Publicat la: 
22/07/2010
Medic, cititor MedLive.ro: Tratamentul contra depresiei poate incepe cu prozace si alte minuni, dar fara cineva care poate plonja alaturi de tine in fineturile sufletului, nu ajungi la niciun rezultat

Reinsertia sociala, la timpul potrivit, face minuni / Foto: Reuters

Lucrez in Marea Britanie de ceva vreme. Atatia depresivi, anxiosi, ADHD, Aspergers, Fibromyalgia, CFS am intalnit aici, incat m-am hotarat ca in toamna sa incep cursuri de psihologie, desi lucrez full-time ca medic, scrie Valentin, cititor MedLive.ro. Nimic nu e mai greu ca depresia atata vreme cat te complaci cu ea. Eu insumi am traversat o perioada neagra pe vremea cat eram acasa. Aici se iau ca bomboanele Venlafexina, Sertalina, Citalopramul, Mirtazepina, sunt scrise fara probleme. Dupa cate imi amintesc, si psihiatrii de la noi scriau Clorpromazina, Haloperidolul, Carbamazepina - antipsihotice sau mood stabilisers (stabilizatori ai dispozitiei - trad.aproximativa) - cu larghete la externare, fara sa se gandeasca ca trimit acasa un zombie. Scopul era unul singur: sa fie siguri ca l-au blegit de tot pe pacient.

Comentariul de fata a fost postat la articolul "O privire in spatele cortinei. Mecanismele care duc la depresie".

Fara indoiala ca neurotransmitatorii si echilibrul lor sunt o chestie de luat in calcul. Dar a gandi ca deopotriva creierul si SUFLETUL sunt ceva gen masinarie chimica e, in opinia mea, o prostie care depaseste bunul simt al oricarui practician onest cu sine insusi si ca om, si ca profesional!

Cum am spus mai inainte, am avut problemele mele, cunosc regimul penitenciar din spitalele de psihiatrie din Romania, insa ADEVARATUL sprijin si suport l-am primit de la o psiholoaga, care m-a ajutat sa identific problemele si m-a ajutat sa imi construiesc viitorul, cu blandete, intelegere, calm si caldura. In veci o sa raman indatorat acelei femei ce-i drept, la inceput de cariera!

Suportul chimic e fara indoiala necesar pentru a linisti cumva depresia sau anxietatea severa, dar fara sprijinul familiei, a unui climat social favorabil sau a unui om cu care sa te simti comfortabil in comunicare, care sa te ajute sa iti recapeti increderea, ramane la stadiul de bomboana care te blegeste.

Pe de alta parte, reinsertia sociala lucrul, in special! la momentul potrivit, ramane sfanta!

Altfel stam acasa, ne gandim cat de depresivi suntem, cat de deprimati, sarim in sus cand suna telefonul, cat de marginalizati suntem, cat de neintelesi, cat de lipsiti de energie, de interes, cat de bantuiti de cosmaruri suntem, cat de izolati, facem atacuri de panica in supermarketuri cand mergem cu cel care de obicei ne insoteste, fiindca fiindca nimeni nu ne-a spus ca puterea de a lupta cu problemele astea sta in noi!

Raman la parerea mea, ca tratamentul contra depresiei/anxietatii se poate incepe cu prozace si alte minuni, dar fara un sprijin autentic din partea unei persoane care poate plonja alaturi de tine in fineturile sufletului, sa-l puna pe masa si sa fii in stare sa te uiti detasat la el, cu ochi critic, nu o sa ajungi la niciun rezultat.

Ar mai fi o solutie (riscanta, fara indoiala!): reinsertia brutala in climatul social. Ca aruncarea unui bebelus intr-o piscina. Am intalnit astfel de persoane care, confruntate cu probleme reale, nu cu vivid dreams (vise vii - n.red.) cred ca tot ceva din chimic sau nu! hipotalamus, sistemul limbic sau pe acolo, dintr-o data le-a facut capabile sa se descurce si sa iasa la liman.

Se cheama instinct?

Foarte probabil. Dar mai curand as spune ca motivatia de a continua sa traiesti si sa te adaptezi la mediu si la provocarile lui se aprinde ca un chibrit!

Multumesc!

Autor: Valentin, cititor MedLive.ro

Comentarii

In primul rand ca diagnosticul bazat pe simptome la psihologi e incredibil de subiectiv si depinde foarte mult de pregatirea doctorului (cata indoctrinare a mancat in scoala), experienta lui de viata de cele mai multe ori zero, starea sa de spirit la acel moment, inteligenta si mai ales frustrarile si viicile pe care le poseda. Cei mai multi pe care i-am intalnit (de ce mint... toti, si au fost destui) ba sunt betivi, ba-s atat de inchisi in frustrarile lor ca-s paraleli cu viata reala. Ce teste si verificari... se uita la fata ta, iti gaseste una din zecile de simptome ale "bolii" descrise detaliat la carte, pac! - diagnosticul, baga medicamente.

Ca si cum m-as duce la doctor:
"- Buna ziua domnu' doctor, ma doare capul.
- Ai tumoare, transplantam creierul si punem unul de maimuta in loc ca sa fim siguri."

Cum sa-i dai ma nene unui depresiv pastile care peste cativa ani or sa fie trecute la droguri si interzise??? Exact ca pe vremea cand se administra heroina pentru dureri sau tuse la copii, iar cocaina pentru depresii si insomnii. Astia daca vad ca au dat gres cu prescriptia si nu apar efecte pozitive iti servesc ceva mai strong sau te trimit direct la "balamuc". Niciodata n-or sa fie ei de vina, mai ales ca e aproape imposibil de demonstrat, plecand mereu de la premiza ca tu esti bolnav.

Cel mai sigur si util tratament impotriva depresiilor e alimentatia bogata in vitamine si 1-2 ore de sport zilnic. Efectele se vad de a doua zi, nu stau acum sa explic biochimic ce se intampla in organism cu serotonina si bla bla. Se stie asta demult, verificat demonstrat si nepatentat; e musai sa dam banii pe psiholog, antidepresive sau alte nebunii ca sa mananca si gura lor ceva.

