D-dimeri (DD)

Informații generale

În timpul procesului de coagulare se activează trombina, substanţă responsabilă pentru transformarea fibrinogenului în fibrină, o proteină. D-dimerii sunt produși de degradare specifici ai fibrinei. Altfel spus, D-dimeri apar în organism ori de câte ori se produce procesul de coagulare, dar determinarea lor în afara unor circumstanțe bine stabilite arată existența unui potențial pericol pentru organism. Să spunem că ne-am tăiat la o mână, moment în care organismul începe singur să rezolve problema prin crearea de cheaguri care să oprească sângerarea. Când sângerarea a fost oprită, procesul se inversează, cheagurile se distrug și, ca urmare a distrugerii lor după ce procesul de coagulare a rezolvat problema leziunii, în sânge apar D-dimeri. Acesta este un proces fiziologic perfect normal. Dacă nivelul acestui produs de degradare al proteinei de coagulare este determinat la un nivel ridicat, în afara unui indiciu clinic care să explice necesitatea lui, poate fi suspicionată existența chegurilor de sânge în sistemul circulator.

Determinarea nivelului de D-dimeri din organism este utilizată pentru evaluarea afecțiunilor asociate cu hipercoagulare sau fibrinoliză excesivă.

Testul este utilizat împreună cu alte analize și investigații pentru diagnosticul și monitorizarea afecțiunilor ce predispun la hipercoagulabilitate și tromboembolie.

În mod uzual, determinarea D-dimerilor în sânge este făcută atunci când medicul suspicionează existența cheagurilor semnificative, cum se întâmplă, spre exemplu, în tromboza venoasă profundă, o afecțiune care duce la apariția cheagurilor în special la nivelul picioarelor.

Analiza poate să fie numită și test de calcul pentru degradarea fibrinei, din moment ce D-dimeri apar în organism atunci când proteina coagulării, fibrina, începe să se degradeze.

Când este recomandată determinarea D-dimeri

Determinarea pentru D-dimeri poate fi recomandată pentru confirmarea unui anumit diagnostic atunci când simptomele pacientului și alte analize indică existența respectivei afecțiuni, sau poate fi utilizată tocmai pentru a exclude o afecțiune din lista celor posibile. Determinarea D-dimeri este la fel de eficientă în ambele situații.

În cele mai dese cazuri, determinarea D-dimeri este recomandată pentru diagnosticarea trombozei venoase profunde și a embolismului pulmonar. În cazul trombozei venoase profunde, pacientul prezintă simptome specifice cum ar fi durere, înroșirea și umflarea piciorului/picioarelor.

În cazul unui embolism pulmonar, un cheag de sânge a ajuns la nivelul plămânului și provoacă probleme în respirație, ritmul cardiac devine alert, pacientul prezintă dureri toracice și tuse. La pacienții suspectați de aceste afecțiuni (tromboză venoasă profundă sau embolism pulmonar), obținerea unui rezultat negativ la determinarea D-dimeri duce la excluderea în procent de 85-91% a acestor diagnostice. La pacienții din ambulator, determinarea D-dimeri este un test uzual pentru excluderea diagnosticului de tromboză venoasă profundă.

Dacă analiza de laborator indică existența D-dimeri în organism, asta nu înseamnă, automat, că pacientul are un cheag de sânge. Alte teste de laborator sunt necesare pentru confirmare.

Riscul de a dezvolta cheaguri de sânge crește atunci când:

• Pacientul are o boală a sistemului imunitar;
• Pacientul a trecut printr-o intervenție chirurgicală majoră;
• Pacientul a suferit o leziune semnificativă (ex. membru rupt);
• După o perioadă lungă de spitalizare sau de imobilizare la pat;
• Pacientul are anumite tipuri de cancer.

Determinarea D-dimeri este folosită și pentru evaluarea medicală a coagulării intravenoase diseminate (CID), afecțiune care duce la formarea de cheaguri în vasele mici de sânge și la apariția frecventă a sângerărilor. Este o afecțiune severă care, netratată, poate să pună viața în pericol. În cazul pacienților diagnosticați cu această afecțiune, determinarea D-dimeri este utilă pentru evaluarea tratamentului. Dacă nivelul D-dimeri scade, este o indicație că schema terapeutică are eficiența scontată.

