Cancer tiroidian

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre cancerul tiroidian

Cancerul tiroidian este acel tip de cancer care își are originea în celulele glandei tiroide. Glanda tiroidă este o structură anatomică cu rol în sinteza hormonilor, localizată în regiunea anterioară a gâtului. Celulele glandei tiroide suferă modificări succesive sub acțiunea a mai mulți factori, care, în final, duc la apariția unei prime celule neoplazice. Aceasta se multiplică necontrolat, invadând mai întâi structurile glandulare învecinate și ulterior împrăștiindu-se în corp.

Cancerul tiroidian este o formă rară de tumoare, reprezentând aproximativ 1% din totalul cancerelor. Apare de trei ori mai frecvent la femei decât la bărbați și este cel mai des întâlnit în decada a treia de viață sau după 60 ani.

În ultimii nouă - zece ani, datorită dezvoltării tehnicilor medicale și a analizelor disponibile, cancerul tiroidian a putut fi descoperit mai precoce și a crescut proporția cazurilor vindecate (mai ales în unele forme particulare de cancer tiroidian).

Există patru tipuri de cancer tiroidian:

carcinom papilar: forma cea mai frecvent întâlnită (aproximativ 80% din cazuri), cu cel mai bun prognostic. Este întâlnit mai ales la femei și are incidența maximă înainte de 40 de ani;
carcinom folicular: reprezintă 10% din cazuri, apare mai frecvent în decadele patru – cinci de viață și afectează cu o frecvență ușor mai mare femeile;
carcinom medular tiroidian: constituie mai puțin de 10% din cazuri și, spre deosebire de alte forme, poate fi prezent la mai mulți membri ai familiei;
carcinom tiroidian anaplazic: reprezintă sub 2% din cazuri, este forma cea mai agresivă și afectează cu preponderență persoanele cu vârsta mai mare de 60 de ani.

Rata de supraviețuire în cancerul tiroidian variază în funcție de tipul de cancer și de stadiul bolii la diagnostic:

carcinoame papilare: supraviețuirea la cinci ani scade de la peste 99,5% în stadiile localizate la 74% în stadiile diseminate la distanță;
carcinoame foliculare: supraviețuirea la cinci ani scade, de asemenea, de la peste 99% în stadii localizate la 67% în stadii metastatice;
carcinoame medulare: supraviețuirea la cinci ani scade de la peste 99,5% în stadii localizate la 43% în stadii metastatice;
carcinoame anaplazice: supraviețuirea la cinci ani este mult mai modestă, scăzând de la 39% în stadii localizate la sub 5% în stadiile metastatice.

Dacă în cazul primelor trei forme vindecarea este pe termen lung și recidiva este relativ rară, în formele anaplazice recidiva cancerului se produce relativ repede după obținerea unui răspuns.

Cauze

Deși au fost cercetați numeroși factori, nu au putut fi identificate în totalitate cauzele de apariție a cancerului tiroidian. Totuși, există anumiți factori care cresc riscul de apariție a acestui tip de cancer.

Factori de risc

Printre factorii de risc ai cancerului tiroidian se numără:

inflamația tiroidei - tiroidita;
gușa tiroidiană;
rude de gradul I cu cancer tiroidian: dacă părinții sau frații au avut cancer de tiroidă, există un risc mai mare de a dezvolta această boală;
expunerea, în copilărie, la radiații ionizante (ex: radioterapie în zona tiroidei);
obezitatea;
polipoza adenomatoasă familială (boală ereditară);
acromegalia (boală congenitală în care corpul produce mai mulți hormoni de creștere decât este necesar);
dieta scăzută în iod.

Este de reținut, totuși, că o funcționare ușor accelerată sau ușor încetinită a glandei tiroide NU reprezintă factori implicați în apariția cancerului la acest nivel.

Simptome

Simptomele cancerului tiroidian sunt variate, în funcție de faza evolutivă. De cele mai multe ori, pacienții se prezintă cu una sau mai multe dintre următoarele semne:

umflătură la nivelul porțiunii anterioare a gâtului, care crește mai mult sau mai puțin rapid în dimensiuni;
umflarea porțiunii anterioare a gâtului;
durere la nivelul feței anterioare a gâtului, care poate să iradieze în sus, către ureche;
tulburări la înghițit;
tulburări de respirație;
tuse persistentă, care nu este cauzată de răceală;
scădere în greutate (în fazele avansate);
tulburări neurologice (în cazul metastazelor localizate în creier);
dureri osoase sau chiar rupturi atraumatice ale oaselor (în cazul prezenței metastazelor osoase).