Cei mai multi handicapati mintali gasesti in randul psihiatrilor si psihologilor. De pe bancile facultatilor de psihologie iti dai seama ca sunt niste fiinte "deosebite", apoi cand intri in manualul cu tulburari de personalitate din anul 3 sau 4, iti dai seama ca e facut de fosti studenti special pentru actualii studenti, cu scopul de a se auto-vindeca. Statisticile arata ca doar 2% din cei care se duc la psiholog, psihiatru, alcoolici anonimi etc. se vindeca complet (in cazul dependentelor daca nu e complet, e degeaba). Procentul celor care se vindeca singuri fara doctori si pastile e ezact acelasi. Treaba asta e universala, doar ca nu se face publica din aceleasi motive care tin de industria medicamentelor si miile de psihologi care apar anual pe felioasa.

Ai dreptate intr-o oarecare masura. Conteaza foarte mult experienta de viata a unui psiholog. Insa un psiholog nu prescrie medicamente, doar psihiatrul poate. De fapt daca un psiholog ar prescrie medicamente ar fi ca si cum ar recunoaste ca metodele psihologice nu au efect.
Ceea ce nu e adevarat. Au efecte atata timp cat si pacientul este deschis unui tratament de acest fel. Dar nu numai verbal, ci pur si simplu sa creada cu toata fiinta lui ca, ajutat de psiholog, poate sa treaca de acest stadiu. Acest credinta nu se creeaza inainte de sedinte sau de la prima sedinta, ci cu timpul.
Asa cum unei depresii i-a luat mult timp sa se stabileasca si sa devina permanenta asa si unui remediu pentru depresie ii trebuie timp sa se poata stabiliza in interiorul pacientului.

Iar toate aceste lucruri se intampla din cauza faptului ca omul, pana nu ajunge la ananghie, nu se ocupa de propria dezvoltare personala.

Alt diletant care face confuzie intre psiholog si psihiatru.
Poate doar depresia usoara se trateaza cu vitamine si sport, cea severa are nevoi de mai mult. Procentul celor care se vindeca cu pastile este mult mai mare...pentru ca ceilalti, se vindeca pentru vecie, prin suicid.

In cazul celor mai multe afectiuni psihiatrice nu se poate vorbi de vindecare. Cel mult de ameliorare. Pastilele nu vindeca, ele trateaza doar efectele afectiunii. In cazul majoritatii bolilor mentale nu le cunoastem cauza, asa ca nu avem ce face cu pastilele in sensul de a elimina cauza.

Ca romanul nu-i niciunu, se pricepe la toate, dar mai ales la medicina, si din ea, in special la boli psihice....Medicamentele psihotrope vizeaza cauzele care determina simptomele psihice; ca ele sa fie deplin eficace, trebuiesc acompaniate de psihoterapie, informarea pacientului asupra factorilor stresori sau favorizanti, cum pot fi ei eliminati sau minimizati, suport familial si social (care de multe ori e sublim dar lipseste cu desavarsire) necesitatea disciplinei terapeutice( rara avis) si multe alte lucruri care trebuiesc explicate cu rabdare la fiecare pacient si familie....

Pe mine m-a ajutat cel mai mult sa scap de depresie - sedintele de yoga (sahaja yoga, fara regim alimentar, fara stat in cap, in maini...); si chiar si-asa mi-au trebuit vreo doi ani pt ca sa scap de toate starile alea cretine...
Asta pt ca indata ce ma simteam f bine dupa o luna de sedinte yoga (faceam exercitii si acasa - dimineata si seara - insa din cauza depresiei nu prea avem putere si chef sa fac nimic, asa ca mai saream), credeam ca am scapat de depresie si ma opream...indata ce reveneau starile reluam sedintele yoga si treaba mergea struna. Si mai sunt bune dupa parerea mea si homeopatele...
Am fost pe la vreo 3 psihologi, dar sincer n-am simtit ca ma poate ajuta vreunul intr-un fel...trebuie sa stii sa gasesti resurse in interiorul tau sa scapi de depresie, si cred ca yoga te invata asta - sa-ti regasesti linistea si pacea interioara.

Dargilor! Boala de nervi nu se vindeca niciodata! Odata contractata nu poti face altceva dacat sa ameliorezi simptomele. Buna e si medicatia, bun e si sportul, bune sunt si vitaminele (desi ingrasa) dar tot viata echilibrata si ocupata iti aduce o cat de cat uitare de boala si alinare. Fara alcool si tutun este una din conditiile principale de respectat de catre depresiv. Cum spuneam boala numai se atenuiaza ea nu se vindeca niciodata. Nu spun asta din fatalism ci din dorinta sincera de a le atrage atentia depresivilor cu simptome atenuate ca mentinerea acestei stari de bine trebuie sa fie preocuparea lor de capatai. Fara stari conflictuale si mai ales in zilele noastre fara ideia ca suntem buricul pamantului si schimbam noi lumea, Ce nu depinde a fi rezolvat de noi trebuie lasat sa treaca fara nici o interventie. Viata este dura dar este si frumoasa. Sa ne bucuram doar de frumusetea ei si sa lasam uratul fara atentie si vom trai bine. Observati ca ma includ si eu in aceasta lume. Numai bine!

de acord cu cele zise..tatal meu este bolnav psihic de peste 40 de ani si tot timpul s-a abtinut de la tuttun si mai ales alcool...si e in viata dupa severe depresii .
In plus nu a consumat cafea deloc

Gheorhe ai absoluta dreptate, oamenii nu inteleg ca medicina conventional nu poate vondeca multe boli dar mai ales depresia. Totusi exista speranta, un nou
tratament homeopathic care poate vindeca depresia chiar si in cazul celor care au mostenit-o de la parinti (unul sau amandoi parinti aveau depresie in timpul conceptiei). Cititi articolul la urmatorul link:
http://ezinearticles.com/?Stress---Depression---Insomnia&id=3597908

hai sa nu ne mai ascundem dupa degete
poate depresia o poti trata cu un psiholog
dar schizofrenia fara haloperidol si restul...
nu stiu ce sanse ai tu ca medic psiholog
doar sa ajungi la fel ca cel bolnav luind in considerare toate timpeniile...

