Descriere: 

IgE au o structura similara cu a celorlalte imunoglobuline, fiind alcatuite din 2 lanturi usoare si 2 lanturi grele. Lanturile grele ale fiecarei molecule de IgE contin o regiune variabila responsabila de specificitatea antigenica. In contrast cu celelalte imunoglobuline, IgE se gaseste in concentratia cea mai mica in ser (0.004% din totalul imunoglobulinelor)

Denumita reagina, este responsabila pentru tipul I de hipersensibilitate imediata. Perioada de injumatatire in ser este de 2-3 zile. Se leaga de receptorii Fcε, de mare afinitate, de pe mastocite si bazofile, pentru a elibera substante active, responsabile de reactii alergice (histamine si chemoatracanti). Ramane fixata pe receptori saptamani si luni, in ciuda perioadei scurte de injumatatire din ser. Este importanta in imunitatea antiparazitara.. IgE detin un rol important in medierea reactiilor alergice care se produc in urma expunerii la alergeni a indivizilor susceptibili (atopici).

Recomandari: 
  • diagnosticul unor afectiuni parazitare sau alergice.
  • diagnosticul mielomului IgE (afectiune rara);
     
Interpretare valori mici: 

in: - astmul bronsic (40 % din cazuri); - deficiente ereditare; - imunodeficienta dobandita; - sindromul ataxie-telangiectazie; - mielomul non-IgE.

Interpretare valori mari: 

Cresterea IgE se poate intalni in: - astmul bronsic extrinsec (60 %); - febra fanului; - eczema atopica; - aspergilioza bronho pulmonara; - parazitoze cu helminti (Ascaris, Schisostoma, Taenia, Trichinella); - mielomul cu IgE. - sindromul Job.

Interferente analitice: 

Un nivel normal de IgE nu excude existenta fenomenelor alergice. Pentru depistarea statusului atopic se recomanda, in functie de varsta, efectuarea testelor Phadiatop Infant si Phadiatop.

La populatia cu incidenta mare a parazitozelor, nivelul crescut de IgE totale nu este concludent pentru investigarea afectiunilor alergice

Interferente cu medicamente:
Cresteri:

  • -aztreonam, penicilina G;

Scaderi:

  •  fenitoin.

Interferente analitice

  •  tratamentul cu biotina in doze mari (> 5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
  •  titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
  • -anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.
bibliografie: 

1. Ghid de laborator, Ioana Brudasca, Anca Cristea, Editura Medicala Univesitara ,, Iuliu Hatieganu’’ Cluj Napoca 2005

2. Ghid de laborator. Autoanticorpi, Anca Cristea, Casa Cartii de Stiinta, Cluj – Napoca ,2013