanțe;
  • de obicei, localizată la zona de contact, dar poate asocia simptome sistemice;
  • contactul repetat poate duce la eczemă;
  • frecvent patologie ocupațională (angajații din industria alimentară, din sistemul sanitar, coafezele).

Urticarie colinergică

  • declanșată de diverși agenți care cresc temperatura internă a corpului (exerciții, febră, băuturi fierbinți, condimente);
  • leziunile sunt caracteristice, de dimensiuni mici, punctate (sub 5 mm).

Urticarie aquagenică

  • declanșată de imersia în apă;
  • asociază aspecte ce țin și de urticaria fizică și de cea de contact;
  • leziunile sunt de obicei foliculare, de mici dimensiuni și nu afectează palmele sau plantele.

Urticarie în sarcină

  • modificările hormonale estro-progestative și modificările anatomice predispun gravida la agravarea unor patologii preexistente, precum astmul bronșic;
  • provocarea urticariei în sarcină o reprezintă tratamentul care trebuie administrat punând în balanță efectele benefice, reacțiile adverse și impactul asupra fătului;
  • e important să fie identificat factorul declanșator și eliminat înainte de a lua decizia instituirii tratamentului;
  • se vor alege antihistaminicele de generația a doua, care sunt de clasa B conform FDA (Food and Drug Administration), corticosteroizii, care sunt de clasa C sau terapia biologică de clasa B, antileucotrienele de clasa B.

Urticaria la copii

  • prevalența variază între 2-7% și e influențată de terenul atopic;
  • doar 20 - 30% din cazuri evoluează către urticarie cronică;
  • frecvent se remarcă urticaria factitia și urticaria de contact, iar urticaria colinergică - mai des la adolescență;
  • leziunile au aspect figurat și hemoragic și pot lăsa hiperpigmentări reziduale;
  • alte simptome care apar sunt: durerile abdominale, diareea, vărsăturile;
  • cea mai frecventă cauză o reprezintă infecțiile, care pot să preceadă cu 1-2 săptămâni episodul eruptiv;
  • a doua cea mai frecventă cauză o reprezintă medicamentele (antibioticele și antiinflamatoarele nesteroidiene);
  • urticaria alimentară poate fi luată în calcul când episoadele de urticarie se repetă;
  • în urticaria cronică la copii se vor căuta cauzele inflamatorii;
  • tratamentul este similar cu cel pentru adulți, dar se vor alege antihistaminicele de generația a doua.
Urticaria

Cauze

Din punct de vedere al cauzei leziunilor, urticaria poate fi spontană sau indusă.


Urticarie spontană

  • indusă de un factor alergen, care poate fi alimentar, medicamentos, infecțios, genetic, autoimun etc.;
  • în 50% din cazuri este de etiologie autoimună;
  • apare mai frecvent în decadele 4 și 5 de viață.

Urticarie indusă

Uricaria indusă reprezintă 20 - 35% din urticariile cronice, este declanșată după expunerea la stimul (cu latență de câteva minute - 12 ore) și se remite în maximum o oră. De multe ori, un pacient asociază mai multe tipuri de urticarie indusă:

  • Dermografism - este cea mai frecventă formă de urticarie fizică (5% din populația generală) și reprezintă un răspuns exagerat la presiune pe tegument prin scărpinat, zgâriat, fricțiunea hainelor;
  • Urticarie la frig - este declanșată de obiecte reci, lichide reci, vânt, frig. Expunerea prelungită poate provoca simptome sistemice
  • Urticarie la cald - apare pe zona de contact cu obiecte calde;
  • Urticarie solară (la expunerea la UV) - triggerul este reprezentat de radiațiile UVA și, în rare cazuri, de UVB;
  • Urticarie întârziată la presiune - apare la 3 - 12 h de la presiunea exercitată vertical pe o zonă se dezvoltă leziuni similare angioedemului. Uneori poate persista mai mult de 24 ore;
  • Urticarie la vibrație - este foarte rară și dezvoltă angioedem la puțin timp după expunerea la vibrații (de exemplu proceduri stomatologice).

Factori de risc

O persoană poate avea un risc mai mare de a dezvolta urticarie, comparativ cu populația generală, dacă întrunește unul sau mai multe criterii:

  • vârsta între 30 și 60 de ani pentru urticaria cronică;
  • vârsta sub 18 ani pentru urticaria acută;
  • sex feminin;
  • stres psiho-emoțional;
  • tratament cu AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), antibiotice, medicamente antihipertensive sau orice altă medicație;
  • istoric personal de urticarie sau angioedemă;
  • istoric personal de alte tipuri de reacții alergice;
  • boli cronice precum: dermatită atopică, eczemă subacută, lupus, patologie tiroidiană;
  • infecții recente;
  • istoric familial de urticarie, angioedem sau angioedem ereditar.

Simptome

Simptomul comun pentru toți pacienții cu urticarie clasică e reprezentat de prurit (mâncărime) de intensitate variată. În cazul pacienților cu angioedem, apare mai frecvent durerea sau senzația de arsură.

Starea generală a unui pacient cu urticarie este de obicei nemodificată, dar cazurile severe pot asocia simptomatologie sistemică, precum:

  • bronhospasm (respirație îngreunată);
  • amețeală;
  • cefalee (durere de cap);
  • greață;
  • diaree.
Urticaria 1

Diagnosticare

Prima evaluare a unui pacient cu urticarie presupune examenul obiectiv și anamneza, în vederea identificării factorului declanșator.

