Publicat la: 
3/08/2012

Boala mana-gura-picior este o boala virala, foarte contagioasa, care apare la copiii cu varsta cuprinsa intre 1-6 ani, se manifesta prin aparitia unei eruptii pe palme, talpi si in gura. Chiar denumirea bolii provine de la localizarea eruptiei.

Etiologia

Boala mana-gura-picior este determinata de virusul Coxsackie A 16, care face parte din familia de virusuri denumite nonpolio enterovirusuri. Boala este frecventa in sezonul cald. Se transmite foarte usor de la copil la copil, pe cale orala, prin secretiile nazofaringiene, tuse, stranut si prin contactul direct cu obiectele contaminate (jucarii, farfurii, cani, linguri, prosoape). Boala apare frecvent in crese, gradinite, dar si in mediul familial.

Incubatia (perioada de la contaminare pana la aparitia simptomelor) este de 3-7 zile. Copilul devine contagios din aceasta saptamana premergatoare aparitiei simptomelor. Copiii pot dezvolta imunitate fata de boala mana-gura-picior pe masura ce cresc in varsta.

Semne si simptome

  • febra mare 39-40 grade Celsius
  • dureri in gat datorita leziunilor vezicularea si ulcerative de la nivelul mucoasei bucale (linguale, gingivale, faringiene ), din cauza carora copilul nu poate manca. Copiii mai mici pot refuza si lichidele, ceea ce duce la deshidratare.
  • eruptie maculopapuloasa, veziculoasa pe palme, talpi, in jurul buzelor. Succesiunea eruptiei este de cele mai multe ori urmatoarea: gura-mana-picior.
  • alterarea starii generale, iritabilitate
  • scaderea apetitului
  • deshidratare.

Primul semn al bolii este febra, apoi apar leziunile ulcerative din gura cu durere in gat, scaderea apetitului, modificarea starii generale. Dupa aproximativ 2 zile, apre eruptia maculopapuloasa, veziculoasa. Boala se vindeca in 7-10 zile. Este o bola autolimitata, adica organismul reuseste singur sa neutralizeze virusul. Dupa vindecare copilul ramane cu imunitate impotriva virusului, dar asta nu inseamna ca nu va putea sa mai contacteze boala, deoarece serotipurile Coxsackie sunt foarte numeroase,si din aceasta cauza boala se poate repeta sub forma unei noi infectii.

Diagnosticul se pune de obicei pe anamneza (care arata varsta copilului si  semnele de debut ), pe baza examenului clinic si pe detectarea virusului in materiile fecale.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:

  • stomatita aftoasa
  • varicela
  • eritemul multiform
  • herpangina
  • purpura Henoch-Schonlein
  • reactia alergica la medicamente.

Complicatiile care pot sa apara sunt urmatorele:

  • deshidratarea, deoarece copilul are dureri la inghitire si nu poate manca sau bea
  • meningita virala
  • encefalita
  • hipertensiunea intracraniana.

Tratamentul

Nu exista un tratament specific bolii, se face un tratament suportiv:

  • pentru febra se administreaza paracetamol, ibuprofen
  • pentru calmarea durerilor determinate de leziunile veziculare de la nivelul gurii se administreaza solutii preparate cu glicerina, stamicin si anestezina
  • copiilor mai mari li se recomanda gargara cu apa bicarbonatata
  • pentru calmarea eruptiei tegumentre se administreaza creme calmante
  • administrarea de aciclovir, ca antiviral, per os sau adugat in preparatul cu glicerina
  • daca copilul este deshiratat trebuie internat pentru reechilibrarea hidroelectrolitica efectuata prin perfuzii
  • in general tratamentul se face la domiciliu deoarece boala nu necesita internare, dar copilul trebuie izolat
  • se contraindica administrarea de antibiotice.

Trebuie respectate urmatoarele masuri preventive:

  • spalarea pe maini cat mai des posibil
  • copiii trebuie obisnuiti cu spalatul mainilor de la varste mici
  • stergerea si dezinfectarea cu gel special a mainilor copiilor cand sunt dusi in parc sau in locuri aglomerate
  • spalarea frecventa a jucariilor copiilor
  • folosirea numai in scop personal a canei, periutei de dinti, prosop, tacamuri, atat in familie cat si la cresa, gradinita
  • dezinfectarea suprafetelor din baie, bucatarie si podele, in colectivitatiile de copii si la domiciliu.