Descriere: 

Iodul (I) este un element chimic din grupul halogenilor. Iodul este cel mai rar halogen, și este cel mai greu element esențial, fiind parte a hormonilor tiroidieni. Deficitul de iod este cea mai frecventă cauză a retardului intelectual ce poate fi prevenit.
Doza zilnică recomandată este 110-130 μg până la vârsta de 1 an, 90 μg până la 8 ani, 130 μg până la 13 ani, 150 μg pentru adulți, 220 μg pentru gravide și 290 μg pentru femeile care alăptează. Din aceste doze tiroida utilizează aproximativ 70 μg pe zi, iar restul de iod este necesar pentru mucoasa gastrică, glandele salivare, celulele nervoase, plexul coroid, mucoasa orală, pereții arteriali, și nu în ultimul rând pentru producția de lapte matern. Sursele alimentare sunt fructele de mare, produsele lactate, ouăle, sarea de masă imbogățită cu iod.
Deficitul de iod se manifestă prin hipotiroidism, cu următoarele semne și simptome: fatigabilitate excesivă, gușă, încetinirea gândirii, depresie, creștere în greutate, temperatură bazală scăzută. 
Fenomene de toxicitate se observă când iodul elementar (I2) este ingerat în formă nediluată. Doza letală pentru adult este 30 mg/kg. Citotoxicitatea este și mai pronunțată dacă excesul de iod se asociază cu deficit de seleniu. I2 irită pielea, contactul direct prelungit cu tinctură de iod sau soluție Lugol poate produce arsuri locale. 
Persoanele pot fi expuse la iod, la locul de muncă, prin inhalare, ingerare, contact cu pielea, contact ocular. În concentrații crescute, el poate fi letal. 
Datorită afinității pentru compușii organici, iodul este un bun material de contrast non-toxic. Datorită specificității cu care este asimilat de corpul uman, izotopii radioactivi se pot folosi în tratamentul cancerului de tiroidă. De asemenea, iodul este un catalizator folosit în producția acidului acetic.
Iodul este un bun agent antimicrobian cu acțiune rapidă, astfel este cel mai des folosit în săli de operație pentru eliminarea bacteriilor și unor virusuri. 
Unele persoane pot deveni hipersensibilizate la produse și mâncăruri care conțin iod, cu reacții alergice de la o erupție cutanată ușoară la șoc anafilactic.

Recomandari: 

Monitorizarea nivelului de iod seric la pacientii carora li se administreaza medicamente cu continut de iod.

Interval de referinta / um: 
40.0 - 100.0 µg/l 315 - 788 nmol/l
Interpretare valori mari: 

Hiperparatiroidism: 80-250 ng/ml Supraincarcare cu iod: >250 ng/ml

Interferente analitice: 

In caz de administrare de materiale de contrast cu continut de iod sau gadoliniu, se amana recoltarea 96 de ore.

Executant: 
CERBA