Publicat la: 
30/03/2011

Dragoste paterna/ Foto: Photoxpress.com

A trecut vremea in care barbatii se preocupau strict de bunastarea familiei? Se pare ca da. Parcurile sunt intesate de tot mai multi barbati insotiti de copiii lor, timp in care femeile se afla la serviciu. Suntem martorii unor vremuri in care barbatii se reinventeaza fapt care ne indeamna sa ne intrebam: Sunt tatii din zilele noastre mai iubitori decat cei din trecut?; Cand apare la barbati instinctul patern? Sunt ei inzestrati din nastere cu abilitati de crestere a copilului?

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro

Reporter: Mai este actuala ideea ca mama este cea care trebuie sa supravegheze cresterea copilului, in timp ce tatal asigura stabilitatea financiara a familiei?

Dr. Catalina Dumitrescu: Nu cred ca se mai potriveste aceasta idee, dar nu o consider nici complet gresita. Natural este, ca de cand suntem mici, sa invatam sa disociem rolul masculin de cel feminin. Insa astazi nu mai este atat de valabila ideea ca femeia este cea care sta la coada cratitei si creste copiii, in timp ce barbatul doar munceste pentru a aduce bani in casa, astfel incat implicarea lui se reduce doar la aceasta sarcina.

Rep: In ce consta aceasta disociere a rolurilor: masculin si feminin?

Dr. Catalina Dumitrescu: Urmand modelul masculin, copilul se va juca cu soldatei, cu masinute, va intra in competitie cu alti copii, pe cand rolul feminin presupune ca fetitele sa se joace cu papusi, sa se aranjeze etc. Pana la urma baietii sunt cei care mai tarziu curteaza si cuceresc o fata, iar fata se aranjeaza in asa fel incat sa fie cucerita si se expune in acest fel. Acestea runt rolurile pe care noi le invatam de cand suntem mici.

Rep: Ce face ca vechile idei legate de distributia rolurilor in familie sa nu mai fie valabile astazi?

Dr. Catalina Dumitrescu: In prezent barbatii se implica mult mai mult. Daca iesim afara, la o plimbare, observam multi tatici care ies cu copiii in parcuri. Stiu ca exista chiar bloguri scrise de tatici, unde acestia impartasesc din experienta lor cu proprii copii. Generatiile care vin acum deja se formeaza altfel. Este important de avut in vedere faptul ca preluam foarte mult din ceea ce vedem acasa, in familia de origine. Rolul acesta de a fi tata se si invata pana la urma. Noi coordonam la MedLife un proiect care se numeste “Scoala parintilor”, la care participa cupluri. Beneficiarul acestei scoli este cuplul si nu doar mama. Am avut placuta surpriza sa constat o participare si o implicare in cadrul discutiilor destul de crescuta si poate chiar intr-un procent mai mare din partea tatilor decat din partea mamelor. Mamele sunt concentrate mai mult pe sarcina, urmand sa vada cum trebuie crescut copilul.

Rep: Cum este influentata evolutia noastra de modul in care ne-au crescut parintii?

Dr. Catalina Dumitrescu: Daca am avut parte de un tata care nu s-a implicat in familie decat sub aspect financiar, atunci si baiatul lui va urma acelasi model, asta daca nu devine un autodidact si mai preia modele comportamentale din mediul in care traieste. E dovedit prin studii de specialitate ca acel copil care beneficiaza de atentia ambilor parinti, va dezvolta mai tarziu mai putine stari de anxietate, va reusi sa se adapteze altfel vietii, intr-un mod mult mai pozitiv si mai bun. Copilul trebuie sa beneficieze de atentia ambilor parinti, pentru ca pana la urma el este rezultatul ambilor parinti si este in responsabilitatea amandurora, nu numai a unuia dintre ei. Dar eu cred ca aceasta este tendinta in ziua de azi, ca tatii sa isi mai preia din rolul pe care ar trebui sa il aiba in familie.

Rep: Cum poate fi crescuta implicarea tatilor in cresterea copilului?

