Banner Anticorpi anti-Jo1

Anticorpi anti-Jo1

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Anticorpi anti Jo-1 sunt markeri de diagnostic pentru polimiozită și apar mai frecvent la pacienții cu miozită asociată cu boala interstițială pulmonară. Întrucât dispar în perioada de remisiune a bolii, sunt utili în monitorizarea acestor afecțiuni.

Acești anticorpi sunt direcționați împotriva histidil-ARNt sintetazei, care catalizează legarea histidinei la ARNt în timpul sintezei proteinelor, și constituie un marker serologic pentru dermatomiozită/polimiozită, având o prevalenţă de 20-40%.

Miopatiile inflamatorii idiopatice (miozitele) sunt un grup de tulburări rare, dobândite, cu caracteristici primare de slăbiciune musculară și leziuni inflamatorii identificate în mușchii scheletici. În timp ce prezentări similare pot apărea în bolile musculare asociate cu boli subiacente ale țesutului conjunctiv, malignitate, infecție sau expuneri toxice, există trei soiuri idiopatice clare și distincte, mediate imun: dermatomiozita, polimiozita și miozita cu corpi de incluziune.

Dermatomiozita și polimiozita sunt caracterizate prin miozită (inflamație musculară) și implicare sistemică. Miozita implică, de obicei, musculatura proximală a membrelor, ceea ce duce la slăbiciune și oboseală, în special la sarcini precum statul în picioare din poziție așezată sau ridicarea mâinii către obiecte aflate la înălțime.

Manifestările sistemice (adică implicarea altor organe decât mușchiul scheletic) sunt aspecte importante ale fiecărei boli. Caracteristicile sistemice posibile includ disfagia, disfonia, boala pulmonară interstițială, calcificarea subcutanată, cardiomiopatia dilatativă, aritmiile, defecte atrioventriculare și caracteristicile constituționale, cum ar fi oboseala, febra și pierderea în greutate.

Dermatomiozita este asociată, în special, cu un risc crescut de dezvoltare a cancerului (miozita asociată cancerului).

Miozita cu corpi de incluziune provoacă slăbiciune în mușchii coapsei, mușchii antebrațului. De asemenea, pot apărea probleme la înghițire (disfagie). Miozita cu corpi de incluziune apare mai frecvent la bărbați decât la femei și este cea mai frecventă boală musculară dobândită la persoanele de peste 50 de ani.

Proba Anticorpi anti-Jo1 MedLife

Când este recomandată determinarea anticorpilor Anti-Jo1

Anticorpii anti-Jo1 sunt utilizați pentru evaluarea pacienților cu semne și simptome compatibile cu o boală a țesutului conjunctiv și, în special, a pacienților cu dureri musculare și slăbiciune a membrelor, semne și simptome pulmonare concomitente, fenomen Raynaud și artrită.

Testarea anticorpilor anti-Jo1 nu este utilă pentru pacienții cu un rezultat negativ pentru anticorpii antinucleari (ANA).

Procedura recoltare

Determinarea anticorpilor anti-Jo1 se realizează dintr-o probă de sânge venos, recoltată à jeun (pe nemâncate) sau post-prandial.

Nu este necesară o altă pregătire prealabilă a pacientului.

Interpretare rezultate

Valorile de referință sunt aceleași pentru toate vârstele:

  • Negativ: < 0.1 U/ml
  • Pozitiv: >= 0.1 U/ml

Se recomandă interpretarea rezultatelor în context clinic, coroborarea cu alte investigații paraclinice și urmărirea în dinamică.

* Valorile de referință sunt date de aparatură, metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.


Interferențe și limite

Serurile intens hemolizate sau lipemice pot afecta rezultatele testului.


Rezultat pozitiv

Un rezultat pozitiv mai mare de 0,1 U/ml pentru anticorpii anti-Jo1 este în concordanță cu diagnosticul de polimiozită și sugerează un risc crescut de afectare pulmonară cu fibroză.

Prezenţa acestor autoanticorpi se asociază cu o formă mai severă de boală, cu un prognostic rezervat şi recăderi mai frecvente.


Rezultat negativ

Un rezultat negativ pentru anticorpii anti-Jo1 nu exclude diagnosticul de polimiozită sau dermatomiozită.

Bibliografie

  1. Wolbert, Jonathan G, and Karla Higginbotham. “Poliomyelitis.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 21 June 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov
  2. Man Mohan Mehndiratta, et al. “Poliomyelitis.” The Neurohospitalist, vol. 4, no. 4, 28 May 2014, pp. 223–229, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1177/1941874414533352
  3. Gazeley, David, and Mary E Cronin. “Diagnosis and Treatment of the Idiopathic Inflammatory Myopathies.” Therapeutic Advances in Musculoskeletal Disease, vol. 3, no. 6, 2 Sept. 2011, pp. 315–324, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1177/1759720x11415306
  4. Oldroyd, Alexander, et al. “Idiopathic Inflammatory Myopathies – a Guide to Subtypes, Diagnostic Approach and Treatment.” Clinical Medicine, vol. 17, no. 4, 1 Aug. 2017, pp. 322–328, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.7861/clinmedicine.17-4-322

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu