Anticorpi anti-microzomiali (LKM1)

Informații generale

Anticorpii anti-LKM1 (liver-kidney microsome type 1 antibodies) sunt markeri de diagnostic ai hepatitei severe autoimune de tip 2 (HAI 2) care afectează cel mai frecvent copiii și adulții tineri.

Acești anticorpi se întâlnesc și în 2% până la 10% din serurile pacienților infectați cronic cu virusul hepatitei C (HCV).

În hepatita autoimună de tip 2, autoanticorpii-LKM1 sunt frecvenți asociați cu autoanticorpii anti-citosol hepatic de tip 1 (anti-LC1). Acești anticorpi sunt îndreptați împotriva citocromului P450 2D6 (CYP2D6), o hemoproteină (proteină ce conține hem) din reticulul endoplasmic, implicată în metabolismul a aproximativ 20% din medicamentele utilizate în mod obișnuit într-un spectru larg de discipline medicale, inclusiv psihiatrie, managementul durerii, oncologie și cardiologie. Modificarea funcției acestui citocrom CYP2D6 a fost asociată atât cu reacții adverse la medicamente, cât și cu eficacitatea redusă a acestora, existând o recunoaștere tot mai mare a sarcinilor clinice și economice asociate cu utilizarea suboptimă a medicamentelor.

Când este recomandată determinarea anticorpilor anti-microzomiali (LKM1)

Dozarea anticorpilor anti-LKM1 este recomandată în cazul suspiciunii de hepatită autoimună.

Medicul poate cere determinarea anticorpilor atunci când observă modificarea activităţii enzimelor hepatice, deoarece aproximativ 25-34% din cazurile hepatită autoimună sunt asimptomatice, dar şi pentru monitorizarea evoluţiei bolii şi a răspunsului la tratamentul urmat.

Procedura recoltare

Determinarea anticorpilor anti-LKM1 se realizează dintr-o probă de sânge venos recoltată à jeun (pe nemâncate) sau postprandial (după mese), în vacutainer fără anticoagulant, cu/fără gel separator.

Serul separat poate fi păstrat pentru o perioadă de până la 7 zile la temperaturi de 2-8°C, sau timp mai îndelungat la -20°C sau la -70°C.

Interpretare rezultate

Intervalul de referință* diferă în funcție de metoda de lucru utilizată și anume:

• ELISA: un rezultat negativ este reprezentat de un titru < 1/40;
• IFI (imunofluorescență indirectă): un rezultat negativ este reprezentat de un titru <10 U/mL.

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.