Publicat la: 
13/01/2014

În "folclorul" medical românesc există bine întipărită ideea că nu e bine să umbli la aluniţe, deoarece operaţia ar declanşa un cancer mortal.

Care este adevărul?

Principiul oncologic fundamental este să reduci masa tumorală, ca să îi dai o şansă organismului în lupta cu boala, deci dacă ACEA pată brună chiar este un cancer, tot e mai bine dacă îl excizezi corect. Cancerul derivat din celule pigmentare se numeşte melanom. El arată la început ca o aluniţă banală, pentru ca odată ce creşte să capete un aspect destul de caracteristic- o pată policromă, cel mai adesea mai închisă la culoare decât celelalte, cu formă asimetrică şi margini neregulate. Asimetria este extrem de importantă (nu poţi împărţi pata în două jumătăţi egale); urmează apoi  criteriul evolutiv (o aluniţă care şi-a modificat aspectul sau o aluniţă nou apărută la un adult).

Melanomul este un cancer potenţial agresiv, poate fi mortal în câteva luni, dar pe de altă parte dacă este identificat la timp şi excizat corect, cu margine de siguranţă, această intervenţie poate fi suficientă pentru vindecare.

Au risc mai mare persoanele cu pielea şi ochii deschise la culoare, care se ard uşor la soare, cei care au aluniţe numeroase (câteva zeci), cei care au suferit arsuri solare, cei care s-au expus excesiv la solar, cei care au antecedente de melanom (personale sau familiale).

Cel mai adesea pacienţii se neliniştesc din cauza aluniţelor ieşite în relief, pe care le asociază cu ideea de tumoră, dar realitatea este că, statistic, cele care arată ca o pată sunt mult mai periculoase.

Pe de alta parte criteriul "estetic" si/sau  "functional" devin importante cand e vorba de leziuni proeminente pe fata ("neg de vrajitoare") sau pe zonele de frecare (cureaua, breteaua sutienului, gulerul).

Traumatismele cronice minore sunt mai importante decat o lovitura  unica majora iar acest argument (frecarea, lovirea, taierea repetata sau smulgerea firelor de par de pe suprafata unei alunite) este uneori suficient pentru indicatia chirurgicala.

O alunita lovita care a sangerat trebuie vazuta de medic si examinata dermatoscopic. Daca structura ei era deja agresiva, e de preferat sa fie operata. Daca era o alunita obisnuita, fara riscuri sau daca structura nu se poate vedea se reexamineaza peste o luna, cand cheagul de sange s-a eliminat si se poate evalua reteaua pigmentara.

Ce putem face?

Câteva reguli simple:

Orice modificare  a aspectului aluniţelor vechi sau apariţia unora noi, sau numarul mare al acestora,  trebuie să ne conducă la medicul dermatolog. Acesta va efectua un consult dermatoscopic, computerizat sau  nu, şi va stabili riscurile fiecărei pete colorate de pe piele. Tehnologia avansată de examinare uşurează diagnosticul, dar experienţa medicului este decisivă (nu este permisă diagnosticarea exclusiv computerizată). Dacă pacientul are multe aluniţe, dintre care unele active, medicul specialist vă va propune efectuarea unei hărţi dermatoscopice- adică va fotografia toate zonele corpului, va marca aluniţele riscante, va ataşa fotografiile dermatoscopice şi va stabili un interval de urmărire. Vă va instrui să vă autoexaminaţi corect. La contol va face noi fotografii şi le va compara cu cele vechi, stabilind astfel dinamica leziunilor. Pentru nevii al căror scor de risc este în creştere vă va recomanda probabil excizia.

Cei cu multe aluniţe este bine să facă măcar un control pe an. Datorită creşterii numărului formelor agresive de cancer, mai nou ghidurile medicale recomandă  doua controale celor care au aluniţe cu grad mai mare de risc.

 

Primul pas către protecţie este cunoaşterea, bazată pe o informaţie corectă şi o atitudine echilibrată, fără excese. Punctul de vedere al medicului este esenţial. Chiar dacă uneori exagerat de prudentă, atitudinea de a opera aluniţele cu aspect incert este oricum mai corectă decat ignorarea lor.

Diagnosticul precoce şi competent este cea mai bună soluţie; o urmărire atentă sau excizia la momentul oportun vă pot salva viaţa!