Dr. Catalina Dumitrescu: In primul rand vorbim despre instinctul patern care nu apare imediat, cu atat mai putin in primele luni de viata ale copilului. In timpul acesta copilul nu face foarte multe lucruri, in afara de a se hrani, de a dormi si de a-si indeplini nevoile fiziologice firesti. Deci copilul nu il va atrage atat de mult pe tata in perioada aceasta, el avand o implicare afectiva diferita de cea a mamei. Se stie despre legatura dintre mama si copil ca este cea mai profunda relatie pe care noi, oamenii, o avem pe lumea aceasta. Incetul cu incetul, tatal va incepe sa se implice. De asemenea situatiile in care mama are momentele de respiro sunt foarte importante, pentru ca la inceput ea are o activitate destul de rutinica, care oboseste: trezit, mancat, nevoi fiziologice. In momentul in care mama mai evadeaza din aceasta rutina, automat si comportamentul ei va fi recompensator fata de sot, daca el i-a oferit aceste ore de repaos. Chiar daca in orele respective mama nu se odihneste neaparat, pentru faptul ca mai respira si mai iese un pic din rutina, o va face sa il recompenseze pe cel care i-a oferit acest premiu.

Rep: Ce factori influenteaza implicarea tatalui in cresterea copilului?

Dr. Catalina Dumitrescu: Implicarea taticilor tine foarte mult de mama si de felul in care ii atribuie ea acest rol. Pana la urma si sotia trebuie sa-i ofere sotului atributele de tata. Tendinta este aceea ca sotul sa devina un fel de administrator care are in permanenta o lista cu lucruri de facut, printre care se numara, de cele mai multe ori, cumparaturile. In momentul in care tatal este marginalizat si considerat strict un pion care trebuie sa indeplineasca anumite sarcini in cadrul familiei, el la un moment dat se poate resemna. Daca tatal este implicat, lasat sa isi tina copilul in brate, poate stangaci uneori, daca va fi incurajat prin recompense verbale cum ca ceea ce face face bine, va incepe si relatia emotionala dintre tata si copil sa se sudeze. Altfel cred ca exista sanse ca tatal sa se retraga incetul cu incetul catre alte activitati.

Rep: Cum ar putea fi incurajat un barbat care se apropie mai greu de copilul sau sa isi intre mai mult in rolul de tata?

Dr. Catalina Dumitrescu: Pentru o asemenea problema se aplica terapia de cuplu. Daca tatal nu se implica in cresterea copilului, cu siguranta mama va acumula tot mai multa frustrare si va deveni nemultumita, dand nastere unei tendinte de respingere din partea tatalui. In aceasta situatie deja vorbim despre o recomandare catre psihoterapia de cuplu. Partenerii trebuie sa isi identifice nevoile.

Rep: Sunt barbatii inzestrati din nastere cu abilitati de crestere a copilului?

Dr. Catalina Dumitrescu: Unii barbati dobandesc aceste abilitati pe parcurs si, cred eu, majoritatea fac asta. Dar sunt si barbati care deja au aceste abilitati. Am avut ocazia sa intalnesc tati care se implica chiar mai mult decat mamele in cresterea copilului. Ei spala, hranesc si se joaca cu copilul. De regula rolul tatilor este acela de a veni de la serviciu, de a se juca si de a amuza copilul.

Rep: In ce mod este influentat cuplul de venirea unui copil pe lume?

Dr. Catalina Dumitrescu: Tine foarte mult si de cat de sudata este relatia de cuplu. Venirea unui copil pe lume poate sa dezbine un cuplu sau dimpotriva il poate consolida. Daca in relatia de cuplu existau probleme inainte, aparitia copilului nu va ajuta la sudarea cuplului respectiv, dimpotriva va adanci prapastia deja existenta. Vor aparea tot mai multe probleme. Un copil iti schimba foarte mult viata. Eu mereu pun accent pe aceasta reconfigurare a rolurilor in cadrul familiei, pentru ca se trece de la rolul de sot-sotie, iubit-iubita la cel de parinti, care presupune o responsabilitate mare, pe care cuplul este nevoit sa si-o asume. Schimbarea aceasta este destul de mare. Daca nu esti pregatit si nu stii in ce te-ai implicat, ulterior se pot dezvolta diferite tulburari de afectivitate, de dispozitie. Atunci parintii trebuie sa invete sa faca fata noilor provocari. Acesta este unul dintre lucrurile pe care noi le spunem cuplurilor de la “Scoala parintilor”.

Rep: Ar trebui sa existe o impartire prestabilita a rolurilor in familie? Fiecare dintre parinti ar trebui sa se ocupe de anumite aspecte ale cresterii copilului?