as fi vrut sa comentez articolul, insa citind comentariile nu ma pot abtine....sunt atat de complet habarniste si pompoase incat devin nocive. daca ar fi fost doar ignorante le-as fi ignorat (sic!) insa denota convingeri ferme in spatele randurilor scrise, care ii pot "infecta" si pe altii.
deci, pe rand:
@ "alt valentin"
primul paragraf al comentariului n-are nicio legatura cu articolul.
diagnosticul "bazat pe simptome", cum condescendent se exprima comentatorul, este la fel in orice ramura a medicinei, bazat pe simptome, ca doar n-o fi bazat pe impresiile personale ale doctorului sau pe masurarea rezistentei electrice cand isi baga pacientul degetele in priza. e bazat pe simptome pe care medicul "le citeste", le interpreteaza in functei de legitati statistice ale corelatiei si aparitiei lor in diferite tipuri de tulburari somatice si/sau psihice.
"bancul cu maimuta" e bun, dar pare venit din experiente personale...oricum, lasand gluma deoparte, iarasi n-are de-a face cu nimic.
"cum sa dai pastile care peste cativa ani"....pai, evident ca medicatia evolueaza asa cum evolueaza si tehnologia si intelegerea omului in orice domeniu, si prozacul a fost la vremea lui un panaceu, si LSD-ul a avut intentii medicale la origini, si miriade de multe altele.
sugestia comentatorului cu privire la tratamentului depresiei cu sport si vitamine denota o "sanatoasa" gandire taraneasca (in sens empiric, nu peiorativ), si mai ales o infantilitate si o lipsa de raspundere morbida. pai, stimate dle comentator, riscul major in depresie e suicidul, caz in care te sfatuiesc sa iti faci o asigurare de malpraxis serioasa in caz ca te bate gandul sa recomanzi acest curs de tratament bazat pe bicicleta medicala si alune de padure.
"statisticile arata...." nu stiu de unde iti iei statisticile astea, dar sunt convins ca multe surse sunt de la OTV. deschide macar un jurnal european de medicina, vezi ca sunt in limba romana cateva.

Bun, acum ca mi-am frant degetele cu dl "alt valentin" sa trec la ineptiile lui Gheorghe.
"boala de nervi nu se vindeca niciodata"....altul care traieste in evul mediu.
draga "alt gheorge", in primul si in primul rand ca nu e vorba de boala, ci de o paleta extrem de larga de tulburari de diferite tipuri, de la simple tristeti, trecand prin predispozitii si structurari atitudinale cu aspect depresiv, pana la depresii cu interesare profunda in chimismul creierului, cea mai mare glanda pe care o sa o vezi vreodata, chiar daca n-o folosesti deplin.Numai bine si tie.

@ leon
la tine am un singur "contra-comentariu", nu exista medic psiholog.

in final, doresc sa imi cer iertare pentru tonul poate usor arogant sau chiar ofensator pe alocuri, dar genul asta de prostii devin cu atat mai nocive cu cat "verba vollant, scripa manet" si singurul lucru mai rau de atat e ca se propaga, chiar si ajutata genetic.

un alt "medic psiholog".

La unii creierul e intr-adevar o mare glanda ...
"... tonul usor arogant ..." e parte grea a comportamentului mimikry, de importanta vitala pe Insula, spre a nu fi retezat de lawn mower, nu-i asa? Folosul tinde catre zero, chiar zero Kelvin, pericolul extinderii neafectat, indicatii pretioase cu lumanarea - intre timp se imbuteliaza psihologii precum apa minerala, iar ei sa mantuiasca lumea asta oropsita.
Ei, care se dau in spectacol peste tot unde altii dibuie in intuneric, insa dispar cu repeziciune precum razbate lumina.

asa, your point being .... ?

Of mai draga. Probabil ca nu ai fost depresiv niciodata sau esti doctor de vorbesti cu atata convingere Poate ca ai dreptate, dar sa nu-mi spui mie ca traiesc in evul mediu pentru ca demonstreaza ca la capitolul educatie esti . . . varza!!Numai bine si tie si invata sa traiesti intre oameni asa cum sunt ei unii mai destepti altii mai prosti unii cu sapte ani de acasa facuti la zi altii la seral etc.

buna "mai draga".
ok, sa-ti dau cateva explicatii. desi, normal ar fi fost ca, odata ce ti-a scapat porumbelul, sa il lasi sa zboare...///
pai, ca sa iti raspund, nu eu trebuie sa traiesc intre oameni, ca o fac bine-merci, ci domnia ta.
doi, sa revin la ineptiile tale, poate daca le detaliez, le vei intelege mai bine:
1. "boala de nervi" nu "se exista, mai draga"...asta e in cel mai bun caz o sintagma folosita de vraci. poate te referi la tulburari psihice sau psihosomatice (vezi comentariul anterior).
2. "nu se vindeca niciodata"...pai atunci hai sa ne aruncam toti de la etaj, sau, si mai bine, sa ii impuscam pe doctori, cum au ars comunistii cartile la vremea lor, sau inchizitia, sau alti pseudo-invatati. ba se vindeca ( sau, mai corect, se poate vindeca in foarte multe cazuri, in functie de etiologia ei) ! ti-o spun eu cu tarie, si cu riscul ca unul care stie sa citeasca sa imi reproseze ca generalizez aiurea.
3. "fara alcool si tutun" e ca si cum ai spune "fara sa te enervezi", de asemenea, ce treaba or avea in "sfaturile" de tratament pe care le dai "vitaminele care ingrasa", pentru numele lui Dumnezeu daca pot intelege.
4. "ce nu depinde de noi trebuie lasat sa treaca fara nicio interventie", aici chiar m-ai scos din sarite, din cauza ta a stat romania 50 de ani in comunism si mai sta inca 50 de acum incolo, ca gandesti asa, si mai sunt inca 15 milioane ca tine.
5. observ ca te incluzi in aceasta lume - multumesc, dar nu e nevoie. poti sa te excluzi linistit.
6. sa trec acum la ultimul tau comentariu, cel de care spuneam ca e zgarmatul gramezii. ba am fost depresiv (desi asta depinde de ce intelegi prin termenul asta) si iti pot spune cu siguranta ca nu exista fiinta umana care sa nu incerce sentimente de depresie de-a lungul vietii, sau chiar sa ajunga la limita patologiei. din pacate, foarte multi ajung la intensitate/severitate clinica si le trebuie ajutor de specialitate.

si acum, am sa inchei, pentru ca de fapt aceste lucruri nu le spun pentru tine, ci pentru cei care au nesansa sa isi piarda timpul citind polemica asta inutila pe care o am cu unul care, evident, nu are habar ce spune. nu mai da vina pe mine ca nu suport prostia si ca spun ca infecteaza, mai bine ia o carte si citeste, ca d-aia a ajuns tara asta in rahat. pentru ca toti se cred in stare sa aiba o opinie despre orice, chiar si atunci cand e evident ca nu au, si singurul lor argument e ca au gura.
[Editat de MedLive.ro]

M-ai convins! De oameni ca tine , e plina lumea. Si cum spuneam cele rele le las sa treaca pe langa mine.Eu in general nu ma cert cu prostii si nebunii! Ii ignor. Asa ca . . . . basta!