Determinarea D-dimerilor este utilă și într-o serie mai lungă de afecțiuni la nivelul sistemului cardiovascular. Este o analiză utilă pentru investigarea pacienților la care există suspiciunea de disecție de aortă. Chiar și o singură determinare D-dimeri are o valoare predictivă importantă în ceea ce privește prognosticul supraviețuirii în următorii doi (2) ani a pacienților cu fibrilație arterială cronică. În cazul în care astfel de pacienți prezintă niveluri crescute de D-dimeri, schema de tratament poate să fie adaptată pentru a-i mări eficiența.

În cazul pacienților cu insuficiență cardiacă, analiza D-dimeri este utilă pentru a clasifica pacienții în grupe de risc. Atunci când acest test este realizat împreună cu analiza altor factori trombotici, pot fi calculați factorii de risc pentru orice tip de boală coronariană.

La pacientele cu trombofilie precum și la cele cu infertilitate primară sau secundară, determinarea D-dimeri este folosită uzual ca marker al trombofiliei subclinice.

Determinarea D-dimeri este recomandată și în cazul pacientelor cu neoplasm mamar. Valorile crescute sunt în concordanță cu stadiul tumorii, motiv pentru care determinarea exactă a nivelului de D-dimeri este utilă la identificarea metastazelor ganglionare.

În cazul femeilor însărcinate și al celor care abia au născut, determinarea D-dimeri trebuie utilizată și interpretată cu prudență. Nivelul D-dimerilor din sânge cresc progresiv pe tot parcursul sarcinii și au o valoare predictivă slabă în excluderea diagnosticului de tromboză venoasă profundă după 20 săptămâni de gestație. În timpul travaliului sunt cunoscute creșteri semnificative ale nivelului D-dimerilor și scăderea este rapidă la 3 zile post-partum. Abia la 4 săptămâni după naștere D-dimerii revin în intervalul de valori normale și pot avea utilitate clinică.

În cazul pacienților care au COVID-19 nu există, deocamdată, un consens cu privire la utilizarea acestei analize. Totuşi, o serie de studii de dată recentă au documentat faptul că cei mai mulți dintre cei care au COVID-19 au un nivel ridicat de D-dimeri. Alte studii au indicat faptul că nivelul de D-dimeri poate să fie asociat cu severitatea bolii: cu cât nivelul este mai ridicat, cu atât afecțiunea este mai agresivă și necesită tratament mai îndelungat. Deocamdată, toate aceste date medicale sunt încă în stadiu de evaluare, dar este unanim acceptat faptul că bolnavii de COVID-19 au și probleme legate de coagularea sângelui, deci și în cazul lor determinarea D-dimeri poate fi utilă în identificarea unei scheme de tratament potrivite pacientului.

Procedura recoltare

Analiza nu necesită pregătiri speciale. Determinarea D-dimeri se face dintr-o probă de sânge recoltată a jeun (pe nemâncate), dar și post prandial (după masă).

Interpretare rezultate

Un nivel crescut de D-dimeri este un indicator clar că există cheaguri de sânge în organism, ci trebuie interpretat în corelație cu alte teste și investigații medicale.

Determinarea D-dimeri este un test de laborator cantitativ, concentrațiile D-dimeri sunt exprimate în μg/mL echivalenți de fibrinogen, fiind corelați cu cantitatea de fibrinogen folosită pentru prepararea D-dimer standardului. Cantitatea efectivă de D-dimeri este aproximativ 50% din această valoare şi se calculează după o formulă exactă: 0.5 μg/mL FEU=0.25 μg/mL D-dimeri.

Valorile de referință*, cele considerate ca reprezentând un nivel normal D-dimeri, sunt stabilite ca fiind mai mici de 0.5 μg/mL FEU.

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.