Descriere: 

Hormonul antidiuretic (ADH sau vasopresina) este un nonapeptid sintetizat in nucleii paraventriculari si supraoptici ai hipotalamusului. De la acest nivel, ADH este transportat de-alungul axonilor si secretat de hipofiza posterioara. Functia principala a acestui hormon este de a asigura homeostazia asmotica a organismului prin reglarea balantei hidrice. Acest lucru este realizat prin stimularea receptorilor de la nivelul tubilor colectori renali. Se cunosc 3 clase de receptori de ADH: receptori V1 care produc cresterea tonusului vascular si au anumite efecte metabolice, receptori V2 asociati cu efectul antidiuretic si receptori V3 ce stimuleaza secretia de ACTH la nivelul hipofizei anterioare. Efectul antidiuretic al ADH se realizeaza prin expresia aquaporinelor la nivelul membranei luminale a tubilor colectori cu permeabilizarea acestora pentru apa si prin stimularea reabsorbtiei sodiului la nivelul ansei Henle.

Secretia de ADH este reglata de schimbari in osmolaritate si de alterari ale volemiei. O crestere a osmolaritatii produce contractarea osmoreceptorilor hipotalamici, cu stimularea centrilor setei de la nivelul cortexului cerebral si stimularea producerii de ADH in nucleii hipotalamici. Invers, o scadere a osmolaritatii produce dilatarea osmoreceptorilor hipotalamici, cu inhibarea secretiei de ADH. Reglarea secretiei de ADH de catre schimbarile in osmolaritate este extrem de sensibila; exista o relatie liniara intre ADH si osmolaritatea urinara. Modificarile in volemie sunt detectate de baroreceptori.Sunt doua tipuri de baroreceptori: receptori de presiune scazuta, situati in atriul drept si venele pulmonare, si receptori de presiune crescuta situati in sinusul carotidian si arcul aortei. In mod normal, acesti receptori sunt sub inhibitie tonica. O scadere  a volumului vascular sisteaza inhibitia si determina cresterea ADH cu cresterea reabsorbtiei apei. Secretia de ADH este mult mai sensibila la schimbari de osmolaritate decat la schimbari in volemie si presiunea intravasculara. Astfel, o crestere de doar 1%-2% a osmolaritatii duce la cresterea secretiei de ADH, in timp ce un stimul mult mai puternic, cum ar fi o scadere de 5%-10% a volumului plasmatic sau a presiunii sanguine, activeaza baroreceptorii pentru producerea de ADH.

Pe langa modificarile de osmolaritate si de volemie, o serie de alti factori fiziologici intervin in stimularea secretiei de ADH, cum ar fi: greata, citokine, interleukina-6, hipoglicemia, hipercarbia, nicotina (1)

Diabetul insipid (DI) este definit ca excretia unui volum mare de urina (> 3 L/24 h) diluata (<300mOsm/kg). Se prezinta sub doua forme principale: DI central sau neurogen, caracterizat prin scaderea secretiei de ADH, si DI nefrogen, caracterizat prin scaderea capacitatii rinichiului de a concentra urina, ca urmare a rezistentei la actiunea vasopresinei. Pe langa aceste forme de diabet insipid, mai exista altele doua: diabetul insipid gestational si polidipsia primara. Ambele se datoreaza unui deficit de ADH dar nu aparut la nivelul hipofizei sau rinichiului. DI gestational se produce ca urmare a degradarii vasopresinei de catre oxitocinaza/vasopresinaza placentara. Polidipsia primara rezulta dintr-un defect primar in osmoreglarea setei. Nu se cunoaste exact localizarea leziunii, dar se poate presupune o leziune structurala din moment ce a fost depistat la pacienti cu meningita tuberculoasa, scleroza multipla si neurosarcoidoza (2)

Cauzele diabetului insipid pot fi structurate astfel (1):

 

Diabet insipid central

Diabet insipid nefrogen

Cauze primare:

  • Familial
  • Idiopatic (posibil autoimun)

Cauze secundare (dobandit):

  • Tumori: craniofaringiom, tumori hipofizare, metastaze (pulmonare, san), chist hipofizar Rathke (tumora chistica benigna la nivelul hipofizei anterioare de origine embrionara), leucemie nonlimfocitara
  • Afectiuni granulomatoase: sarcoidoza, histiocitoza, granulomatoza Wegener
  • Traumatisme: craniene, chirurgicale
  • Infectii: tuberculoza, meningite, encefalite
  • Vasculare: anevrism cerebral, siclemie, sindrom Sheehan (hipopituitarism post-partum)
  • Medicamente: difenilhidantoina, clorpromazina, agonisti β-adrenergici
  • Altele: consum de alcool, encefalopatia hipoxica, hipofizita limfocitara

 

Cauze ereditare:

  • Mutatii ale receptorilor V2
  • Mutatii ale aquaporinelor

Cauze secundare (dobandit):

  • Medicamente: litiu, fenitoina, democlocyclcina, vinblastina, cisplatin, propoxifen, colchicina, gentamicina, amfotericina, ethanol, hormon natriuretic atrial, noradrenalina, metoxifloran, furosemid
  • Tulburari electrolitice: hipercalcemie, hipopotasemie, boli sistemice: siclemie, mielom multiplu, amiloidoze, sarcoidoze, sindrom Sjogren, boala rinichiului polichistic
  • Altele: diete hipoproteice, uropatii postobstructive

 

SIADH (syndrome of inappropiate antidiuretic hormone secretion, sindromul secretiei inadecvate de ADH) este cea mai frecventa cauza de hiponatriemie asociata cu euvolemie sau hipervolemie moderata. Diagnosticul acestui sindrom este unul de excludere. Cheia diagnostica consta in intelegerea faptului ca, in acest caz, hiponatriemia este rezultat al unui exces de apa si nu a unui deficit de sodiu (2)b

Recomandari: 

Dozarea hormonului antidiuretic (ADH, vasopresina) este recomandata in (3):

  • Diagnosticarea pacientilor ce prezinta poliurie si hiponatriemie
  • Diagnosticul si monitorizarea diabetului insipid
  • Diagnsoticul si monitorizarea SIADH
  • Intoxicatia psihogena cu apa
  • Suspiciune de productie ectopica de vasopresina
Interpretare valori mici: 

Valori scazute ale ADH se intalnesc in (3):

  • Diabet insipid central (de origine hipotalamica sau hipofizara)
  • Intoxicatie psihogena cu apa
  • Sindrom nefrotic
Interpretare valori mari: 

Valori crescute ale ADH se intalnesc in (3):

  • SIADH (in functie si de osmolaritatea plasmatica)
  • Productie ectopica de ADH (neoplazii sistemice)
  • Diabet insipid nefrogen
  • Porfirie acuta intermitenta
  • Sindrom Guillain-Barre (polineuropatie acuta ascendenta)
  • Tumori cerebrale, traumatisme cererbrale, stari post-neurochirurgicale
  • Afectiuni pulmonare (tuberculoza)
Interferente analitice: 

Pot apare interferente in determinarea concentratiei serice de ADH la pacientii care au primit radioizotopi in scop diagnostic sau terapeutic (3)

Datorita stabilitatii foarte scazute a ADH plasmatic, se recomanda prelucrarea preanalitica in maximum 30 de minute de la recoltare