Publicat la: 
11/10/2012

Ce este boala pilonidala?

Boala pilonidala este o afectiune inflamatorie  a pielii din regiunea sacrococcigiana ( zona dintre fese ). Boala este mai frecventa la barbati decat la femei si in mod frecvent apare la adultii tineri cu varsta intre 20 – 40 de ani, este frecventa la persoanele supraponderale, cele care au firul de par de pe corp gros si rigid si la persoanele cu igiena deficitara.

Care sunt formele clinice ale bolii pilonidale?

•    Chistul pilonidal – apare ca o formatiune localizata imediat lateral sau superior de santul interfesier , si poate avea aspectul unei gropite de mici dimensiuni ( sinus pilonidal). La inceput este de dimensiuni mici (1-3 cm) si se mareste treptat. Firele de par pot protuziona de la acest nivel si de asemenea se pot observa mai multe asemenea chisturi. Frecvent chistul pilonidal se infecteaza (abcesul pilonidal) si fistulizeaza.

•    Abcesul pilonidal- chistul pilonidal netratatse transforma in  abces pilonidal, caz in care formatiunea devine foarte dureroasa. Tabloul clinic asociaza febra, frisoane, jena la mers si imposibilitatea de a sta pe scaun. Abcesul poate fistuliza (formeaza un canal anormal cu exteriorul) astfel se exteriorizeaza  puroi, resturi de par si tesuturi.

•    Abesul pilonidal fistulizat. Fistula pilonidala este o comunicare anormala intre cavitatea chistului si piele. Fistula pilonidala apare ca o complicatie a abceselor pilonidale. Pacientul acuza durere la nivelul pliului fesier si aparitia unei scurgeri purulente care pateaza lenjeria.

Care  sunt cauzele aparitiei bolii pilonidale?

Cea mai mare parte a chistelor pilonidale  apar datorita incapacitatii firelor de par de a penetra pielea. Frecarea si presiunea asupra pielii –  in cazul purtarii hainelor stranse, sezutului indelungat, practicarea unor sporturi ca si  ciclismul sau calaritul – determina iritarea pielii fortand firul de par sa creasca sub piele. Organismul reactioneaza la firul de par ca la un corp strain si formeaza un chist in jurul parului. O alta posibila explicatie este aceea ca intinderea sau deplasarea straturilor profunde ale pielii determina ruptura foliculului de par, sacul de la nivelul caruia se dezvolta firul de par. Ulterior un chist se formeaza in jurul foliculului rupt.

Care sunt simptomele chisturilor pilonidale?

Majoritatea chisturilor pilonidale nu se asociaza cu prezenta simptomelor ( sunt asimptomatice), singurul  semn al prezentei chistului poate fi o proemintenta mica pe suprafata pielii. Uneori chisturile pilonidale se insotesc de jena dureroasa si secretii seroase intermitente. Simptomele unui chist pilonidal infectat (abces) includ:  Durere locala, permanenta cu caracter pulsatil, jena la mers si imposibilitatea de a sta pe scaun

  • Tumefierea (umflarea) evidenta a regiunii santului interfesier
  • Inrosirea pielii
  • Febra ( nu este un simptom frecvent) si frison
  • Scurgerea de puroi sau sange la nivelul unei deschideri a pielii (sinusul pilonidal) insotita de un miros urat

Diagnosticul bolii pilonidale

Boala pilonidala nu ridica probleme de diagnostic datorita localizarii sale si caracteristicilor sale.  Medicul chirurg poate stabili diagnosticul prin examinarea zonei sacrococcigiene. In general pacientul cu boala pilonidala este un pacient obez, cu pelvis ingust si sant interfesier adanc, cu pilozitate excesiva (in special par asru si cret) si cu o hiperactivitate a glandelor sebacee si sudoripare. Daca chistul pilonidal nu se vindeca in urma tratamentului, se pot efectua culturi de la nivelul zonei afectate. Chisturile pilonidale trebuie diferentiate deformatiuni tumorale( teratoame,etc) care insotesc spina bifida, tumori osoase, angioame , lipoame, chisturile sebacee, etc. Abcesele pilonidale pot fi confundate cu abcesele acute obisnuite, furunculele si chisturile sebacee infectate.

Tratamentul bolii pilonidale

Incizia si drenajul abcesului pilonidal

Tratamentul  initial pentru un abces pilonidal este de obicei incizia si drenajul acestuia. Procedura se efectueaza sub anestezie locala ,incizia la nivelul abcesului si   drenajul  lichidul ui (puroiul) si indeparta firele de par si alte resturi. Plaga ce rezulta in urma interventiei trebuie pansata si de obicei se vindeca in 2 pana la 5 saptamani. La aproximativ 50 – 60% din persoanele cu abces pilonidal acest tratament este eficient.  Incizia si drenajul nu vindeca boala, ci doar rezova episodul infectios (abcesul) ; bolnavul ramane in continuare purtator al leziunii pilonidale si trebuie ulterior supus interventiei chirurgicale radicale (excizie).

Excizia chistului pilonidal

Excizia presupune indepartarea intregului chist pilonidal,pana la tesut sanatos.. Excizia chistului se vindeca in 1-4 saptamani. Aceasta procedura se efectueaza sub anestezie rahidiana Excizia se recomanda in special in cazul unui abces pilonidal recurent. Dupa ce chistul si tesutul infectat sunt eliminate, rana poate fi lasata deschisa (metoda deschisa) sau cusuta (metoda inchisa):

•    Excizia fara sutura- plaga chirurgicala este lasata deschisa si necesita pansament,aplicarea unor substante ce favorizeaza granularea(inchiderea plagii din interior spre exterior)Aceasta metoda duce la vindecare intr-un timp mai indelungat, dar ,de obicei, riscul de recurenta a bolii pilonidale este mai mic.

•    Excizia cu sutura primara-dupa eliminarea chistului si tesuturilor infectate, plaga se sutureaza. Timpul de vindecare este mai scurt cu aceasta procedura, dar exista un risc mai mare de recurenta a bolii pilonidale.

Ingrijirea postoperatorie este extrem de importanta pentru asigurarea succesului interventiei chirurgicale. Ingrijirea corespunzatoare postoperatorie si prevenirea reaparitiei chisturilor pilonidale consta in:

  • Indepartati parul din zona chistului in mod regulat,dar este posibil sa fie necesar epilatul definitiv. Imediat dupa operatie se recomanda sa evitati cremele depilatoare deoarece acestea pot fi iritante.
  • Curatati zilnic zona cu sapun cu glicerina, care tinde sa fie mai putin iritant. Clatiti zona bine pentru a indeparta orice reziduuri de sapun.
  • Pastrati zona curata si uscata. Nu folositi pudre, uleiuri sau remedii din plante pe aceasta zona.
  • Evitati sezutul prelungit pe suprafete dure.
  • Semnale de alarma  postoperatorii-inrosire, umflare (edematiere), durere, exteriorizarea unui lichid tulbure ori sanghinolent sau febra.