Ai perfecta dreptate,lasa-l pe Gheorghe ca e ''Gheorghe''.Intradevar,depresia se poate ameliora si chiar vindeca dar, trebuie o viata foarte echilibrata,alfel,exista riscul recaderii.Este o boala crunta,cei care au avut-o sau o au,stiu ce vorbesc.Sanatate la toti!

pentru Causius

Daca ai tu evidente empirice ca bolile mentale se pot vindeca in sensul in care afectiunile fizice se pot vindeca, ar fi bine sa le faci de cunoscut.

mii de scuze autorului....
incepusem sa comentez articolul sau si m-am oprit in ineptiile comentariilor.
felicitari si mult succes in UK, o tara extrem de interesanta si de provocatoare..:)

Da, in principiu, asa este, ca cel care e bolnav psihic are nevoie nu doar de actiunea medicamentelor (conditie necesara) ci si de o refacere psihologica (conditie suficienta). Marea dilema si problema este ca NU PREA ARE CINE SA BIFEZE CONDITIA SUFICIENTA!

Daca medici psihiatri competenti, seriosi si de incredere am intalnit, nu am gasit insa psihoterapeutul sau psihologul capabil sa se descurce cu orice inseamna mai mult decat o NEVROZA sau o DEPRESIE relativ suportabila. Abordarile sufera de o partialitate, datorita scolilor de psihologie de la care se revendica, constrangatoare; sfaturile sunt pe masura - cele mai multe fiind in ton cu moda gandirii pozitive si a asumarii oricarei dracovenii inconstiente care se zbate sa anuleze personalitatea bolnavului; si peste toate, psihologul/psihoterapeutul isi inchipuie din doua cuvinte ca a inteles perfect cazul si poate sa ii dea inainte cu regresii si reconstructii, cand de fapt el nu a aflat nici macar varful de sub primul varf al aisbergului, ce sa mai vorbim de adancimile pishiei.
Cu parere de rau, insa E DE JALE IN ROMANIA in ceea ce priveste consilierea psihologica/psihoterapia! Primii se rezuma la aplicarea unor teste standard, scheme facile, ultimii sufera de limitarile si erorile fundamentale descrise mai sus.
O dovada pentru a vedea acest lucru o constituie si deversarea de psihologi ocazionata de sinuciderea Madalinei M. Doamne, ce mai psihologi am vazut, care considerau sinuciderea drept fapta de curaj, sau alte aberatii asemanatoare (unele debitate chiar si de un medic psihiatru mai tinerel) de parca actul acesta ce tine de ideatie deliranta deja poate fi considerat, nu-i asa, proiect de construire a sinelui!
Pai iertati, dar primii care trebuie sa se trateze sunt chiar acesti psihologi si psihiatrii de scoala noua, care considera toate scurgerile putrede din canalizarea inconstinetului drept apa rece de izvor si indeamna pe toti sa guste din ele, ca sa se otraveasca definitiv!

Dna Irina Holdevici (de la MedLife) este cea mai buna psiholog (daca nu singura a adevarata)!

Sunteti niste diletanti iar seful vostru este medicul psiholog nul . Adio ba.

La adresa http://freedocumentaries.org/int.php?filmID=363 veți afla mai multe despre bolile mentale. Vă rog să vă informați despre dependența și efectele secundare pe care le provoacă pastilele recomandate tratării bolilor mentale, intrați și pe site-ul celor de la CCHR.

depresia este consecinta a ceva. a ce? dupa ce se va raspunde la aceasta intrebare se va putea discuta de rezolvarea problemei depresiei....

este pentru mine clar ca nici biochimia si nici "tratamentul", oricare ar fi el, nu va rezolva problemele prinse la gramada sub "palaria" depresiei...

domnul "medic, cititor medlive.ro" are ceva dreptate dar eu cred ca intreaga viata si educatie pina la un moment dat te pregateste ca sa ajungi sau sa eviti deppresiile....

indiferent de multiplele cauze, depresia apare atunci cind mergi spre nicaieri, atunci cind toate planurile de viitor si toate sperantele se prabusesc si nu mai pare a exista vre-o cale pe care sa mergi.... iar asta este foarte strins legata de modul cum fiecare si-a construit personalitatea....

de aici rezulta ca atunci cind a aparut depresia este cam tirziu de a mai avea solutie dar mai rezulta ca daca vreo cale noua se deschide, depresia poate sa fie eliminata....

Imi pare rau ca in anul 2010 intr-o Romanie care se doreste tara europeana pot exista asemenea atitudini. Psihologia esto o stiinta, iar formarea in psihoterapie este la fel de indelungata ca acea a unui medic (minimum 10 ani). Va rog sa nu confundati omul cu profesia, caci in orice profesie exista persoane de calitati diferite. Generalizari de genul "toti psihologii/psihiatrii sunt..." sunt extrem de periculoase. Exista o diferenta majora intre un psiholog, care nu are nevoie decat de o facultate ca sa profeseze, si un psihiatru sau psihoterapeut care invata zeci de ani (continuu). Si mai presus de toate acestea este pacientul/OMUL de care trebuie sa ne ingrijim. Un caz foarte mediatizat in prezent ne arata despre ce riscuri vorbim atunci cand ne referim la suferinta/boala psihica. Psihoterapia si-a dovedit importanta in suta de ani de cand exista si in care a schimbat destinul a milioane de persoane. Exista nenumarate persoane care au trecut printr-un proces psihoterapeutic si sunt foarte multumiti de ceea ce li s-a intamplat. Va rog sa nu luati in ras destine si suferinte de care habar nu aveti; exista in lumea aceasta povesti incredibile si vieti care au putut fi recuperate doar cu ajutorul psihoterapiei si al tratamentului de specialitate (in cazul de fata psihiatric)

domnule valentin pescaru, psihologia, psihiatria si altele din aceasta clasa nu sint stiinte. un domeniu al cunoasterii se poate numi stiinta atunci cind este in stare sa faca predictii solide si verificabile.

cind va urcati intr-un avion nu luati in calcul varianta prabusirii deoarece exista o colectie de stiinte adevarate care dau o garantie de fiabilitate.

au fost, in domeniul psihiatriei, cazuri urite cu soldati considerati normali care si-au ucis camarazii (undeva prin nord...). avem un soldat-mercenar care s-a sinucis in irak desi a trecut prin toate testele cu bine....

iar dumneavoastra sau oricine altcineva nu puteti da garantie de "functionare normala" pentru nimeni. nu puteti garanta ca o persoana nu va fura, nu va incalca in vre-un fel codul penal, nu puteti garanta ca nu va ucide sau ca nu se va sinucide....

daca zona psihicului ar fi acoperita de vreo stiinta ar trebui sa dati astfel de garantii....

