Informații generale
Grupa sangvină Rh este una dintre cele mai complexe grupe sangvine cunoscute la om. De la descoperirea sa, a devenit a doua ca importanță după grupa sangvină ABO în domeniul medicinei transfuzionale, dar a rămas de importanță primordială în obstetrică, fiind principala cauză a bolii hemolitice a nou-născutului.
Grupele de sânge sunt: 0 (I), A (II), B (III), AB (IV), iar sistemul Rh cuprinde două grupe: pozitiv și negativ.
Rh-ul este determinat prin prezența sau absența unor antigene specifice, cel mai important fiind antigenul D. Dacă pe suprafața eritrocitelor este determinat antigenul D, Rh-ul va fi pozitiv, iar în cazul în care antigenul D lipsește, Rh-ul este negativ.
Semnificația grupului sangvin Rh este legată de faptul că antigenele Rh sunt foarte imunogene (produc un răspuns imun puternic). În cazul antigenului D, indivizii care nu produc antigenul D vor produce anti-D dacă întâlnesc antigenul D pe eritrocite transfuzate (care provoacă o reacție hemolitică de transfuzie) sau pe eritrocite fetale (care provoacă boala hemolitică a nou-născutului). Din acest motiv, statusul Rh este determinat în mod obișnuit la donatorii de sânge, primitorii de transfuzii și la viitoarele mame.
Anticorpii anti-Rh apar atunci când sângele unui pacient Rh negativ ajunge în contact cu sânge cu un Rh pozitiv, lucru care se întâmplă în cazul transfuziilor sau în timpul sarcinii.
Dacă mama are Rh-ul negativ iar fătul RH pozitiv, în cursul primei sarcini, la contactul hematiilor mamei Rh negativ cu hematiile din sângele fetal Rh pozitiv (care prezintă, așadar, antigenul D) se pot produce anticorpi anti-D în sângele matern. La o sarcină următoare, acești anticorpi anti-D vor afecta un făt Rh pozitiv, prin trecerea din sângele matern în cel fetal, distrugându-i acestuia hematiile. Se instalează astfel anemia hemolitică fetală cu eritroblastoză fetală (apariția în circulație a formelor imature de hematii, în mod compensator). Severitatea acestor fenomene depinde de momentul instalării izoimunizării și de amploarea ei, putând merge de la anemie ușoară până la insuficiență cardiacă, hepatică și placentară, generând astfel anasarca feto-placentară (edeme fetale generalizate cu ascită, lichid amniotic în exces, creșterea în volum a ficatului și a splinei, precum și a placentei). În final, se poate ajunge chiar la moartea fătului in utero.
După naștere, procesul de distrugere a hematiilor nou-născutului continuă, iar creșterea hemoglobinei indirecte duce la apariția icterului, ce poate avea diverse grade de severitate, ajungând până la afectare neurologică (icterul nuclear) cu prognostic sever.
Determinarea antigenului D (anticorpi anti-Rh D) este legată în cele mai multe cazuri de aloimunizare, care presupune apariția unei reacții patologice a organismului atunci când este expus la celule de sânge din alte grupe și cu Rh diferit. Pentru astfel de situații, la nivel mondial, au fost stabilite ghiduri terapeutice ce recomandă profilaxia pe baza imunoglobulinelor anti-D.
Chiar dacă ambii părinți prezintă un Rh pozitiv, acest lucru nu înseamnă că fătul va avea automat Rh pozitiv. Explicația este legată de codificarea genetică: factorul Rh este codificat de genele D și poate fi de tipul DD (homozigot) sau Dd (heterozigot) la cei cu Rh pozitiv și dd la cei cu Rh negativ. În cazul în care unul dintre părinți prezintă genotip Dd iar celălalt dd, fătul are șanse 50/50 de a avea unul dintre cele 2 tipuri de Rh. Din cauza acestui motiv, atenția în sarcină este sporită atunci când părinții au Rh diferit.
