Descriere: 

Virusurile herpes simplex tipurile 1 si 2 fac parte din familia Herpesviridae si sunt virusuri ADN cu patogenitate pentru oameni (determina infectii acute si recurente)¹. Infectiile cu herpesvirus 1 si 2 sunt intalnite pe tot globul dar seroprevalenta acestora variaza in diferite regiuni geografice. In general, infectia cu herpes simplex tipul 1 este mai frecventa decat cea cu tipul 2.

Amandoua tipurile de virus infecteaza celulele epiteliale ale mucoaselor: tipul 1 afecteaza mai frecvent regiunea orofaciala determinand herpesul labial, iar tipul 2 regiunea anala si genitala determinand herpesul genital.

Infectarea se face de la o persoana la alta, prin contact direct cu tesuturile sau fluidele continatoare de virus si este caracterizata prin aparitia unor manifestari variate din punct de vedere clinic: eruptii veziculare, gingivostomatita, keratita, leziuni ale tractului genital, encefalita, meningita aseptica, herpes neonatal, infectie primara diseminata. Infectia cu cele doua tipuri de virus herpes simplex poate avea manifestari diferite semnificativ atat din punct de vedere clinic cat si al gravitatii.² Primoinfectia cu tipul 1 apare cel mai frecvent in copilarie si determina herpesul orolabial.

Se observa reactivari, la intervale variabile de timp, manifestate prin leziuni la nivelul mucoaselor si a comisurilor bucale.² Infectia cu tipul 2, cauza a infectiilor urogenitale se intalneste aproape exclusiv la adulti.

Transmiterea acestuia se face in principal pe cale sexuala Au fost intalnite si cazuri de infectii urogenitale cu tipul 1.

Herpesul genital poate fi asimptomatic sau simptomatic: manifestari locale ( prurit, durere locala, la femei apar vezicule pe labii, vagin, la barbat pe gland, preput) si manifestari generale (febra, cefalee, mialgii). In timpul infectiei primare cat si a recurentei, virusul este activ si transmisibil.

Cel mai grav este herpesul neonatal. Infectarea are loc la nastere, la trecerea fatului prin canalul cervical atunci cand mama trece printr-o infectie primara sau recurenta.

Riscul transmisiei infectiei este mai mare la nounascutii ai caror mame au facut primoinfectia aproape de termenul nasterii .

Testele serologice sunt de ajutor in identificarea femeilor cu risc crescut pentru o infectie primara (anticorpi anti HSV2 negativi). Se efectueaza testarea serologiei partenerului pentru a putea evalua riscul unei primoinfectii. ³

Diagnosticul infectiei cu HSV se face pe baza aspectului clinic si cu ajutorul unor teste de laborator: evidentierea ADNului viral, culturi ale virusului si teste serologice² .

Recomandari  in cazul femeilor insarcinate, confirmarea/infirmarea unei infectii posibile cu HSV tip 1 si/sau 2 si determinarea riscului unei posibile infectii perinatale ³;

Recomandari: 

Determinarea anticorpilor IgG anti HSV 1 – 2 este recomandata in cazul femeilor insarcinate pentru confirmarea / infirmarea unei infectii posibile cu HSV tip 1 si/sau 2 si determinarea riscului unei posibile infectii perinatale ³.

Interpretare valori mici: 

Valori negative ale anticorpilor IgG anti HSV tip 1-2 se intalnesc in:

  • lipsa infectarii cu HSV 1 sau 2;

  • persoana infectata cu HSV 1 sau 2, dar intr-un stadiu incipient al infectiei primare (nu a avut loc seroconversia: in unele cazuri, seroconversia poate aparea dupa 3 luni) ³;

 

Interpretare valori mari: 

Prezenta anticorpilor de tip IgG indica

  • expunerea anterioara la virusurile herpes simplex 1 sau 2, dar nu indica neaparat ca acestea sunt cauza unei boli acute;

  • in cazul unui pacient care nu prezinta istoric de leziuni sugestive pentru herpes, un rezultat pozitiv poate indica o primoinfectie asimptomatica. ³

 

Interferente analitice: 

Detectarea anticorpilor de tip IgG anti Herpes simplex 1-2 nu trebuie sa fie folosita ca test de prima intentie in diagnosticul infectiei cu HSV.

In cazul pacientilor la care se suspicioneaza o infectie acuta cu HSV se recomanda recoltarea de probe din leziunile orale, genitale si detectarea HSV 1 si 2 prin tehnici PCR² ;

Serurile recoltate prea devreme in timpul unei infectii cu HSV pot sa nu aiba nivele detectabile de anticorpi IgG ² ;

Prezenta anticorpilor de tip IgG anti HSV tip 1 sau tip 2 nu diferentiaza o infectie recenta de una mai veche² ;

Serologia HSV nu poate diferentia infectiile genitale de cele nongenitale² ;

Se pot intalni rezultate fals pozitive.

Se recomanda repetarea testarii sau testarea cu o alta metoda in cazul in care pacientul are o probabilitate scazuta de infectie cu HSV ² .