Psihologia, psihiatria sunt tot aparate de zbor, prima neavand nici macar un tren de aterizare si contactul cu solul facandu-se cand e epuizat combustibilul. Psihiatria presupune macar o pregatire medicala ce ar veni ca roata din coada. O demonstratie practica n-ar strica:
Burn-out a devenit un sindrom de o asemenea incidenta incat casele de asigurare sociala au ciulit urechile si incep sa li se zbarleasca perii de pe spate: oamenii invoca tot mai des aceasta stare de impas total spre a se salva in pensia de invaliditate. Burn-out este inca un termen splendid anglo-saxon care sa scuteasca de o diagnoza diferentiala si medicii de la asigurari dau semne de contracturi la mana dreapta de atatea adeverinte semnate.
Deci se pune chestia nationala, cum evitam valul gigantic de noi pensionari cand fondurile sunt si asa secate si trebuie taiat la cei care isi primesc cecul lunar (Romania chiar exemplul la indemana). Prin schimbarea conditiilor la locul de munca, zic cei care vad o cauzalitate. Nu se poate, zic cei carora conditiile le convin asa cum sunt, costurile de boala si pensionare cazand oricum in carca publicului iar materialul uman proaspat la orice colt de strada.
Ce zic psihologii? Sa se lase neschimbat, cei poticniti sa fie preluati de catre tagma - esential: pe foaie de boala! - si tinuti in echilibru, probabil pana la survenirea unei invaliditati sau atingerea varstei. La care trebuie adaugat ca breasla se zbate zadarnic sa capteze marea conducta prin care se irosesc banii in nestire.

Da, eu as lua doar o data pe saptamana seroquel, ma linisteste, imi da o stare buna-Sigur, m-a ajutat Dumnezeu - dar e un medicament foarte puternic, ma moleseste tare.

ca sa pot sa iti raspund la intrebare ar trebui mai intai sa te lamuresc de faptul ca folosesti o sintagma gresita , si anume "boli mentale" .
dle, exista tulburari neurologice (care au substrat organic, si in cele mai multe cazuri, au si interesari in functionarea psihica in sensul denaturarii cantitative sau calitative), exista tulburari psihice (de diferite intensitati) a caror etiologie/origine poate sa nu aiba cauze organice.
de aceea , sintagma "boala mentala" este gresita, atat pentru ca baga in aceeasi categorie (oarecum cu pretentii de a fi nozologica) toate tipurile de tulburari indiferent de natura lor, atata timp cat au o componenta psihica.
deci, pana cand nu spui ce intelegi prin "boala mintala" , sau pana cand nu intelegi ca in psihopatologia actuala nu se foloseste aceasta sintagma in exprimarile stiintifice (poate doar din lejeritatea dialogului) nu prea am cum sa iti raspund specific si adresat.
dar, am sa incerc un raspuns pe baza a ceea ce imi imaginez eu ca vrei, si anume sa iti aduc dovezi ca "vreunele" boli psihice se pot vindeca.
pai, dovada vindecari este absenta simptomelor (absenta tabloului psihopatologic) dupa interventia de specialitate sau prin remisie naturala, spontana (fara interventie tintita). asa este inteleasa vindecarea din pdv medical.
acum , daca dumneata vei insista sa spui ca chiar daca simptomele nu se mai observa, nu inseamna ca boala nu a disparut, e alegerea dumitale. medicul, psihoterapeutul, in fine, specialistul care trateaza, va considera cazul vindecat.
desigur, exista tulburari in care se cunoaste ca remisia (disparitia tabloului clinic) poate fi doar temporara. cel mai cunoscut exemplu e al schizofreniei, in care orice specialist in sanatate mintala iti va spune ca nu poti fi 100% optimist si te va avertiza ca prognosticul e ca vor exista recidive.
bun, si acum sa inchei, da, o depresie se poate vindeca in sensul in care, spre exemplu, spui dumneata, sa fie comparabila cu o boala fizica, spre exemplu, o fractura (desi, si aici trebuie facuta diferenta intre o boala cronica sau o trauma).
cat priveste sa-ti fac eu dovezile cunoscute, n-am stat in specializari o gramada de ani ca sa iti fac conspecte din literatura de specialitate. daca te intereseaza domeniul, fa o specializare de profil, sau ia de bun ce iti spune unul care stie. nu cred ca e cazul sa incepi cu superioritati d-astea.

Ce e gresit cu sintagma "boala mentala"? Cum traduci "mental illness"?
Ai tu o traducere mai buna? Expresia "Mental illness" se foloseste din plin in limbajul de specialitate, ca nu vrei tu sa o folosesti, asta-i alta treaba.
Ai pomenit de "exprimari stiintifice" Poti sa-mi zici si mie ce-i stiintific in Psihiatrie?
Ce inteleg eu prin boala mentala: Nevroze, psihoze, personality disorders, mood disorders, anxiety disorders, disociative disorders, somatoform disorders, eating disorders, impulse control disorders, sexual and gender disorder.
Faci o greseala elementara considerand ca absenta simptomelor inseamna vindecare. Nu stiu la ce medici, psihoteapeuti si specialisti te referi dar, consider ca majoritatea nu-ti impartasec parerea asta.
Daca tu ai o infectie microbiana, ai avut febra, ai luat paracetamol si febra a disparut, asta inseamna ca te-ai vindecat? Cauza infectiei e tot acolo. Trebuie sa iei antibiotic sa ucizi microbul adica sa inlaturi cauza. Asta inseamna vindecare nu lipsa simptomatologiei.

