Virusul varicelo-zosterian (VZV) face parte din familia Herpesviridae si este agenul etiologic al varicelei (varsatul de vant) in copilarie si a zonei-zoster la adulti, varstnici. Calea de transmitere a virusului este aeriana. Transmisia se face foarte usor de la o persoana la alta, astfel incat pana la varsta scolarizarii marea majoritate a copiilor au trecut prin boala. Mentinerea lantului epidemic al virusului, virus ce nu paraziteaza decat omul, este posibila datorita persistentei virusului latent si infectarii noilor generatii de copii susceptibili, de la subiectii adulti cu zona zoster¹. Varicela este o viroza eruptiva, caracterizata prin aparitia de vezicule-pustule pruriginoase cutanate centripete, localizate in special pe trunchi si mai putin la nivelul extremitatilor. Acestea apar in valuri¹. Este o boala infecto-contagioasa, copilul infectat fiind sursa de infectie in perioada de incubatie a bolii (10-21 zile) si in primele zile de boala. Desi se vindeca, virusul poate ramane in ganglionii senzitivi. Peste ani, cateva decade, pot aparea reactivari ce se manifesta sub forma bolii numita zona-zoster¹. In prima jumatate a sarcinii, virusul poate fi transmis de la mama la fat si astfel poate cauza varicela congenitala (anomalii oculare, afectarea SNC, hipoplazia extremitatilor, leziuni cutanate) (4). Daca femeia insarcinata dezvolta eruptia herpetica in ultimele 5 zile de sarcina sau in primele 2 zile postpartum nou nascutul va avea risc sa faca varicela neonatala (in lipsa tratamentului, pana la 30% dintre nou nascuti dezvolta o forma severa) (4). Zona zoster debuteaza prin durere acuta intr-un anumit teritoriu cutanat inervat de un ganglion senzitiv. Ulterior aparitiei durerii se observa o eruptie herpetica in aceeasi zona. Nevralgia poate persista mult timp dupa disparitia eruptiei¹. Reactivarea virusului se face ca urmare a unei stari de imunodeficienta, oboselii, stresului, senescentei etc. Diagnosticul serologic al infectiilor cu VZV se realizeaza prin evidentierea anticorpilor IgG, IgA, IgM. Este util in cazul formelor atipice, pneumoniei, afectarii cerebrale, infectiilor din timpul sarcinii, perinatale, evaluarii imunizarii prin vaccinare. Primii anticorpi care apar sunt cei de tip IgM, la 2-5 zile de la debutul simptomelor, iar urmatorii sunt cei IgG (persista toata viata). Anticorpii IgM dispar in cateva saptamani sau luni ². Infectia primara poate fi prevenita prin vaccinare.
Determinarea anticorpilor IgM anti VZV este recomandata in diagnosticul infectiei recente cu virus varicelo-zosterian;
Un rezultat negativ confirmat exclude o infectie recenta cu VZV sau o reactivare.
Un rezultat pozitiv pentru IgM arata cel mai frecvent o infectie recenta cu VZV;
In cazul unui rezultat negativ dar cu persistenta suspiciunii clinice a infectiei, se recomanda repetarea serologiei peste 2-3 saptamani.
Nu necesita o pregatire prealabila.
