Hidrocelul congenital

Hidrocelul congenital reprezinta o acumulare de lichid in jurul testiculului ( hidrocel testicular) sau la nivelul funiculului spermatic ( hidrocel funicular / chist de cordon spermatic).  Poate apare la 1-2 % dintre nou nascuti. Mecanismul de aparitie a hidrocelului este simplu de inteles. In timpul vietii intrauterine testiculele se formeaza in cavitatea abdominala, apoi migreaza spre scrot, "impingind" peritoneul sub forma canalului peritoneo-vaginal pina in scrot. Dupa ce testiculul ajunge in scrot acest canal se inchise. In cazul baietilor cu hidrocel congenital aceasta inchidere nu este completa, ramanand o comunicare ingusta cu cavitarea peritoneala; prin aceasta patrunde lichid peritoneal, dar nu poate patrunde o ansa intestinala, de aceea hidrocelul nu se poate complica cu o strangulare de ansa. Hidrocelul congenital poate fi : -comunicant : persista intreg canalul peritoneo-vaginal si lichidul circula intre scrot si cavitatea peritoneala; in acest caz exista variatii de volum ale scrotului, existand momente in care pare ca hidrocelul a disparut; clasic este mai voluminos seara si mai redus dimineata ( dupa o perioada de scadere a presiunii abdominale din timpul somnului); -necomunicant: canalul peritoneo-vaginal s-a inchis, dar in vaginala testiculara a ramas inca ichid; -chist de cordon spermatic: lichidul peritoneal persista pe traiectul canalului peritoneo-vaginal, acest canal inchizadu-se inferior si suerior de acest chist. Diagnosticul hidrocelului este facil. La examenul clinic se constata hemiscrot sau scrot marit de volum, dar nedureros, de consistenta moale sau crescuta ( in functie de cantitatea de lichid), uneori translucid ( descris de parinti ca fiind vanat), transiluminabil si fara modificari de volum in cursul examinarii. De multe ori parintii sesizeaza fluctuatia de volum, ceea ce ne sugereaza un hidrocel comunicant. Aceste modificari ale scrotului pot fi prezente de la nastere ( in multe cazuri) sau pot apre pe parcursul primilor ani de viata, in conditii de crestere a presiunii intraabdominale (constipatie, diareee, balonare persistenta, tuse, infectii respiratorii, limfadenita mezenterica...). Pentru a intari datele clinice si mai ales pentru a masura testiculul si cantitatea de lichid peritesticulara se recomanda o ecografie scrotala. In functie de evolutia copilului aceasta poate fi repetata la interval de citeva luni. Ca si atitudine terapeutica, copilul trebuie luat in evidenta de catre un chirurg pediatru, care sa urmereasca evolutia. Interventia chirurgicala nu se va efectua in momentul diagnosticarii ( ca in cazul herniei inghinale), deoarece nu exista riscul strangularii si se poate astepta rezorbtia spontana a lichidului peritesticular si inchiderea canalului peritoneo-vaginal ( filiform in cazul hidrocelului). Copilul va fi urmarit clinic si ecografic pana dupa varsta de un an.  Dupa aceasta varsta, in caz de persistenta a lichidului peritesticular se va efectua interventia chirurgicala sub anestezie generala, in regim de programare. Este important de retinut ca nu este vorba de punctionarea scrotului si evacuarea lichidului, ci de intreruperea comunicarii dintre scrot si abdomen, adica de ligatura si excizia canalului peritoneo-vaginal. Operatia propriu-zisa este asemanatoare cu cea pentru hernia inghinala la copil.