Eu ti-am cerut tie sa aduci evidente empirice conform carora depresia e vindecabila. Adica sa-ti sustii afirmatia.
Tu ma trimiti sa fac cursuri de specialitate. D-aia e bine cand iti deschizi gura sa sti ce sa spui. Tu arunci in aer afirmatii si le lasi acolo, ma pui pe mine sa fac cursuri de specialitate.
Si las-o mai moale cu tonul asta arogant ca nu esti atit de stiutor pe cat crezi.

vezi ca toate explicatiile pe care le ceri sunt deja in comentariul anterior.
daca vrei sa le ignori e ok, nu ma deranjeaza, oricum n-am timp de pierdut doar pentru ca vrei tu sa te dai rotund.
si sa iti mai dau o mostra de sintagma pe care o folosesti aiurea, "dovezi empirice", dragule paradigma "evidence-based" inseamna ca dovezile sunt (cu necesitate) empirice (adica bazate pe fapte). restul cum ti-am spus, le gasesti fie in comentariul anterior, fie in carti.
mult succes.

si inca ceva...facand abstractie ca incerci sa provoci o cearta (nu stiu dece, probabil ca iti imaginezi ca te face sa pari destept), dar fara sa citesti comentariile (cum am spus mai devreme, gasesti raspunsurile la tot ce spui tu la ultimul comentariu), atunci cand faci asimilari (chiar si pentru comparatie) intre tulburarea psihica si bolile infectioase....imi dau seama din ce zona provii.

Gresit. Empiric inseamna direct observabil sau nemilocit observabil
Evidentele empirice nu au valoare axiomatica, ele se pot respinge.
Stiinta e construita pe evidente empirice. Prin urmare ele nu sunt adevarate in mod necesar.
Eu nu am folosit cuvantul "dovezi" ci evidente. Doar adevarurile matematice
au valoare de "dovezi" ( proves).
Esti un pic confuz la capitolul asta. (daca esti interesat as putea sa-ti
recomand ceva bibliografie - vorbesc serios)
Nu incerc sa starnesc nici o cearta, dimpotriva imi place dialogul civilizat
iar daca folosim afirmatii argumentate imi place si mai mult.
Nu ma deranjeaza ce te eschivezi in a-mi raspunde.
Toate bune!

nici pe mine nu ma deranjeza ca nu-ti recunosti greselile din postari.
in ce priveste termenul "evidente" , am crezut ca ai folosit o traducere "aproximata" din englezescul "evidence", deci nu m-am gandit la evidente.
pe de alta parte, a aduce axiologia si epistemologia in discutia asta mi se pare absolut fortat (n-am sa mai folosesc metafore).
bun, si acum, referitor la observatia ta, n-am niciun chef sa scriu article ISI si sa fac rapoarte de cercetare pe acest site, si nici nevoie de bibliografie nu am.,
deci, pana la urma, ce vrei sa spui? poate confuzia de care vorbesti e putin la purtator. sa te intreb de cate ori ai intrat efectiv in clinica sau daca e meseria ta principala sau doar o pasiune sustinuta de eforturi teoretizante?

Vai de mine! Te iei de Dl. causius! Nu e frumos sa stii. Dansul este complet vindecat numai ca tresare de cate ori i se pune vreun junghi sau are o palpitatie si-l trec instantaneu toate apele. Asta nu recunoaste dumnealui. Aceia ca toate lucrurile merg bine post depresie atat timp cat nu mai intervin ceva simptome dintre cele care au provocato. Numai bine si merci pentru comentariu!

Dragi Hotnewsisti!
Cum va puteti permite sa postati gugumaniile unui 'nea Caisa (o fi psihiatru) ce pretinde ca lucreaza full-time in GB-dupa limbaj poate ingijitor de curatenie!
Sa pretinda ca medicii psihiatri Romani zombizeaza bolnavul si ca nu fac nimic altceva,frizeaza fie ignoranta,sau mai rau,rea-vointa sau chiar tampenia.
Desigur ca sistemul se sanatate mintala din Romania are o groaza de betesuguri,dar ele isvorasc din subfinantare si deficienta de organizare si nu din incompetenta!
Spre deosebire de "Valentin", imi asum responsabilitatea postarii
Dr.Nicoara Ovidiu,
medic primar psihiatrie
Timisoara

complet adevarat, si eu as mai adauga ceva...
desi acum exista asemenea afirmatii, e taaaare interesant sa vezi schimbarea de discurs cand se afla in fata doctorului sau a psihoterapeutului (dupa caz), cu problema la rezolvat.....
pana atunci, e de criticat....:))

parerea mea este ca acesti oameni care trec printr-o facultate, studiaza intens materia si cazurile deja cunoscute, participa la diferite seminarii, tocmai ptr. a ajuta la o insanatosire a semenilor lor sunt si ei la randul lor aceeasi oameni expusi la aceleasi riscuri ale vietii si existentei contemporane. sa nu-i blamam! insa depinde si de noi sa nu devenim pacientii lor, facand sport, multumindu-ne cu putin.

Ca toata lumea am trecut prin dificultati in viata, citeodata extreme. Au incercat
aici in occident sa ma drogheze cu medicamente si am refuzat. Asta nu insemna ca nu trebuie sa mergeti la doctor, exista depresiii de tot felul, mostenite, pasagere, reactionale la un eveniment dureros ca de ex divort, deces. medicul va va spune despre ce este vorba. Cel mai bine este sa consultati cel putin doi doctori ca sa fiti convinsi ca problema dvs. medicala este reala si ca medicamentele care vi se dau nu sint in exces, doctorul nu trebuie sa caute sa va drogheze cu orice pret. Luati medicamentele dar evitati orice tratament pe termen lung in afara cazului cind boala este grava.

In afara de acesta exista remedii simple si veti fi uimiti cit de eficace, le-am experimentat eu insumi iar rezultatele au fost excelente, mi s-a spus ca sint indestructibila.

Evident nu era asa dar am reusit sa ma ajut singura.

Iata remediile in dezordine:

- beti ceai verde , 2 cel putin pe zi este energizant si anti depresie , va ajuta si la slabit

- beti ceaiuri de rozmarin. Rozmarinul este o planta minunata care miroase foarte frumos si poate creste in gradina dvs.
O ramurica mica de 7-8 cm in apa fierbinte, infuzata 2 minute in apa fiebinte si bauta da rezultate extraordinare. Rozmarinul este un tonic nervos, este anti reumatismal, anti anemic. Il puteti folosi in bucatarie deasemenea. O ramurica in cartofii din tigaie ii parfumeaza foarte frumos.

Nu bei mai mult de un ceai pe zi, este foarte puternic si eficace. Contraindicat total celor cu tensiune mare.

- Dezvoltai-va o retea de prieteni si luati de la fiecare ce poate sa va dea: un cuvint bun, un ajutor in bani, in transport daca este cazul etc

- nu stati in casa : o terasa la soare, o simpla plimbare cit de scurta, orice schimbare este benefica.

