Descriere: 

Iodul (I) este un element chimic din grupul halogenilor. Iodul este cel mai rar halogen, și este cel mai greu element esențial, fiind parte a hormonilor tiroidieni. Deficitul de iod este cea mai frecventă cauză a retardului intelectual ce poate fi prevenit.
Doza zilnică recomandată este 110-130 μg până la vârsta de 1 an, 90 μg până la 8 ani, 130 μg până la 13 ani, 150 μg pentru adulți, 220 μg pentru gravide și 290 μg pentru femeile care alăptează. Din aceste doze tiroida utilizează aproximativ 70 μg pe zi, iar restul de iod este necesar pentru mucoasa gastrică, glandele salivare, celulele nervoase, plexul coroid, mucoasa orală, pereții arteriali, și nu în ultimul rând pentru producția de lapte matern. Sursele alimentare sunt fructele de mare, produsele lactate, ouăle, sarea de masă imbogățită cu iod.
Deficitul de iod se manifestă prin hipotiroidism, cu următoarele semne și simptome: fatigabilitate excesivă, gușă, încetinirea gândirii, depresie, creștere în greutate, temperatură bazală scăzută. 
Prin urina de 24 de ore, se poate monitoriza rata de excreție a iodului, ca indice în terapia de substituție de iod. De asemenea, se poate monitoriza funcționarea tiroidei, prin asimilarea de iod radioactiv (131I).

Recomandari: 

Monitorizarea substitutiei de iod. Evaluarea functiei tiroidiene (in combinatie cu testul de asimilare a 131I).

Interval de referinta / um: 
100 - 700 µg/l
Interpretare valori mici: 

Insuficienta alimentara: <90 mcg/proba

Interpretare valori mari: 

Administrare de medicamente cu continut de iod sau substanta de contrast: >1000 mcg/proba

Interferente analitice: 

In caz de administrare de materiale de contrast cu continut de iod sau gadoliniu, se amana recoltarea 96 de ore.

Executant: 
CERBA