Anticorpi anti-Strongyloides IgG

Informații generale

Strongiloidoza este o infecție ce se poate manifesta în formă acută sau cronică. Boala este provocată de un vierme, un parazit numit Strongyloides stercoralis. Testul de laborator pentru determinarea anticorpilor anti-Strongyloides IgG este analiza prin intermediul căreia se stabilește dacă organismul a fost expus unei asemenea infecții și dacă a dezvoltat anticorpi.

Acest parazit se întâlnește în special în zonele tropicale și subtropicale și este răspândit în estul Statelor Unite. Pentru România nu există estimări cu privire la răspândirea acestei infecții, dar cele mai recente date din SUA arată că aproximativ 6% din populația testată a dezvoltat anticorpi anti-Strongyloides.

Larvele parazitului Strongyloides stercoralis, nematodele, ajung în organism prin piele. Ele pătrund în pielea expusă pentru ca mai apoi să migreze spre plămâni. Până să ajungă la plămâni, larva se stabilește în intestinul subțire, unde trece printr-un proces de maturizare și se transformă în vierme adult.

Acești viermi produc ouă care se dezvoltă și ajung în tractul gastrointestinal și care, în mare parte, sunt eliminate din organism prin scaun. Tot acest proces – de la penetrarea larvelor prin piele și până la excreție – durează, în medie, aproximativ 3-4 săptămâni.

Larvele care nu sunt eliberate din organism prin scaun migrează spre plămâni și pot rămâne în organism ani sau chiar zeci de ani. Acest ciclu de viață al parazitului reprezintă autoinfecție.

Dacă la cei mai mulți pacienți infestați cu Strongyloides stercoralis boala se manifestă sub formă acută sau cronică, la cei care au sistemul imunitar compromis, cum sunt pacienții cu HIV, autoinfecția poate să ducă la hiperinfecție, care este foarte agresivă și poate fi fatală.

Pentru ca larvele să nu ajungă la plămâni sau la nivelul altor organe, este necesar tratament specific. În lipsa tratamentului, infecția poate să ducă la septicemie și meningită.

Strongiloidoza acută presupune localizarea larvelor acestui parazit la nivelul pielii, iar manifestările sale sunt: prurit, mâncărime, înroșirea pielii în punctele prin care parazitul a intrat în organism. În anumite cazuri, dacă parazitul a migrat spre plămâni, pot să apară stări de disconfort respirator sau tuse seacă.

Dacă paraziții intră în tractul gastrointestinal, pacienții au dureri abdominale, constipație, diaree, și, în cazuri rare, anorexie. Strongiloidoza cronică este asimptomatică în cele mai multe cazuri, dar atunci când apar semne și simptome, ele presupun manifestări la nivelul pielii și dezechilibre gastrointestinale, simultane.

Pacienții suferă de arsuri gastrice, balonare, dureri la nivelul stomacului, episoade de diaree și constipație. În cazuri foarte rare apar sângerări în scaun. Urticaria este un alt simptom al infecției cronice.

La pacienții cu infecție cronică, nu doar nivelul anticorpilor anti-Strongyloides IgG este ridicat, ci și cel al anticorpilor de tip IgE. La pacienții cu hiperinfecții, manifestările sunt multiple și, pe lângă iritațiile și mâncărimile de la nivelul pielii, apar și:

Semne și simptome gastro-intestinale:

• Dureri abdominale, greață, vomă, diaree;
• Obstrucție intestinală;
• Hemoragie la nivelul stomacului;

Semne și simptome pulmonare:

• Tuse, probleme de respirație;
• Pneumonie;
• Blocarea căilor respiratorii;

Semne și simptome neurologice:

• Meningită Gram negativă;
• Existența parazitului în sistemul nervos central.

O parte dintre semnele și simptomele asociate cu strongiloidoza sunt perfect asemănătoare cu cele care apar în cazul pacienților cu cisticercoză, o infecție a țesuturilor provocată de dezvoltarea larvelor, cisticercilor, de tenie porcină. Tocmai pentru a distinge între aceste infecții, se realizează determinarea anticorpilor anti-Strongyloides IgG – screening.

Când este recomandată determinarea anticorpilor anti-Strongyloides IgG

Determinarea anticorpilor anti-Strongyloides IgG este recomandată atunci când medicul suspectează infecția cu acest parazit.

Această analiză este recomandată și pacienților care:

• au început sau urmează să înceapă tratament cu corticosteroizi sau alte imunosupresoare;
• au fost diagnosticați, deja, cu infecții HTLV 1;
• au fost diagnosticați cu leucemie sau limfoame;
• așteaptă un transplant de organ;
• au eozinofilie persistentă cu o cauză inexplicabilă;
• au călătorit recent în zone cu infecții endemice cu Strongyloides.

Procedura recoltare

Determinarea anticorpilor anti-Strongyloides IgG nu necesită pregătiri speciale. Analiza se realizează dintr-o probă de sânge care poate fi recoltată a jeun (pe nemâncate), dar și postprandial (după masă).

Interpretare rezultate

Rezultatele acestei analize de laborator se prezintă ca pozitive sau negative, indicând dacă infecția cu Strongyloides este sau nu prezentă în organism.

Rezultatul trebuie interpretat de un specialist, corelat cu tabloul clinic al pacientului și tot specialistul este cel care poate recomanda cel mai potrivit tratament pentru pacient.