Descriere: 

Virusurile herpes simplex tipurile 1 si 2 fac parte din familia Herpesviridae si sunt virusuri ADN cu patogenitate pentru oameni (determina infectii acute si recurente)¹.

Infectiile cu herpesvirus 1 si 2 sunt intalnite pe tot globul dar seroprevalenta acestora variaza in diferite regiuni geografice.

In general, infectia cu herpes simplex tipul 1 este mai frecventa decat cea cu tipul 2.

Amandoua tipurile de virus infecteaza celulele epiteliale ale mucoaselor: tipul 1 afecteaza mai frecvent regiunea orofaciala determinand herpesul labial, iar tipul 2 regiunea anala si genitala determinand herpesul genital.

Infectarea se face de la o persoana la alta, prin contact direct cu tesuturile sau fluidele continatoare de virus si este caracterizata prin aparitia unor manifestari variate din punct de vedere clinic: eruptii veziculare, gingivostomatita, keratita, leziuni ale tractului genital, encefalita, meningita aseptica, herpes neonatal, infectie primara diseminata. Infectia cu cele doua tipuri de virus herpes simplex poate avea manifestari diferite semnificativ atat din punct de vedere clinic cat si al gravitatii.²

Primoinfectia cu tipul 1 apare cel mai frecvent in copilarie si determina herpesul orolabial. Se observa reactivari, la intervale variabile de timp, manifestate prin leziuni la nivelul mucoaselor si a comisurilor bucale.² Infectia cu tipul 2, cauza a infectiilor urogenitale se intalneste aproape exclusiv la adulti.

Transmiterea acestuia se face in principal pe cale sexuala Au fost intalnite si cazuri de infectii urogenitale cu tipul 1.

Herpesul genital poate fi asimptomatic sau simptomatic: manifestari locale ( prurit, durere locala, la femei apar vezicule pe labii, vagin, la barbat pe gland, preput) si manifestari generale (febra, cefalee, mialgii). In timpul infectiei primare cat si a recurentei, virusul este activ si transmisibil.

Cel mai grav este herpesul neonatal. Infectarea are loc la nastere, la trecerea fatului prin canalul cervical atunci cand mama trece printr-o infectie primara sau recurenta.

Riscul transmisiei infectiei este mai mare la nounascutii ai caror mame au facut primoinfectia aproape de termenul nasterii .

Testele serologice sunt de ajutor in identificarea femeilor cu risc crescut pentru o infectie primara (anticorpi anti HSV2 negativi).

Se efectueaza testarea serologiei partenerului pentru a putea evalua riscul unei primoinfectii. ³ Diagnosticul infectiei cu HSV se face pe baza aspectului clinic si cu ajutorul unor teste de laborator: evidentierea ADNului viral, culturi ale virusului si teste serologice² .

Recomandari  in cazul femeilor insarcinate, confirmarea/infirmarea unei infectii posibile cu HSV tip 1 si/sau 2 si determinarea riscului unei posibile infectii perinatale ³;

Recomandari: 

Determinarea anticorpilor IgM anti HSV 1 – 2 este recomandata diagnosticul infectiilor acute cu HSV³;

Interpretare valori mici: 

Valori negative ale anticorpilor IgM anti HSV tip 1-2 se intalnesc in:

  • absenta infectiei active cu HSV 1 si/ sau 2;

  • persoana infectata cu HSV 1 sau 2, dar intr-un stadiu incipient al infectiei primare (nu a avut loc seroconversia);

 

Interpretare valori mari: 

Prezenta anticorpilor de tip IgM anti HVS 1-2 indica

  • infectie recenta HSV²;

  • prezenta anticorpilor IgM anti HSV1-2 poate indica o infectie primara sau reactivarea infectiei latente si nu poate face diferenta dintre cele doua².

 

Interferente analitice: 

Persoanele infectate cu HSV pot sa nu sa prezinte nivele detectabile de anticorpi IgM in stadiul incipient al infectiei;

Un rezultat negativ nu trebuie neaparat sa excluda o infectie primara sau o reactivare: probele au fost colectate prea devreme si anticorpii nu au atins nivele detectabile sau prea tarziu, dupa scaderea acestora sub nivelele detectabile;² In cazul femeilor insarcinate , acest test nu trebuie folosit ca singur criteriu de diagnostic pentru o infectie curenta cu herpes simplex ci alaturi de teste ce demonstreaza prezenta ADNului viral sau izolarea virusului prin cultura²;

Serologia HSV nu poate diferentia infectiile genitale de cele nongenitale;

Se pot intalni rezultate fals pozitive. Se recomanda repetarea testarii sau testarea cu o alta metoda in cazul in care pacientul are o probabilitate scazuta de infectie cu HSV.