Diagnosticare

Diagnosticul cancerului tiroidian presupune două etape:

diagnosticul de certitudine: stabilește tipul de celulă care alcătuiește tumora tiroidiană și se realizează prin intermediul unei biopsii efectuată, de cele mai multe ori, de un medic endocrinolog;
diagnosticul stadial: stabilește extensia reală a bolii și cuprinde trei etape:
- evaluarea extensiei tumorale locale (categoria de T): prin ecografie tiroidiană, computer tomografie (CT) / rezonanță magnetică nucleară (RMN) a regiunii cervicale, scintigrafie tiroidiană;
- evaluarea extensiei limfatice (categoria de N): prin ecografie tiroidiană, computer tomografie (CT) / rezonanță magnetică nucleară (RMN) a regiunii cervicale;
- evaluarea extensiei la distanță (categoria de M): CT de torace și, la nevoie, scintigrafie osoasă, CT / RMN cerebral, PET-CT etc.

Analizele de sânge sunt o parte importantă din diagnosticul cancerului tiroidian:

TSH: hormonul stimulator tiroidian;
T3, T4: hormonii tiroidieni;
Tireoglobulina: o proteină produsă de glanda tiroidă și folosită pentru verificarea eficienței tratamentelor aplicate;
CEA: antigenul carcinoembrionar (marker care poate fi crescut în unele forme de cancer de tip medular și care poate ajuta la monitorizarea evoluției bolii).

Tratament

Tratamentul cancerului tiroidian folosește mai multe tipuri de terapii:

tratamentul chirurgical: presupune îndepărtarea parțială sau totală a glandei tiroide, în unele situații împreună cu ganglionii limfatici regionali invadați de tumoră sau cu riscul de a fi invadați;
radioterapia: folosește substanțe radioactive (iod radioactiv) pentru inactivarea celulelor tumorale. Iodul radioactiv se administrează în unități specializate de medicină nucleară, în condiții controlate, sub formă de pastile sau de substanțe administrate intravenos, după o pregătire adecvată a funcției glandei tiroide. În general, este necesară o singură administrare de iod radioactiv, rareori fiind necesare două doze. După administrarea substanței, pacientul trebuie să stea izolat o perioadă, pentru că este radioactiv.

În cazuri rare, când boala este extinsă dincolo de tiroidă iar răspunsul la radioterapia interstițială cu iod nu a fost cel scontat, se poate folosi radioterapia externă pentru inactivarea și distrugerea celulelor tumorale. Spre deosebire de terapia cu iod, radioterapia externă nu face necesară izolarea pacientului, acesta nefiind sursă de iradiere:

hormonoterapia: presupune administrarea unei substanțe pentru menținerea unui nivel scăzut de TSH, în completarea altor tratamente și doar în unele forme de cancer tiroidian;
chimioterapia: metoda terapeutică ce folosește citostaticele pentru distrugerea celulelor tumorale. Indicațiile chimioterapiei sunt limitate în cancerul tiroidian;
terapii țintite: indicate în anumite condiții, în cea mai mare parte a cancerelor tiroidiene. În funcție de tipurile de mutații de la nivelul celulelor neoplazice, va fi aleasă una dintre formele de terapii țintite. Acestea sunt ceva mai bine tolerate decât chimioterapia și pot fi folosite pentru perioade mai lungi de timp.

Asocierea și succesiunea terapiilor va fi stabilită pentru fiecare pacient în parte de o comisie alcătuită din endocrinolog, oncolog și radioterapeut și va lua în considerare: forma histologică, stadiul bolii, comorbiditățile pacientului, astfel încât tratamentul să fie perfect adaptat pacientului respectiv.

Complicații

Complicațiile cancerului tiroidian pot surveni prin două mecanisme:

prin progresia bolii: răgușeală, disfagie (dificultate la înghițit), dificultăți la respirație (dispnee), durere la nivelul gâtului;
prin recidiva bolii, când metastazele sau extensiile limfatice pot produce: durere, sângerare, dispnee.

Prevenție

Persoanele cu boli genetice, care sunt predispuse la cancer tiroidian, pot face o tiroidectomie, dar numai după o evaluare riguroasă a riscului personal.

De asemenea, în cazul persoanelor care stau în apropierea centralelor nucleare (pe o rază de mai puțin de 10 km), poate fi luată în considerare administrarea de pastile care să minimizeze efectul radiațiilor asupra corpului (potasiu), dar tot după o evaluare foarte riguroasă a beneficiilor și riscurilor expunerii la radiații.