Anticorpi anti Toxoplasma gondii IgM

Informații generale

Toxoplasma gondii este un parazit care a fost clasificat în trei genotipuri: tipul III este frecvent la animale, tipul II este asociat cu infecția cronică la om, iar tipul I este reprezentat de toxoplasmoza congenitală.

În cele mai multe cazuri, omul ia de la pisică Toxoplasma, felina ingerând unul dintre aceste genotipuri care mai apoi își începe ciclul de replicare la nivelul intestinului subțire al acesteia.

Ciclul de viață al Toxoplasmei presupune 3 etape:

• trofozoit: forma invazivă responsabilă de manifestările acute ale infecției;
• chist: responsabil de infecția persistentă și latentă;
• oochist: nu se întâlnește la om, numai la pisică (gazda obligatorie), are rol în ciclul evolutiv al Toxoplasmei și în transmiterea infecției.

Parazitul este ubicuitar în natură, putând infecta orice mamifer, însă ciclul evolutiv complet se realizează numai la familia Felidae (din care face parte și pisica), unde parazitul se reproduce și este eliminat prin materiile fecale sub formă de oochiști.

Transmiterea de la om la om nu este cunoscută, cu excepția celei in utero.

Modalități rare de transmitere a infecției cu Toxoplasmă sunt transfuziile de sânge provenit de la persoane aflate în stadiul de parazitemie și infecțiile de laborator.

Până la această data nu există informații suficiente despre gradul și durata imunității la Toxoplasmă, dar este demonstrat și unanim acceptat că anticorpii specifici IgG persistă toată viața.

Analize multiple pe testele serologice pozitive au arătat că infecția cu Toxoplasmă se întâlnește mult mai des la persoanele mature, iar procentajul testelor pozitive crește cu vârsta.

Când este recomandată determinarea anticorpilor Toxoplasma gondii IgM

Determinarea anticorpilor IgM pentru Toxoplasmă este indicată în special femeilor care își doresc să rămână însărcinate dar și celor care au obținut deja o sarcină cu scopul de a reduce riscul de transmitere la făt și complicațiilor ulterioare.

IgM Toxoplasma este o analiză recomandată în:

• stabilirea diagnosticului de toxoplasmoză;
• evaluarea statusului imun față de Toxoplasma gondii.

În cele mai multe situații, infecția cu Toxoplasmă nu dă simptome, dar există și persoane care au manifestări clinice după ce au contractat infecția, iar acestea seamănă cu simptomele de gripă:

• Dureri de cap;
• Dureri în tot corpul;
• Febră;
• Stare de oboseală accentuată.

În cazuri grave și extrem de rare ale infecției cu Toxoplasmă, simptomele pot fi:

• Lipsa coordonării;
• Stare de confuzie;
• Convulsii;
• Probleme de respirație;
• Vedere încețoșată.

În cazul în care infecția cu Toxoplasma este luată de la mamă, sugarul este posibil să aibă următoarele simptome:

• Convulsii;
• Icter (pielea și ochii îngălbeniți);
• Infecții oculare;
• Ficatul sau splina au dimensiuni mari.

Procedura recoltare

Determinarea IgM Toxoplasmă nu necesită pregătiri speciale. Se realizează dintr-o probă de sânge recoltată în orice moment al zilei.

Interpretare rezultate

Rezultatul pentru analiza anticorpilor IgM pentru Toxoplasmoză se prezintă ca pozitiv/ negativ sau reactiv/nonreactiv, iar valorile de referință diferă în funcție de metoda de laborator folosită.

ELFA

• Nonreactiv: Index: <0.499
• Echivoc: Index: 0.500 – 0.599
• Reactiv: Index: >0.600

ECLIA

• Nonreactiv: < 0.83 S/CO
• Echivoc: 0.83-1.0 S/CO
• Reactiv: >= 1.0 S/CO

Diagnosticul de infecție recentă cu Toxoplasma gondii nu se stabilește niciodată pe baza unui singur rezultat pozitiv pentru anticorpii anti-Toxo-IgM din cauza persistenței îndelungate a acestui tip de anticorpi la unii pacienți și posibilității prezenței de anticorpi IgM “naturali” față de antigenele Toxoplasmei, în absența infecţiei.

Anticorpii de tip IgM pentru Toxoplasmă sunt detectați, de obicei, la pacienții cu infecție primară recentă, dar pot fi întâlniți și la cei cu infecții reactivate sau secundare.

Cea mai sigură metodă pentru diagnosticul infecţiei fetale cu Toxoplasmă este PCR din lichidul amniotic, analiză care are o sensibilitate de 83-97.5% și o specificitate de 100% la gravidele care au prezentat seroconversie în cursul sarcinii. La probele recoltate într-un stadiu precoce al infecției acute, anticorpii IgM pot fi absenți.

La unii pacienți, anticorpii IgM pentru Toxoplasmă dispar precoce, în decurs de 3 săptămâni de la debut, iar acestor pacienți le sunt utile determinările IgG în dinamică.

La pacienţii diagnosticaţi cu corioretinită activă indusă de Toxoplasma gondii, anticorpi IgM nu sunt, de obicei, detectabili.

Prezența sau absența anticorpilor pentru Toxoplasmă nu poate fi folosită pentru a evalua eficacitatea tratamentului.