Când este recomandată determinarea Ac anti Rh (D)
Stabilirea Rh-ului este importantă atât în sarcină, cât și pentru posibilele transfuzii de sânge. Persoanele cu Rh negativ pot dona atât pentru persoanele cu Rh negativ, cât și pentru cele cu Rh pozitiv, în vreme ce persoanele cu Rh pozitiv pot dona exclusiv indivizilor cu Rh pozitiv.
Societatea de Obstetrică-Ginecologie şi Colegiul Medicilor din România au stabilit că determinarea Rh și, implicit, determinarea anticorpilor anti-Rh (D) trebuie efectuată la toate gravidele la prima vizită medicală prenatală. Rh-ul fătului se poate determina neinvaziv printr-un test specific făcut din sângele mamei. Dacă fătul prezintă Rh negativ, se consideră că titrul de anticorpi este rezidual și nu necesită monitorizarea deosebită a sarcinii.
Această determinare este importantă în sarcină deoarece în cazul în care mama și fătul au Rh diferit, sarcina se poate complica.
Procedura recoltare
Determinarea de anticorpi anti-Rh (D) se realizează dintr-o probă de sânge recoltată a jeun (pe nemâncate), dar și postprandial (după masă).
Interpretare rezultate
Rezultatul determinării de anticorpi anti RH este prezentat ca fiind absent (rezultat negativ) sau prezent (rezultat pozitiv), pe buletinul de analize fiind indicat: anticorpi anti-eritrocitari absenți dacă aceste antigene nu au fost identificate în sângele pacientului.
Rezultat pozitiv
Dacă rezultatul este unul pozitiv, pe buletinul de analiză vor fi raportați anticorpii identificați. Dacă printre aceștia sunt și anticorpi anti-Rh D care duc la reacții patologice, va fi menționat și titrul acestora pentru ca nivelul de anticorpi să fie evaluat periodic și în funcție de acesta medicul să poată indica tratamentul necesar.
În cazul unui rezultat pozitiv, medicul poate recomanda tratament pe bază de imunoglobuline D și va monitoriza sarcina în funcție de nivelul determinat al anticorpilor Rh D. Dacă la prima determinarea titrul de anticorpi anti-Rh D este mai mic de 15 UI/ml, nivelul acestora va fi măsurat în cea de-a 20-a săptămână de sarcină și apoi în fiecare lună până la naștere, dacă titrul rămâne constant și nu sunt observate oscilații majore.
În cazul în care titrul de anticorpi anti-Rh D determinat este mai mare de 15 UI/ml, monitorizarea se va face constant până în săptămâna 32 de sarcină. Dacă după săptămâna 32 de sarcină titrul de anticorpi este mai mic de 15 UI/ml, medicul poate indica evaluarea stării fetale prin profil biofizic și test non-stress (cardiotocografie).
Titrul staționar sau creșterea la mai puțin de 4 ori față de titrul inițial al anticorpilor anti D sugerează posibilitatea ca fătul să aibă Rh negativ.
Monitorizarea anticorpilor anti RH D este decisă de medic, individualizat.
Rezultat negativ
În cazul în care analiza de laborator indică un rezultat negativ, adică absența anticorpilor anti RH, gravida și fătul au Rh similar și sarcina nu pune probleme legate de aloimunizare.
Bibliografie
- Societatea de Obstetrică şi Ginecologie şi Colegiul Medicilor din România – Conduita în sarcina cu incompatibilitate în sistem Rh, Publicat de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România şi Colegiul Medicilor din România Editor: Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, https://sogr.ro
- Testarea prenatală a anticorpilor, De Linda Rath, Analizat de Traci C. Johnson, MD pe 17 martie 2020, Web MD, https://www.webmd.com/
- Factorul Rh, Cleveland Clinic, https://my.clevelandclinic.org
- Dean, Laura. “The Rh Blood Group.” Nih.gov, National Center for Biotechnology Information (US), 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/
- NHS Choices. Overview - Rhesus Disease. 2022, www.nhs.uk/
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.