- bonbaniti, exprimati-va,necazurle dvs. povestiti-va la alti, suferinta dvs. . Ce vi se intimpla dvs. se poate intimpla oricui, nu este nici o rusine. Asta va ajuta sa exorcizati raul de care suferiti, sa iesiti din dvs. sa nu pastrati raul la interiorul dvs. si sa va distrugeti

- daca sinteti femeie si suferiti pentru un barbat ginditi-va ca cineva care va face sa suferiti nu va iubeste si nu va merita, cind iubesti cu adevarat nu suport suferinta celuilalt. Barbattii au marele dar de-a trece de la o femeie la alta cu usurinta, cu egoism si sa nu se mai uite in urma. Daca pentru el viata merge inainte pentru dvs. ea se opreste la tristetea dvs. , va opriti sa mai traiti si este pacat pentru fiecare zi care trece si nu uitati ca ne apropie prin trecerea timpului de finalul vietii noastre.

- este foarte important sa aveti o buna filosofie de viata.

Viata nu este o fericire permanenta, dar deseori avem momente de fericire simple pe care insa nu stim sa le recunostem : o dimineata cu soare, un moment bun cu un sau o prietena draga, un obiect frumos etc. Sintem deseori fericiti dar nu stim. Bucurati-va de viata, viata este frumoasa si sintem
7 mliarde pe acest pamint, ginditi-va ca lumea nu se limiteaza la cele citeva persoane care ne fac sa suferim, ca sint multi alti pe care i-ati putea cunoaste.

Mai ginditi-va ca daca sinteti doi metri sub pamint, totul este sfirsit, viata este asa cum este ea minunata si rea aici si acum si poate fi exaltanta, merita sa va bateti pentru ea.

- luati-va un animalut, viata lui mica nevinovata, iubirea lui curata pentru dvs. stapinul lui va va face enorm de bine. Personal am doua pisici minunate, birmaneze adorabile care imi aduc mare bucurie si tandrete.
Motanel nu se desprinde de mine si este o adevarata prezenta minunata.

- Nu ezitati sa cereti ajutor in jurul dvs. daca aveti momente cind nu mai puteti, se poate intimpla oricui, nu este nici o rusine.

- Nu fiti dependenta, de genul nu pot sa merg singura la teatru, in excursie etc. va autolimitati toate posibilitatile de iesire. Eu am fost singura in lumea intreaga, la teatru la restaurant etc, si nu a fost niciodata nici o problema.

- problemele pe care le aveti, incercati metodic sa le eliminati pe cit posibil, nu le lasati sa va otraveasca viata la infinit

- nu lasati pe nimeni sa va spuna : este vina ta, aceea persoana incearca sa obtina ceva de la dvs. Nu-l lasati nici sa va otraveasca viata..

- foarte important, iubiti-va pe dvs insiva, ginditi-va ca sinteti persoana cea mai importanta in lume, asta va va da incredere in propria dvs. persoana si veti vedea mai usor persoanele toxice care cauta sa va faca rau

- fiti apropiata oamenilor, foarte politicoasa cu ei, incercati sa intelegeti problemele lor, veti vedea intr-o zi ei va vor ajuta la rindul lor cind nici nu va veti astepta si in plus veti avea o foarte buna reputatie

- incercati sa fiti vesela, nu dramatizati orice, nimic nu este intradevar grav, numai moartea este grava, in afara de asta cu speranta veti razbi intodeauna

Ar mai fi multe de spus.

Nu am cunoscut-o pe Madalina Manole dar drama ei m-a impresionat foarte tare, inchin cu drag amintirei ei aceste insemnari in speranta ca nu vor mai fi alte Madaline care sa sufere atiit de ingrozitor.

- daca

-

Perfect de acord cu ATP !

v-ati cam infierbantat...decat sa vorbiti degeaba, mai bine iesiti in oras, traiti, invatati sa va depasiti propriile anxietati si depresii....si mai ales vedeti ce le intretine.....cat despre normal nu exista....se vede clar ca noi toti suntem "un pic ciupiti de molii"...si inca ceva, inainte de a recomanda pastilele, psihiatri ar trebui sa le incerce pe ei...asa ca chestie, sa vada ce pot pierde...

Doamneee, mare ti-e gradina si multi nebuni prin ea! :)
Dar de credinta, nimeni nu vorbeste!
Birrr, stau si ma pun in pielea unui om care are probleme. Si care incearca sa acceseze acest imens spatiu virtual sa se informeze ....
Ce drac sa mai inteleaga? Ce cale sa urmeze cand citeste un milion de idei si de pareri???

Fiecare dintre noi trece prin viata prin fel de fel de situatii...
Vorba cantecului ... "fiecare are-o cruce/ Si cum poate asa si-o duce"

Viata: unica sansa de a fi din miliardele de a nu fi, spunea cineva ....

Stau si ma intreb, fara pretentia de a gasi vreun raspuns .... dar un psihiatru care si el poate trece, ca orice om, printr-o depresie, ce face? Urmeaza acelasi tratament prescris pacientilor sai?

Sau un psiholog, ca si el, bietul de el e om, se consiliaza singur?

Sau face masa rotunda cu colegi de-ai lui de breasla?

Buna ziua
Vad aici multe pareri impartite deaceea imi permit sa postez cazul tatalui meu.
Este bolnav de peste 40 de ani de sindrom maniaco-depresiv ...la inceput diagnosticul a fost de ciclotimie...apoi schimbat in sindrom m-d . O perioada de ani buni remisia a fost totala . A urmat tratament cu carbonat de litiu pina in 2002 cind nu s-a mai fabricat in Romania acest medicament ...intreruperea lui credem noi - familia -a cauzat depresii f puternice si repetarea crizelor.A reluat cu carbonat de litiu din import dar starea lui nu era una constanta pe o perioada lunga...acum are un tratament nou cu zeeldox, care cica ar fi de ultima generatie si bun si etc etc.
Nelamuririle mele : este bine sau nu ca a intrerupt acest tratament?Cum poate fi protejat un bolnav psihic de socurile emotionale?Caldurile insuportabile din ultimul timp afecteaza acesti bolnavi?
Va multumesc pentru orice sfat

Iar vis a vis de tratamentul acestor boli in Romania ...cred ca sint profesionisti si diletanti ca in orice domeniu...depinde peste cine dai...eu am fost cu tatal meu in ultimii ani din medic in medic , cred ca am schimbat vreo 4 ...acum nu se simte bine...dar voi continua sa caut ceva ce i-ar putea alina suferinta.Lumea uita ca doctorul poate fi schimbat ...

