Anticorpi antinucleari (imunofluorescența)

Informații generale

Testarea anticorpilor antinucleari este recomandată atunci când se suspectează prezenţa unei boli autoimune care afectează țesuturile și organele. În mod normal, organismul produce anticorpi pentru a lupta împotriva infecțiilor, însă în cazul anticorpilor antinucleari, aceștia luptă împotriva structurilor proprii ale organismului.

Anticorpii antinucleari sunt proteinele care apar ca răspuns la antigenul antinuclear. Acești anticorpi sunt îndreptaţi împotriva antigenelor nucleare şi au fost descrişi într-o multitudine de afecţiuni autoimune sistemice şi organ-specifice.

Printre primele încercări de determinare a anticorpilor antinucleari (test ANA) poate fi menționat testul LE Cell - lupus erythematosus, realizat în anul 1948 de Malcolm Hargraves, Robert Morton și tehnicianul Helen Richmond. Deși mai puțin specific la începuturi, treptat, testul a fost îmbunătățit, ajungându-se astfel ca această analiză să evidențieze prezența anticorpilor pentru o varietate de afecțiuni sistemice.

Când este recomandată determinarea anticorpilor antinucleari

Determinarea anticorpilor antinucleari prin imunofluorescență poate evidenția o serie de afecțiuni, precum:

Lupus eritematos sistemic (LES)

Lupusul eritematos sistemic este una dintre bolile cronice cu care se poate lupta organismul uman și care afectează o multitudine de organe: pielea, articulațiile, rinichii, sistemul nervos central sau sângele.

Lupusul eritemator sistemic este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă propriile sale țesuturi (văzându-le ca fiind potențial periculoase) în loc să lupte cu bacteriile, cu virusurile sau cu microorganismele.

Sindrom Sjogren

Sindromul Sjogren este o boală cronică autoimună caracterizată prin faptul că sistemul imunitar atacă nu doar celulele și țesuturile, dar și glandele salivare și lacrimale. Boala se manifestă printr-o cantitate deosebit de redusă de fluide la nivelul gurii și ochilor. În același timp, caracterul sistemic al bolii afectează și sistemul respirator sau rinichii. Pentru identificarea acestei afecțiuni se poate folosi un test ANA ca analiză ce evidențiază anticorpii antinucleari.

Poliartrita reumatoidă

Poliartrita reumatoidă este o boală inflamatorie care afectează articulațiile organismului. Boala este cronică, caracterizată prin faptul că sistemul imunitar afectează membrana sinovială care îmbracă articulațiile, reducând astfel frecarea și respectiv deteriorarea acestora. Prin determinarea de anticorpi antinucleari prin imunofluorescență se poate evidenția prezența afecțiunii, astfel încât planul de tratament să înceapă rapid pentru ameliorarea simptomelor.

Sclerodermia

Sclerodermia este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă celulele de la nivelul pielii, mușchilor, rinichilor, dar și a sistemului circulator. Determinarea de anticorpi antinucleari evidențiază prezența bolii și ajută la monitorizarea pacienților care suferă de această afecțiune.

Procedura recoltare

Identificarea anticorpilor antinucleari prin metoda imunofluorescență necesită recoltarea de sânge prin puncție venoasă periferică a jeun (dimineața) sau postprandial (după-masă) și nu necesită o pregătire prealabilă specială a pacientului.

Interpretare rezultate

Rezultatele se exprimă sub forma unui titru (diluţia până la care poate fi detectată fluorescenţa). În cazul unui rezultat pozitiv alături de titru este menţionat şi aspectul obţinut în imunofluorescenţă.

Rezultatele testului ANA sunt evidențiate sub formă titru, după cum urmează:

• Negativ: Titru < 1:100
• Pozitiv slab: Titru 1:100 - < 1:320
• Pozitiv (sugestiv pentru afecțiuni sistemice): Titru ≥> 1:320

Aproximativ 98% dintre pacienţii cu lupus eritematos sistemic activ vor prezenta un rezultat pozitiv la screening-ul ANA (anticorpi antinucleari) prin imunofluorescenţă. Cu toate acestea, a fost identificat un grup de pacienţi cu boală lupică „ANA negativi”. Aspectele nuclear omogen şi/sau nuclear omogen inelar se corelează cu LES (lupus eritematos sistemic), activitatea bolii şi cu nefrita lupică.

Cele mai importante aspecte nucleare descrise la examenul prin imunofluorescenţă indirectă sunt:

• Anticorpi antinucleari cu aspect nuclear omogen: apar în lupusul eritematos sistemic (LES), în cazul artritei reumatoide, scleroza sistemică sau nefrită lupică;
• Anticorpi antinucleari cu aspect nuclear omogen inelar: apar cu precădere în cazurile de lupus eritematos sistemic;
• Anticorpi antinucleari cu aspect de matrice nucleară: apar în LES, în boala de ţesut conjuctiv sau boli cronice reumatice;
• Anticorpi antinucleari cu aspect pătat fin: apar în LES și în boala de țesut conjunctiv; de asemenea pot fi întâlniţi și în cazul sindromului Sjögren sau în sclerodermie;
• Anticorpi cu aspect pătat grosier: apar cu precădere în LES sau în boala mixtă de ţesut conjunctiv;
• Anticorpi antinucleari cu aspect centromer: apare în principal în sindromul CREST
• Anticorpi cu aspect omogen nucleolar: apar în cazul sclerodermiei, în cazul miozitei, în sindrom overlap de tipul miozita-sclerodermie (suprapunere);
• Anticorpi cu aspect nucleolar pătat: apar în cazul sclerodermiei;
• Anticorpi de tip clump (grămadă): apar în sclerodermie;
• Anticorpi cu aspect punctat sau puncte nucleare: apar în unele cazuri de LES, ciroza biliară primitivă, sindromul Sjögren;
• Anticorpi cu aspect centrozom sau centriol: apar în sindromul Raynaud și mai rar în sclerodermie sau CREST;
• Anticorpi cu aspect de membrană nucleară: apar în hepatita cronică asociată sau nu cu vasculită, trombocitopenie şi LES.

Pattern-ul fluorescenţei nucleare reflectă specificitatea pentru diferite afecţiuni. Astfel, imunofluorescenţa indirectă permite diagnosticul primar în cazuri clinice incerte, monitorizarea tratamentului (prin titrul ANA) şi poate furniza informaţii decisive pentru investigaţiile ulterioare.