Analizele de laborator se vor direcționa către tipul de urticarie identificat, putând fi necesare probe suplimentare. Pentru început, se recomandă hemoleucogramă, probe renale și hepatice, probe inflamatorii, Ig E și probe hormonale tiroidiene, împreună cu anticorpii împotriva tiroidei.

Dacă istoricul este sugestiv, se vor efectua suplimentar: examen parazitologic, autoanticorpi, test la ser autolog, antigen Helicobacter Pylori și teste prick sau Ig E antigen specific.

Al treilea nivel de investigații îl reprezintă dozarea D-dimerilor și probele de coagulare, valorile complementului și anticorpilor împotriva infecțiilor virale și anticorpii împotriva receptorului de afinitate crescută Ig E.

Urticariile induse, în funcție de suspiciune, se vor evalua specific prin teste de provocare.

Trebuie făcută distincție între urticarie și alte patologii ce pot prezenta leziuni similare, precum: vasculitele, exantemele postmedicamentoase, exantemele virale, eritemul polimorf, mastocitoza.

Biopsia cutanată este rar necesară, în special dacă leziunile persistă mai mult de 24 de ore, au caracter vascular și nu răspund la antihistaminice, în vederea excluderii unei vasculite.

De asemenea, în cazul unei urticarii cronice cu evoluție ondulantă de peste 1 an, trebuie apreciat scorul de activitate, care cuprinde 2 variabile: numărul de leziuni pe 24 ore și intensitatea pruritului. Se acordă puncte de la 0-3, un scor final de 6 reprezentând un scor de activitate foarte înalt.

Tratament

Obiectivul general al tuturor terapiilor este de a opri reacția urticariană și de a preveni recurențele.

Cea mai bună opțiune este identificarea și eliminarea factorilor declanșatori. De cele mai multe ori acest lucru este, însă, imposibil, deoarece uneori sunt implicați factori multipli.

Din seria medicamentelor, cel mai frecvent incriminate sunt:

  • AINS (antiinflamatoarele nesteroidiene);
  • acidul acetilsalicilic (aspirina);

Din categoria infecțiilor se iau în considerare:

De asemenea se va încerca eliminarea stresului psiho-emoțional, la nevoie putând apela la suport psihologic.

În ceea ce privește alimentația, trebuie menționat că se recomandă un regim atunci când se identifică un factor trigger alimentar. Dacă factorul alimentar nu este identificat, se vor alege alimentele cu conținut redus de histamină.

Reacțiile pseudoalergice sunt dependente de doză și se vor evita alimentele cu aditivi, salicilați, compuși aromatici și se va insista pe reintroducerea treptată a alimentelor cu potențial alergen.

Pacienții cu urticarie trebuie să evite vasodilatația provocată de alcool sau temperaturile ridicate.

Tratamentul farmacologic se bazează pe următorii pași:

  • antihistaminicele de generație II;
  • dublarea antihistaminicului de generație II sau adăugarea unui antihistaminic de generație I (care are și proprietăți sedative); se poate crește doza până la de 4 ori;
  • adăugarea unui corticosteroid;
  • antileucotrienele;
  • agenți antiinflamatori, imunosupresori;
  • anticorpi monoclonali împotriva Ig E.

Tratamentul topic sau cremele pentru urticarie sunt menite să amelioreze temporar pruritul și pot fi pe bază de mentol, cortizon, calamină, antihistaminic de generația I sau simple ape termale.

Terapiile nonfarmacologice sunt reprezentate de fototerapia PUVA, plasmafereză sau autohemoterapie.

Pentru formele severe de urticarie acută și angioedem, se va apela la terapie parenterală cu corticosteroizi sau adrenalină.

Pentru unele forme de urticarie indusă se poate încerca desensibilizarea, prin expuneri repetate, controlate.

Autor

Dr. Soare Iulia

Medic Specialist Dermatovenerologie

Bibliografie

  1. Schaefer, Paul. “Acute and Chronic Urticaria: Evaluation and Treatment.” American Family Physician, vol. 95, no. 11, June 2017, pp. 717–724, www.aafp.org/afp/2017/0601/p717.html
  2. Nettis, Eustachio, et al. “Urticaria: Recommendations from the Italian Society of Allergology, Asthma and Clinical Immunology and the Italian Society of Allergological, Occupational and Environmental Dermatology.” Clinical and Molecular Allergy, vol. 18, no. 1, 6 May 2020, https://clinicalmolecularallergy.biomedcentral.com, 10.1186/s12948-020-00123-8
  3. Radonjic-Hoesli, Susanne, et al. “Urticaria and Angioedema: An Update on Classification and Pathogenesis.” Clinical Reviews in Allergy & Immunology, vol. 54, no. 1, 26 July 2017, pp. 88–101,https://link.springer.com, 10.1007/s12016-017-8628-1
  4. Grattan, C.E.H., and F. Humphreys. “Guidelines for Evaluation and Management of Urticaria in Adults and Children.” British Journal of Dermatology, vol. 157, no. 6, Dec. 2007, pp. 1116–1123, https://onlinelibrary.wiley.com/, 10.1111/j.1365-2133.2007.08283.x

Echipa medicală - Dermatovenerologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.