Publicat la: 
27/09/2014

Citeam intr-o zi pe un site cunoscut de stiri despre depresie si cauzele ei…fara doar si poate cifrele din ce in ce mai alarmante din rapoartele OMS ne pun in garda. Primul dintre factorii care se fac vinovati de declansarea depresiei, in acest articol, este reprezentat de dificultatile economice, apoi somajul…intr-un cuvant aspectele socio-economice. Nedorind sa contrazic intru totul asemenea idei, totusi m-am gandit ca aceste informatii de larga circulatie nu ne ofera o imagine intru totul corecta a depresiei. In acelasi articol, undeva in ultimele randuri apare si lipsa timpului petrecut de parinte cu copilul, dar si lipsa de miscare! Fara doar si poate aspectele sanatatii fizice sunt importante, la fel ca si aspectele socio-economice implicate insa daca punem accentul pe acestea ma tem ca in cativa ani nu o sa mai putem trata cu adevarat depresia intrucat nu o sa mai stim nimic despre cum apare vulnerabilitatea la depresie. Si tocmai despre aceste vulnerabilitati ale structurii psihice as dori sa va vorbesc in cele ce urmeaza.

Vulnerabilitatile la depresie sunt create de pierderile timpurii, fie ca vorbim de pierderea unei singure persoane insa semnificative, fie ca vorbim de pierderi repetate. Pierderea nu inseamna neaparat moarte sau despartire si uneori nu poate fi verificata empiric fiind mai degraba un proces exclusiv intern, psihologic. Motivul pentru care depresia adultului este legata de pierderile suferite in copilarie este acela ca in psihoterapia depresiei regasim cu regulariltate asemenea pierderi a caror greutate emotionala a depasit capacitatea de a face fata a persoanei, la momentul intamplarii lor.

In fata piederii, indiferent ce intelegem prin acest cuvant, avem posiblitatea tristetii si a doliului. Atunci cand aceste manifestari sunt impiedicate posibilitatea aparitiei unei vulnerabilitati depresive apare. Adesea folosim termeni ca tristete, doliu, depresie ca fiind echivalenti insa desi tristetea este regasita si in doliu si in depresie, cu toate acestea iata, doliul este opusul depresiei. Iar din punctul acesta de vedere, desi oricine a interactionat cu o persoana depresiva a putut simti nucleul de tristete al acesteia, depresia ne apare ca o inhibare a tristetii pe care doliul o lasa libera. Pentru a fi mai usor de inteles ofer un exemplu – daca dupa pierderea unui parinte, cel ramas in viata interzice orice discutie, orice referinta la parintele decedat – poate pentru ca suferinta este insuportabila – doliul copilului poate fi impiedicat, in orice caz descurajat. Suferinta unei asemenea pierderi este tinuta astfel in interior si acolo poate crea puncte de vulnerabilitate. O situatie asemanatoare poate fi creata si in cazul divortului. Parintii copilului pot neglija nevoia acestuia de a intelege ceea ce se intampla cu ei dar si cu el, permitand astfel manifestarea a ceea ce mai tarziu face parte din nucleul depresiv  - autoinvinuirea!

In aparitia vulnerabilitatii la depresie este de regasit si combinatia intre un abandon propriu-zis sau doar emotional si o atitudine critica a parintilor. De fapt aceasta combinatie nu creaza doar o vulnerabilitate la depresie ci chiar psihodinamica depresiva in care pilonii principali sunt autoagresiunea, vinovatia, tristetea persistenta. Cu alte cuvinte, in conditiile unui abandon expresii precum “imi mananci zilele”…”sa zici mersi ca ai un acoperis de-asupra capului”…ii apar copilului ca extrem de periculoase si-l pot determina sa creada ca este ceva rau in el daca i se intampla asa ceva sau chiar i se spune asa, se poate simtit vinovat crezand ca din cauza lui si a rautatii lui familia se afla intr-o situatie dificila. Persoana cu o dinamica depresiva va incerca sa devina mai buna, sa se perfectioneze cu speranta de a nu mai fi respins sau abandonat.

Un alt factor major in creearea acestor vulnerabilitati este existenta depresiei la parinti, mai ales in primii ani de viata ai copilului. Cu toate intentiile pozitive catre copilul ei, o mama depresiva nu va putea sa-l protejeze de propiile vulnerabillitati fara ajutor. Copilul se poate simti vinovat atunci cand, de exemplu, vrea sa se joace iar parintele depresiv nu poate. Chiar mai mult, copilul poate ajunge chiar sa creada ca cerintele pe care le are, de altfel normale, il lasa fara energie, il epuizeaza pe parintele deja epuizat de propriile conflicte.

Cred ca ceea ce am vrut sa subliniez este ca personalitatea depresiva si depresia apar in si prin relatiile intime dintre noi. Ceea ce am spus nu anuleaza existenta factorilor genetici insa grija, atentia si responsabilitatea fata de celalalt ne poate proteja intr-o anumita masura de manifestarile prea dureroase ale inzestrarilor noastre genetice. Este destul de clar ca ritmul si continutul vietii moderne produce multa instabilitate emotionala, probabil mai multa decat putem noi prelucra, dar tocmai de aceea este esential sa cunoastem care sunt fronturile pe care putem actiona cu eficienta.

 

Adaugă comentariu nou

Plain text

  • Taguri HTML permiseŞ <br>
  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
10 + 2 =
Rezolvați această problemă aritmetică simplă și introduceți rezultatul. De exemplu, pentru 1+3 introduceți 4.