Apoi nu am vazut nici un comentariu in care sa se recunoasca meritul familiei in acest gen de boala.Eu cred ca in astfel de boli familia e afectata si ea...starile de manie ale tatalui meu nu odata au dat-o peste cap pe mama mea sau pe mine, fiica lui.Cred ca tatal meu in mare parte este in viata si datorita mamei.Cite cazuri nu sint de bolnavi parasiti de lungul frecus al crizelor .Consilierea familiei se practica ? Sau nu s-a auzit de asa ceva? Asa cum inveti sa pansezi o rana asa ar trebui sa inveti sa te comporti si cu un bolnav pshic.De multe ori familia poate sesiza neregulile aparute . gresesc cumva?

E doar un articol, ce va impiadica sa nu scrieti unul...de specialitate? Daca va uitati mai atent toti cei care au postat sufera de ceva...Eu am fost in pragul suicidului, dar am avut langa mine pe cineva care m-a ridicat de 'jos'. Acum sunt bine merci...dar departe de tara si de gurile rele si de lumea care nu are grija problemelor lor ci intotdeauna grija altora. Sunt convinsa ca am o doza de nebunie, dar asta exista in fiecare dintre noi, cu siguranta.
La ce vremuri vin... sectiile de psihiatrie vor fi neincapatoare (desi am inteles ca deja nu mai sunt locuri in spitale)...ca romanul de rand nu prea stie de psiholog...el a auzit doar de 'doctorul de la nebuni' adica de psihiatru.
Toate bune si aveti grija de creierul vostru!

o fi bine sa apara toate ineptiile pamantului pe site-uri d'astea citite sau responsabilii de continut sunt chiar tembeli ?!?!
in plus, psihologii astia facuti din tulburari de comportament si de personalitate sunt niste bombe cu ceas. o gramada de tulburati cu cateva lecturi dubioase la activ descopera ca trebuie sa se faca musai psihologi, sa puna mana sa ajute ei cum se cuvine pe nefericitii care nu au aflat ca " puterea de a lupta sta in noi".

Mi-a placut acest articol foarte mult. Autorul reflecta viata insasi in doar cateva vorbe.
In rest, lucrurile pot sta bine doar daca noi avem puterea sa ne scuturam, dupa fiecare necaz, sa-l "apucam" de unde trebuie astfel incat sa mergem mai departe.
Am viata sinusoidala, dar o infrunt. Uneori ma adancesc in ea, imi este greu, dar nu ma las. Trebuie sa-ti stabilesti motivatia si s-o urmezi.

scurt si la obiect: a suferit vreunul care comenteaza acest subiect,de depresie?sau cel putin de un atac de panica?sa nu intreb daca vreunul a simtit pe pielea sa anxietatea... cel mai prost lucru pe care il poti face e sa-ti dai cu parerea sau sa dai sfaturidoar sa arati ca ai citit ceva literatura de specialitate. daca nu stiti despre ce e vorba silence!!! depresivii sunt sensibili zgomote! stiu foarte bine ce e depresia,anxietatea si atacul de panica..te duci imediat pe copca daca nu are cine sa te indrume si sa te sustina. medicamentele sunt strict necesare insa e important cine ti le recomanda. sanatate tuturor!

Interesant este ca probabil este singurul subiect de pe site la care s-a raspuns ffff ffff mult...Si vreau sa va spun cazul meu care se pare extraordinar de greu de rezolvat. In primul rand neurologia, psihiatria si psihologia nu au aoriape nimic in comun una cu cealalta. Eu fac niste crize de pe la varsta de 9 ani in timpul somnului si nu numai care se aseamana cu epilepsia.. retineti -aseamana-, am facut 2 RMN-URI, am stat 3 luni pe la psihiatrie internata,am luat tot felul de pastile de la medici... antidepresive,antiepileptice,etc... Bunnnn
La Rmn nu iese nimic care sa evidentieze vreo modificare a creierului,abuzata in copilarie de tatal vitreg, parinti despartiti care apoi m-au lasat singura la 19 ani si au plecat in tari straine.A trebuit sa ma intretin si sa muncesc. Am facut 2 scoli de asistenta medicala cu toate ca am vrut medicina dar nu mi-am permis financiar sa stau acasa sa invat...Am avut meningita la 4 luni dar dupa electroencefalograme anuale se pare ca nu am ramas cu sechele. Toti avem parte de depresii,greutati,si alte probleme dar nu generalizati medicina. Si psihoterapeuti sunt buni la ceva-iti redau increderea in tine, in oameni si diverse alte lucruri in care iti pierzi speranta mai ales daca nu ai in compania ta pe cineva care sa te asculte,indrume,ajute si cu o oarecare inteligenta.... Asa ca va provoc- de la 9 ani am aceasta problema care incerc sa o dibuiesc.Am fost la o groaza de medici,unul zicand ca fac misto de el.Am pierdut si 2 locuri de munca din cauza unei crize.(cu toate ca eu cred ca este atac de panica).Ca simptome: ma trezesc brusc, strig pe cel mai apropiat de mine (culmea si stiu cine e langa mine), mi se stramba gura,mi se inclesteaza mana stanga, nu lesin,nod in gat si senzatie de fuga. Eh uneori imi amintesc uneori nu imi pierd cunostinta.Se intampla chestia asta de 2 ori pe luna maxim inainte de perioada menstruatiei si cand am stres,oboseala,si cand ma simt singura...Totul se descarca noaptea in somn... Spuneti voi un medic cu parul cretz ca Einstein sa descopere si sa aibe rabdare sa vada ce am nu sa ma indoape cu pastile care sa ma faca indiferenta si zombi.
P.S nu am diabet,lipsa de calciu,ori probleme cu inima ori tiroida . verificat
[Editat de MedLive.ro]

Pagini

Alte articoleVezi toate articolele

Busuiocul se numara printre cele mai apreciate plante aromatice, care prezinta si multe avantaje pentru sanatate. Site-ul passionsante.be trece în revista cateva dintre ele. Busuiocul este cunoscut...
Factorii emotionali pot agrava starea depresiva / Foto: DreamsTime "De cinci luni incoace nu mai gasesc placere sau satisfactie in nimic din ce fac, refuz sa comunic, iar toate astea se pare ca...