Proteina S

Informații generale

Proteina S, cunoscută în limbajul de specialitate ca PRO S, este o glicoproteină plasmatică dependentă de vitamina K care este sintetizată în celulele endoteliale, ficat și megakariocite. Mai mult de jumătate din cantitatea circulantă de proteină S este legată de proteina de legare a fracțiunii C4b.

La om, proteina S este codificată de gena PROS1 și joacă un rol important în coagulare. În mod normal, proteina S este prezentă în cantități mici în sânge și, alături de proteina C, ajută la coagularea excesivă a sângelui prin inactivarea factorilor V și VIII. Totuși, un dezechilibru remarcat la oricare din cele două proteine menționate mai sus înseamnă o problemă de coagulare care poate bloca circulația sângelui în vene sau artere.

Totodată, un deficit de proteina S poate duce la apariția trombozei venoase recurente la care se poate asocia embolismul pulmonar. Aceste afecțiuni apar în special la pacienții tineri. Totuși, incidența deficitului de proteină S nu este foarte bine clarificată, dar în cazul populației caucaziene care a avut un episod trombotic studiile au demonstrat o rată de incidență de maximum 5%.

Un deficit de proteină S s-a mai observat și în anumite afecțiuni autoimune ori inflamatorii unde se înregistrează o creștere a proteinei de legare a fracțiunii C4b și concomitent cu o scădere a fracțiunii libere, dar și în alte situații, precum:

• În sarcină;
• Pe timpul administrării contraceptivelor orale;
• În afecțiunile hepatice;
• În tromboza venelor cerebrale;
• În administrarea tratamentului cu anticoagulante orale;
• În nefropatie diabetică;
• În purpură trombotică trombocitopenică.

Există trei tipuri de situații în care deficitul de proteină S poate semnala următoarele disfuncționalități:

• tipul I (reprezintă o dereglare cauzată de prezența unei cantități insuficiente de proteina S pentru a controla cascada coagulării);
• tipul II (se referă la o cantitate normală de proteină S, care funcționează însă anormal, aceasta fiind incapabilă să-și exercite funcția, ca urmare a unor defecte moleculare);
• tipul III (proteina S liberă se găsește în cantități scăzute, ca urmare a unei activități reduse, în timp ce proteina S totală se găsește în cantități normale).

Tot proteina S este cea care acoperă şi temutul virus SARS-CoV-2 care a provocat pandemia din 2020. Mai exact, un număr mare de proteine S glicozilate sunt cele care acoperă suprafaţa acestui virus şi se leagă de enzima de conversie a receptorului celulei gazdă, mediind intrarea în celulele virale. Când proteina S se leagă de receptor, intrarea coronavirusului în celula corpului gazdă se face tocmai prin activarea proteinei S.

Când este recomandată determinarea proteinei S

Determinarea nivelului de proteina S din sânge este recomandată pentru detectarea cauzei trombozei venoase profunde mai ales în cazul pacienților tineri. De asemenea, și apariţia acestor tromboze în zone neobișnuite precum vase hepatice, vase renale ori vase cerebrale, duce la necesitatea unei testări a nivelului de proteină S. Și în cazul pacienților cu istoric familial pozitiv la evenimente trombotice este necesară o testare, dar și înaintea începerii administrării tratamentelor cu anticoncepționale orale la pacientele cu antecedente de trombocite sau cu istoric familial pozitiv.

Procedura recoltare

Recoltarea se face din sânge venos, à jeun (pe nemâncate). Dacă pacientul este sub tratament cu anticoagulante, atunci medical va cere întreruperea medicației cu 2 săptămâni înaintea recoltării propriu-zise. În cazul tratamentului cu heparină, oprirea medicației trebuie făcută cu doar 2 zile înainte.

Interpretare rezultate

Intervalul de referință poate să difere în funcție de laborator și de metoda utilizată.

Nivelul normal de proteină S la femei este cuprins între 54.7% și 123.7%, iar la bărbați între 74.1% și 146.1%.

Tot ceea ce este sub sau peste aceste limite necesită investigații suplimentare. Analiza de sânge pentru proteina S detectează toate cele trei tipuri de deficit, dar nu permite și diferențierea lor.

De aceea, în cazul determinării unei activități scăzute a proteinei S, este recomandată și testarea antigenului proteinei S totale și libere.