Dr. Catalina Dumitrescu: Aici este vorba de regulile pe care si le stabileste orice familie. A functiona bine in cadrul familiei inseamna a exista aceste reguli, care se negociaza. Este foarte importanta adaptarea. Daca noi stim sa ne adaptam in cadrul familiei, automat avem de castigat. Este important sa nu ramanem rigizi in aceleasi reguli. Ele trebuie sa se tot modifice, dar modificarile trebuie sa survina prin intermediul unei negocieri. E important de stiut ca nu trebuie vazuta o competitie intre parinti legata de cine castiga afectiunea sau atentia copilului. Trebuie echilibrata balanta aceasta.

Dr. Catalina Dumitrescu este psiholog clinician si psihoterapeut in cadrul Hiperclinicii MedLife, precum si coordonator al proiectului "Scoala parintilor", desfasurat sub egida MedLife.

Autor: Cristina Bobe

Comentarii

Nu tatii devin mai potriviti educatiei, ci mamele tot mai nepotriviye !

Eu zic ca asistam la o diluare a stereotipurilor sexuale (gender-biased roles). Pe masura ce transparenta creste, la fel si apetitul confruntational, este din ce in ce mai putin loc de abuzuri, atitudini extremisme si (de ce nu) constrangeri in roluri bazate pe apartenenta la un sex.

nu. nu cred ca,in momentul de fata, barbatii ar fi inzestrati pt . a se implica consistent, in cresterea unui copil... si ce mai trist, este faptul ca nici femeile, in momentul de fata nu prea mai sunt pregatite ... omul modern in sine, sunt de parere ca nu mai este asa de pregatit pt rolul de parinte. statisticile si calculele matematice au cam transformat umanul in ceva... mai putin uman, daca imi este permisa formularea aceasta. a, si sa nu uit, nu cred nici in egalitatea inegala dintre femei si barbati si stim cu totii ca hormonii sunt responsabilii cu comportamentul fiecaruia si mai stim ca testosteronul face o persoana sa reactioneze diferit daca aceasi persoana ar avea foliculina.

hmmm e abordat mult prea din ''carti'' subiectul (poate din lipsa de spatiu,sau e asa pus sa''umple foaia''..) situatia venirii pe lume a unui copil e mult mai complexa ...dau ca ex. un amanunt esential :in ziua de azi un barbat isi gaseste cu mult mai greu un loc de munca decit o femeie(ne place sau nu trebuie sa admitem ca la ora asta societatea nu are asa mare nevoie de noi)..m-am ferit de a avea copii pt ca nu m-am crezut in stare de o asa responsabilitate ,dar e exact invers:sint mult mai responsabil decit multe mamici pe care le cunosc...si as putea continua ,dar as risca sa devin plictisitor pt unii

Titlul articolului este intr-adevar o constatare a realitatii: "Tatii tind sa se implice tot mai mult in cresterea copilului”.
Daca sunt barbatii inzestrati pentru acest rol?
Evident ca sunt, atata timp cat realitatea o dovedeste, atata timp cat "tatii tind sa se implice tot mai mult in cresterea copilului".
Incep sa dispara obiceiurile si mentalitatile de pe vremea (stra)bunicii: barbatul trebuie sa aduca bani in casa si femeia sa aiba grija decasa si copii.
In prezent nu este ceva iesit din comun ca un barbat sa spele, sa faca cumparaturi, sa gateasca, sa calce intr-un cuvant sa aiba grija de casa (bineinteles de la familie la familie si in anumite proportii sau anumite "job"-uri de acest fel fiind impartite etc), asa cum iar nu este nimic din comun ca barbatul sa-si plimbe copilul, sa iasa cu el in parc, sa-i citeasca seara o poveste, sa deseneze impreuna cu acesta, sa-l duca/ia de la gradinita/scoala etc...mai simplu spus sa se ocupe de ingrijirea, hranirea, cresterea si educarea copilului. Este FIRESC.
Asa cum este firesc ca femeia sa aspire la cariera si sa-si imparta cu barbatul "sarcinile" privind cresterea copilului, dar si intretinerea caminului.
Deci...nu prea vad rolul articolului.

Alte articoleVezi toate articolele

Dr. Victor Radu / Foto: MedLive.ro Eventratia, sau hernia incizionala, este o complicatie a unei operatii anterioare ce apare cu o frecventa de 12 cazuri din 100. Reprezinta dezvoltarea unei hernii...
Reinsertia sociala, la timpul potrivit, face minuni / Foto: Reuters Lucrez in Marea Britanie de ceva vreme. Atatia depresivi, anxiosi, ADHD, Aspergers, Fibromyalgia, CFS am intalnit aici, incat m...